25,587 matches
-
dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate, sângele care rămâne lucios pe paleta gălbuie a frunzelor de castan, vreau să dansez Mamă! Câte nu poate face o păpușă ascultătoare! Iar tu nu ești o păpușă ascultătoare, Miorița! Mama o să te învețe totul despre dans, uite, te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumea. Simbolul veșniciei fiind bolnav, scurtă oamenilor speranța de viață. Îngrijorarea nu a durat mai mult de trei zile. Ziua întâi de după hibernare se sfârși după o îndelungă anticameră la renumitul medic oftalmolog al vremii, Eliza Gabrovescu, la fel de matusalemică și uscată ca și plăpumăreasa. Pacienții, programați dinainte de a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada creată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ordonat pe scări bine plasate. Un tavan de scări prin care țâșneau alte trepte și toate, toate, toate încărcate cu struguri celulari, moleculari, galactici și metagalactici. Și toate cărțile ieșite din rafturi se răsuceau prin cameră. Dintre file cădeau frunzele uscate ale iubirilor fulgurante din copilărie și adolescență ținute de mână, nu trebuie să faci asta și asta, trebuie să fie așa și așa, să privești, dar să nu atingi, pentru că lumea era un uriaș magazin cu rafturi. Rafturi, jocurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la Paris, fiecare floare uscată având în petalele ei, în tija fragilă, în nervurile putrede suma ridicată la cub a tuturor pătratelor distanței dintre camera reală și camerele, multicamerele imaginare pe care le parcurgea LIBERĂ. Eu am adunat aceste flori uscate și am plagiat însușindu-mi-le ca text personal în aceste pagini. Unde era invenția? În mâinile Mamei care-și bătea fiica pentru că îi era fiică. Și pentru că timpul era împărțit pentru Mama Maria și Fiica Maria în două timpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știindu-se faptul că păioasele cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu cât se știa că, deși erau un popor numeros, nu avuseseră niciodată idei revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri uscate, anvelope, lăzi de bere, traverse de la linia de cale ferată dezafectată, țevi de irigație, care alegorice rămase nedezmembrate de pe vremea comunismului, calorifere de fontă, televizoare cu lămpi, mese de biliard, stâlpi de telegraf cu consolele întregi, tuburi de ciment de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stropită cu agheasmă. Din ce timp îmi ești, ce-ai să-mi povestești, Tare rău mă doare/Luna fără Soare./ În piept mi se-adună/Noaptea fără Lună./ Trupu-mi este lut/ De când te-am pierdut./ Picioarele-gheață/Privirea în ceață/ Sufletul uscat/ De când ai plecat./ Mai bine e-n moarte/ Decât să n-am parte./ Luați Aminte! M6. Schelete, în număr de două, dezmembrate, mormânt adunat, doar rotulele și maxilarele rău conservate, părând a fi ale lui STOIAN și TEODOR. Se presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tuturor tinerilor, de pe când era un biet puiet, până la pașii prin tunelurile timpului pe care nu-l înțelegea și se păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când cugetând fără gând, demoralizat, uscat, într-o totală separație de inspirație. Dacă s-ar fi întors în clipa aceea și s-ar fi văzut delirând, căutând, nerăzbătând prin hățișurile junglei în care venise fără ca cineva să-l cheme, aruncat de undeva, aici, de cineva, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui acrobat, dar treziră din amorțeală și timpul romantic în care se declina dragostea în Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își instalase cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plăcut cartea, spusei arătând Mierea de bondar. -E fascinantă. Preferi dulce sau sărat? întrebă ea, dovedind astfel că a citit-o. -Depinde. Nu eram prea mândru de răspunsul meu. -De pildă, aici, acum, ce ai vrea să mănânci? Aveam gura uscată, imposibil de analizat. Trebuie că a simțit că limba mea căuta informații pe palat, căci spuse: -Gura îți este uscată. Ți-e mai degrabă sete decât foame. -Așa e. -Mai cu seamă nu apă: ai nevoie de o băutură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-o. -Depinde. Nu eram prea mândru de răspunsul meu. -De pildă, aici, acum, ce ai vrea să mănânci? Aveam gura uscată, imposibil de analizat. Trebuie că a simțit că limba mea căuta informații pe palat, căci spuse: -Gura îți este uscată. Ți-e mai degrabă sete decât foame. -Așa e. -Mai cu seamă nu apă: ai nevoie de o băutură care să aibă gust. Nu un gust care să izbească, precum cafeaua, nici unul care să obosească, precum sucul de fructe. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
aș fi aflat la birou lucrând alături de colegii mei. Cum am putut pierde atâția ani din viață cu o ocupație despre care păstram așa de puține amintiri? M-am tolănit la înmuiat în apa fierbinte. Eram fericit ca o ciupercă uscată scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți când ți-ai pierdut umiditatea? Pe ambalaje, se afirmă că produsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți când ți-ai pierdut umiditatea? Pe ambalaje, se afirmă că produsul uscat și-a păstrat toate proprietățile: dacă ai întreba vegetala de consistența cartonului, nicio îndoială că opinia sa ar fi diferită. Ideea că nu va putrezi, ce păcăleală! De când mă chema Olaf, mă simțeam poros. La fel ca firele de griș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
curioase, și ce dacă la Nord aveai separeul tău? Stresul tot acolo era mai mare. Între timp sîngerarea i s-a oprit de tot, poate fi bucuros că a scăpat doar cu atît, se gîndește privind la pata de sînge uscată de pe mînecă. Barmanul îi aduce paharul cu rachiu pe o tavă ovală și, înainte de a-l servi, șterge în grabă masa cu șervetul pe care îl are înfășurat pe antebraț. Roja îi mulțumește scurt și trage o înghițitură mică strîmbîndu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochiul afară printr-o crăpătură, e liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon, un norișor de praf. Unitatea nimănui, se gîndește Regizorașul, ducîndu-și mîna la cozorocul șepcii, subțiindu și ochii. Ceva îi spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi este tot mai greu să-și păstreze aerul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Tîrnăcop fîstîcindu-se, ar trebui să ne mulțumești că am fost pe fază, adică vreți să spuneți că m-am împiedicat și m-am lovit singur? Uite acolo, zice Gulie indicîndu-i cu mîna întinsă locul exact, pata aia maronie e sînge uscat, spune. Ochii Curistului se deschid mari chiar dacă simte o jenă deasupra pleoapelor, sînt un împiedicat, recunoaște, există vreo posibilitate să mă revanșez? O nimica toată, zice Roja, primul ajutor în doi timpi și trei mișcări, îl privește în ochi mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului. — Cheile! Unde le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fericit, mijlocul verii. Ochii mari și căprui ai copilului păreau interesați de mersul șirului de furnici, de zborul buburuzelor pestrițe și de toate gâzele ce alergau printre ierburi și flori. Soarele se topea, curgând pe case, pe pomi, pe garduri uscate ca și pe brațele dolofane ale copilului, nădușindu-l, iar când razele ca niște sulițe luminoase și fierbinți Îi atinseră ochișorii căprui, care făceau o vădită notă discordantă cu bleumarenul costumașului de marinar era tot ce se găsise mai Închis
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
De aici, urcară un deal mic și abrupt, ajungând la casa lui Gheorghe a’ Dască’lui, bunicul lui Va din „satu’ cu bunic”. Porțile din lemn „negeluit” erau larg-deschise, trebuia să sosească Ionel, mezinul familiei, flăcău În bunăregulă, cu lemne uscate pentru a fi „arse” oalele din lut. Bunicul lui Va era un foarte cunoscut meșter olar, atât În satele din apropiere cât și În cele depărtate, ba era așteptat În mai toate târgurile din regiunea Iași. Deși fecior de dascăl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai multe ori și carnea era fiartă pe jumătate se răsturna o strachină plină cu ceapă, morcovi, pătrunjel și păstârnac, bine „mârunțâti” de Aneta, apoi, spre final, pentru ultimele două clocote bunica adăuga tăiețeii de casă, bulionul, mărarul și pătrunjelul uscat și după ce Îneca două măsline mici (cine le găsea În strachina sa avea să fie norocos În acel anotimp!) lua oala de pe focul din vatră și o lăsa să se răcorească. Cu friptura, al cărui gust te urmărea toată viața
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de tufe Înalte de măcieși, pruni pitici și cucute uscate. Toate formau vietăți neprietenoase ce se mișcau și fugeau după căruță, se apropiau și se aplecau peste el amenințător și atunci copilul Întindea mâna spre haina tatălui său să verifice dacă nu cumva distanța față de el crescuse, trăgea sfios și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aproape un kilogram. Mai avea o serie de obligații mărunte, de fiecare zi, după care era liber să facă ce dorește. Mai mereu opta pentru pădurea pe care abia Începea s-o cunoască și de unde avea indicații să aducă lemne uscate și bureți. În acea vară, Întâmplările care-l marcau serios pe Va erau din abundență și se succedau cu repeziciune. Sub pretextul că „magazionerul” are trecere și a obținut câteva hectare de grâu pentru al secera, Victor a pus-o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care se Îndreptau. Fagii Înalți Îi reținu atenția băiatului tăcut, s-au urcat În căruță, la Îndemnul lui Victor, mânza de doi ani s-a opintit și a constatat că acum Îi este mult mai ușor și, surprinsă de drumul uscat și prăfuit, a Început să meargă la trap, Înainte de a-i cere stăpânul această schimbare de viteză. Victor și-a privit copilul, așa cum nu o mai făcuse de multă vreme, iar Va credea că tăticul său a și uitat să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]