4,445 matches
-
iar experiența înseamnă contact cu ființa, ființa fiind personajele, deci, reînoire a sinelui prin acest contact. Medic de profesie, Mircea Pavel Morariu abordează în mod psihologic acțiunile personajelor sale, fiind ispitit de jocul ficțiunii erudite, fiind un constructor ingenios de utopii și ucronii, sedus de artificiul inteligenței. Ucroniile autorului sunt abordate ca teorie în filozofia culturii potrivit că¬ruia evenimentele și faptele de civilizație din istoria omenirii s- au produs ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. Elementele
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
fie sufletul un piedestal pe care „EU”-l, ca stăpân tronează misterios, trecând printr-un portal cu sentimentele care contează ?! Un curios ce atâtea vrea să știe, în ăst „Palat” cine e rege-al minții... Dar însăși gândul poate-i utopie, sau victimă pe-altarul neștiinții. De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Prin „Palatul Minții” / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PRIN „PALATUL MINȚII” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382471_a_383800]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > DANSÂND CU MINE...O UTOPIE? Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu, par contre, această carte ,le livre a la poche, are ca pretext, Dansul, ca Limbaj al Trupului ori Regăsire a Sinelui căutat într-
DANSÂND CU MINE...O UTOPIE? de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382548_a_383877]
-
lume bună arădeană, și metafora sincretismului s-a îmbinat cu Scrisul dinlăuntrul Roxanei Lucan. Sunt în carte Poeme bezmtice, Scrisori rătăcite, ascunse în Ploi trecătoare.Cutia cu trufe are cretă, cerneală, trei Segmente Musafiri. Referință Bibliografică: DANSÂND CU MINE...O UTOPIE? / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DANSÂND CU MINE...O UTOPIE? de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382548_a_383877]
-
spinoase chiar pentru „oameni maturi” Dese ori cu soluții pe cât de simple pe atât de gospodărești. Dar cine ia în seamă sporovăielile unor copii? Nu zic chiar că ar putea candida la președinția țării un copil. Nu at fi o utopie. Regele Mihai a domnit, și nu rău, cu mult înainte de majorat. Cine poate avea însă încredere în „mintea de copil” când aceea a maturilor este dese ori de neînțeles, ca să nu folosesc cuvinte tari. În concluzie și copilul este o
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
în vitraliile muzicii grandioase nu cred în neclintirea imposibilului. Când dorința e fierbinte și înjugată la iubire, adesea minunea urnește simultan imposibilul. Ceea ce se exemplifică azi în programul spectacolelor magnifice pe care le organizează Pepino Popescu, spectacole altădată crezute o utopie! Aproape de încheierea anului 2014, formația Europe va captiva vrăjitor publicul român într-un concert al vocilor zburătoare sub cupola Sălii Palatului și-al chitarelor răscolitoare de amintiri; doar amintirile vor murmura interiorizat, pe când fiecare secundă prezentă va trepida, mistuind ca
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
Păreau smaralde/Împăcate cu soarta lor.”( Lacrimi ).Sau: “A nins până la ușa sufletului./ Am încercat să dau nămeții deoparte,/Pentru ca inima să fie la adăpost.“ ( Urme...). Spre a stinge anxietatea lui adâncă, spiritual fuge în descripția unui teritoriu absolut, închipuind utopii în gustul unei lirici obiective de natură metafizică, unde noțiunea europeană de peisaj s-a dizolvat într-o concepție spiritualistă:”Ceasul meu nu are ore și minute,/Ceasul meu e din cuvinte. “( Ceasul). Poezia din acest volum este una filozofică
MENUȚ MAXIMINIAM SAU TRENUL CU METAFORE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382840_a_384169]
-
vom mai numi o vreme: Uniunea Europeană, cea care în viziunea lui Eminescu însemna garantarea ,,drepturilor noastre speciale, întrucât se vor putea împăca numai cu interesele comune” capabile să asigure ,,dezvoltarea liberă a fiecărui popor”. Din nefericire, actualmente Uniunea Europeană este o utopie în care cultura românească este înghițită de cea străină, americanizată. De acee vom zice precum același etern Eminescu: ,,Nepăsarea noastră ne pierde” și ...punctum! Prof. dr. Florian COPCEA
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
didactic o atribuie termenului, pentru că, fatal, cei mai mulți dintre oameni rămân la acest nivel de percepție și nici specialiștii nu se Îndepărtează radical de ea), istoria, așadar, ca știință a devenirii generale a lumii, este o disciplină inefabilă cu iz de utopie intelectuală. Nimeni n-a scris și nu va scrie vreodată o istorie Întreagă și convingătoare. Da, convingătoare, fiindcă aceasta este problema oricărei istorii, nu dimensiunea ei cognitivă și nici adevărul ei. Singurul adevăr al istoriei rămâne Încorporat În istoria Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
guvernează lumea și devenirea ei istorică... Păcat. Eu tot mai cred că ea există, chiar dacă oamenilor va continua să le rămână inaccesibilă. O caut de câțiva ani; poate, totuși, Într-o zi... eu sau altcineva... - Adam, revino-ți, e o utopie ce vrei tu, o iluzie. - Și frumusețea este tot o iluzie, dar ce iluzie frumoasă! - Spuneai că m-am contrazis adineauri... - Da, n-am uitat, fii liniștit. Ai afirmat că Centrul ia lumea așa cum este, cu bune și cu rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lăuntric. M-am străduit s-o depășesc, concentrându-mă asupra a ceea ce auzeam și forțându-mă să uit incidentul. - Domnule absolvent de istorie, ți-ai pus vreodată problema motivației de fond a eșecului comunismului? De ce una dintre cele mai frumoase utopii sociale care a fost imaginată vreodată s-a soldat cu un asemenea rateu de proporții? Întrebarea lui Adam Adam m-a luat cu totul pe nepusă masă. Ce avea a face comunismul cu...? Și apoi, eu mă pregătisem să ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întrebarea lui Adam Adam m-a luat cu totul pe nepusă masă. Ce avea a face comunismul cu...? Și apoi, eu mă pregătisem să ascult continuarea povestirii, nicidecum să improvizez răspunsuri - eventual, inteligente - la dileme fundamentale. - Tocmai pentru că era o utopie, probabil, iar oamenii nu au exercițiul trăirii utopice a propriei existențe, am răspuns șovăitor și nu foarte concentrat. După care, am dat drumul la bandă fără jenă: - Pentru că modelul său economic s-a dovedit falimentar În competiția cu modelul capitalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
complet irelevant. Validitatea unui sistem se verifică În secole. Poate comunismul n-a avut răgazul necesar să-și etaleze calitățile, abia i-a ajuns timpul să-și evidențieze defectele, crizele de creștere, bolile cronice ale copilăriei. Experimentarea unui vis (orice utopie reprezintă, În esență, corporalizarea unui vis) nu se numără, orice s-ar spune, printre practicile de fiecare zi ale istoriei. Nici măcar printre derapajele ei curente. Am spus șaptezeci de ani? Teoretic, doar. În realitate, au fost mult mai puțini. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am consumat aproape o oră cu lectura. Foarte mult având În vedere că-mi mai rămăseseră la dispoziție treizeci-patruzeci de minute, iar probabilitatea de a depista În acea babilonie Statutul Centrului, și Încă Într-un interval atât de restrâns, friza utopia. Îmi era limpede că metoda căutării empirice reprezenta o Întreprindere fără șanse, oricât de mult m-aș fi bazat pe grațiile providenței și pe norocul personal. Aveam nevoie de un plan, pe care nu-l pregătisem din vreme. Venisem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să evolueze din punct de vedere tehnic, în timp ce valori ca onoarea, cinstea și legile ospitalității să rămână neschimbate - dar asta e ca și cum ai vrea să existe o libertate absolută, iar lumea să n-o ia razna odată cu trecerea timpului. Pură utopie! - Nené Dupré făcu o pauză, dar după câteva clipe adăugă: Ceea ce pot să fac e să te las la o oarecare distanță de puț și să-l întreb pe tuareg dacă vrea să vorbească cu tine. — Mi se pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ăia În cîrje și LÎngă perete o față galbenă, lividă, o cămașă decolorată de soare, doi ochi care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela care a așteptat În luna august pe o arșiță de 40° două zile la morgă era o sîmbătă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la mai puțin de patru ore cu avionul de Los Angeles sau Tokyo și la cinci zile cu vaporul; de asemenea, ar avea nevoie de o populație de cel puțin 100 milioane de locuitori. Dar toate acestea vor rămâne niște utopii pentru încă multă vreme de acum încolo. Rusia și Canada, având clime ameliorate de încălzirea globală, nu vor deveni în mod automat niște candidați credibili. Și Islamul va visa să primească titlul de „inimă”, fie la Cairo, fie la Ankara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
oraș devenit capitala tuturor statelor din regiune, trăind, în sfârșit, în pace unele cu altele. Orașul-lume ar deveni, de ce nu, capitala planetară a ansamblului democrațiilor de piață sau capitala unei democrații de piață planetare. în așteptarea realizării acestei foarte îndepărtate utopii, despre care va fi vorba în capitolul referitor la al treilea val al viitorului, nici o „inimă” nu va lua locul metropolei californiene Los Angeles. Pentru o foarte îndelungată perioadă de timp, până la sosirea celor trei valuri următoare ale viitorului, funcționarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în oraș, pentru a fugi de mizerie, de secetă, în căutarea unei slujbe și a unei locuințe. Ei vor fi tot mai predispuși la orice fel de revoltă și vor alimenta necontrolat economia-pirat. Vor fi principalii clienți ai vânzătorilor de utopii și vor deveni actorii cei mai importanți și principalele victime ale hiperconflictului, dacă acesta va avea loc. Dar vor constitui și principala miză și marii învingători ai hiperdemocrației, dacă aceasta se va materializa. în așteptarea acestor evenimente, răul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
asista la un șir nesfârșit de fărădelegi. Spre deosebire de revoluționarii comuniști de altădată, care pretindeau că acționează în numele edificării unei noi societăți în locul orânduirii capitaliste, cei mai mulți dintre noii contestatari nu vor propune nici un sistem de substituție. De când a eșuat comunismul, nici o utopie nu mai pare disponibilă pentru înlocuirea pieței și a democrației, în afară, poate, de unii care vor propune revenirea la teocrație. Mânia credincioșilor Dacă, în conformitate cu idealul iudeo-grecesc, Ordinea economică reprezintă triumful bine-venit al progresului și al individualismului, pentru alți credincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Marx, supraviețuirea durabilă a unei omeniri libere, fericite, diverse, echitabile, dornice de demintate și de respect pare imposibilă. Chiar și simplul fapt de a reflecta la așa ceva pare o zădărnicie. Și totuși: când, în 1516, Thomas Morus visa alegerea conducătorilor Utopiei, cetatea sa imaginară, el nu-și imagina că, patru secole mai târziu, miniștrii propriei țări vor ajunge să fie aleși de întregul popor. De asemenea, când, în iulie 1914, Jean Jaurès își imagina o Europă liberă, democratică, pașnică și unită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din primăverile absolvenților din trecut. Amory Își dădea totuși seama, cu acuitate, că era ultima primăvară sub vechiul regim. — Ăsta-i marele protest Împotriva supraomului, a declarat Amory. — Cred că ai dreptate, a Încuviințat Alec. — Supraomul este absolut incompatibil cu Utopia. Câtă vreme el există, există și nenorocirile și tot răul latent care face ca gloata să-i dea ascultare și să se lase influențată de vorbele lui. — El nefiind, firește, decât un om talentat, dar lipsit de simț moral. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bine; dar nicio idee tranșantă sau care să merite semnătura lui Diogene. în afară de... în afară de un text de vreo cincisprezece rânduri, mai nimic din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republica platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită ca putându-se extinde la totalitatea teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca o legendă. Totul este o sărbătoare, fracționată, a aparențelor și o bucurie a formelor. Însă drumul până la Isarlîk este totodată și călătoria spre moarte a mitului. Apropierea de miracol îl spulberă, și portul visat rămâne o carte necunoscută a Utopiei. Coborârea pe caic și trecerea în planul contingentului nu ajută să învie cetatea moartă a Bosforului - locul mirific al visului, strălucitoarea geografie a fanteziei lirice. Poetul lui Ion Barbu ceremonizează trăirea ca o inițiere a spiritului în mister și a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acea raia himerică "la mijloc de Rău și Bun", târgul hilar de "la vreo Dunăre turcească", unde, printre gâzi și simigii, Nastratin topește, la "jar alb," in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul său geometric, "vis al dreptei simple", al creației. Aici își primește poetul pe derizoriul său argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]