1,093 matches
-
superioare ale vieții omenești. Convingerea aceasta o mărturisește Nichifor Crainic și prin declarații categorice: „Cultura ca totalitate a creațiilor geniului omenesc nu are un sens în sine, ci se integrează ca parte în concepția religioasă. Ea iradiază din credință ca văpaia din focul aprins”. (Modul teandric, „Gândirea”, Ianuarie 1940). Din acest motiv este deosebit de greu să urmărești activitatea spirituală a lui Nichifor Crainic pe unul din planurile în care s-a răsfrânt, fără să faci incursiuni și în celelalte. Greutatea nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vedere personal și autonom. Ea vrea să arate că, dincolo de interpretările autonome și arbitrare, cultura ca totalitate a creațiilor geniului omenesc nu are un sens în sine, ci se integrează ca parte în concepția religioasă. Ea iradiază din credință ca văpaia din focul aprins. Această idee poate fi socotită ca o convingere personală numai în măsura în care corespunde unei suverane realități istorice, ușor de verificat. Separația artificială dintre cultură și religie e un fenomen specific modern. Istoria neamurilor ne vorbește, dimpotrivă, de o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dacă Dumnezeu e adevărul și binele care strălucește în lume ca frumusețe, nu e mai puțin real că revelația lui în Scriptură e înveșmântată într-o formă estetică fără pereche în literatura lumii. Această formă, ea însăși e plăsmuită în văpaia inspirației suprafirești prin colaborarea Duhului Sfânt cu scriitorii sacri. Și dacă filosofii cu fruntea nebotezată recunosc și recomandă imensa ei putere de fecundație asupra spiritului artistic al omenirii, cu atât mai mult se impune pătrunderea și propagarea frumuseții biblice de către
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dantcscă, e tărâmul albei lumini divine, pe fondul nesfârșit al căreia se năzăresc luminile individuale ale spiritelor, vibrând în culorile gradate ale focurilor, după vrednicia și după capacitatea de iubire a fiecăruia. Imaginea lui ne-o dau aceste muzee, cu văpăile culorilor lor nobile și pure, în pacea serafică a cărora intri ca în pronaosul simbolic al paradisului. Din literatură și din toate artele se încheagă astfel, deasupra creștetelor noastre, chipul celeilalte umanități, care nu mai e de pe pământ fiindcă năzuie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat și rece al sufletelor lor moarte v-ar putea omorî. Ci mai bine voi culcați-vă, și eu pân-atuncea m-oi întoarce la mama, ca sa mai sug înc-o data laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos și strălucit.,,(pag.117-119) Educarea conduitei cooperante, participative presupune formarea unor deprinderi și obișnuințe de a trai în colectiv. Avem în vedere: deprinderea de a stabili ușor relații cu membrii colectivului
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat și rece al sufletelor lor moarte v-ar putea omorî. Ci mai bine voi culcați-vă, și eu pân-atuncea m-oi întoarce la mama, ca sa mai sug înc-o data laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos și strălucit.,,(pag.117-119) Educarea conduitei cooperante, participative presupune formarea unor deprinderi și obișnuințe de a trai în colectiv. Avem în vedere: deprinderea de a stabili ușor relații cu membrii colectivului
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic, cînd mînca bob. Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la umeda lăptucă, participau la jocul acelorași elemente din care era alcătuit și el. Corpul omenesc împărțea hrana sacrificială cu zeii, putea deveni trup de cerb ori trunchi de laur. El era părtaș direct la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
izbăvire de păcate și tihnă sufletească. Așa trebuie să ne gândim și la sufletul celui adormit. Să înălțăm rugăciuni pentru iertarea păcatelor și pentru odihna lui. Pentru răposați, să ne rugăm de parcă sufletul nostru s-ar afla în iad, în văpaie și noi înșine ne-am chinui; să simțim cu inima chinurile celor răposați, și să ne rugăm fierbinte ca Dumnezeu să-i odihnească în loc luminat, în loc de verdeață și în sânul lui Avraam să-i primească. în fiecare zi, dimineața și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sfintele și prea puternicile tale rugăciuni, izgonește de la mine, smeritul și ticălosul robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința, nepurtarea de grijă și toate gândurile cele spurcate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele și aduceri aminte și năravuri și de toate faptele mele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile și prea cinstitul tău nume se slăvește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Când ești tânăr și ești artist, le suporți pe toate mai ușor"304. Din acest moment, modalizarea devine procedeul predominant: adverbe și verbe modale pun totul sub semnul ipoteticului: "casele...parcă ar fi fost părăsite", "parcă arșița își pierdea din văpaie", "în susul străzii era parcă o oază de umbră", "umbra i se păru mai puțin deasă"305, iar în bordei, cele două povești, cu planurile lor temporale se vor suprapune, tocmai datorită corespondenței semnelor: "Era tot așa, o zi caldă ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care să fie al sufletului; sufletul nu e prezent în imaginea de sine, dezertată, evacuată până la neantizare. Sufletul e în transparența însăși, în izvorul nevăzut care îi dă ființa 59. Ceea ce apare la vedere - din inaparentul întemeierii - e doar izvorârea, văpaia suflării de duh, enthousiasmos-ul răpirii, locuirea în zeu, în nimicul din care toate se stârnesc. Toate încep, stau să apară, să se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii. Dar tabloul acesta vine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe care o numește "nume plăsmuit": Pentru câte unul din termenii analogiei se poate întâmpla să nu existe un nume al lui, propriu, și metafora totuși, să se facă. A împrăștia sămânța, bunăoară, se zice "a semăna"; pentru "a împrăștia văpaia soarelui" nu există un cuvânt. Cu toate acestea, ideea se găsește cu soarele în același raport cu semănatul față de sămânță, de aceea se și spune: "semănând dumnezeiasca văpaie" (idem). Acest soi de metafore mai pot fi folosite și altminteri: atribuind
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
facă. A împrăștia sămânța, bunăoară, se zice "a semăna"; pentru "a împrăștia văpaia soarelui" nu există un cuvânt. Cu toate acestea, ideea se găsește cu soarele în același raport cu semănatul față de sămânță, de aceea se și spune: "semănând dumnezeiasca văpaie" (idem). Acest soi de metafore mai pot fi folosite și altminteri: atribuind, anume, unui obiect oarecare numele metaforic, dar tăgăduindu-i unele din calitățile lui specifice. Ca și când cineva, vorbind despre scut, i-ar zice nu "cupa lui Ares", ci "cupa
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
care se revarsă la miezul nopții, se bâțâie într-o învălmășeală de zgomot și lumină". Și ca și cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, Monique se afișează fără rușine cu o altă femeie, Niquette, o vedetă a music-hall-ului. Când văpaia acestei legături, "care nu are altă hrană decât plăcerea fizică", a "ars pe de-a-ntregul", Monique întreține legături efemere cu mai mulți bărbați, pe care îi manipulează după bunul său plac. Tânăra ia parte de asemenea la tot soiul de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
n-avea nimic a face cu trupul; însă respingeam ideea de a-ți satisface trupul fără să iubești". În mintea mea, scrie gânditoarea, zăbovea imaginea unei hermine murdărite, a unui crin profanat". În închipuirea ei, atunci când nu era transfigurată de văpaia pasiunii, plăcerea întina. Chiar dacă își pierduse între timp credința, tânăra fată descoperă că rămăsese profund marcată de morala creștină. Crezusem că legea morală există numai atâta vreme cât există Dumnezeu, însă se întipărise atât de adânc în mine, încât înlăturarea acestuia o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
neamul omenesc mai josnic, mai sălbatic și mai sublim, ce rămâne atunci când spoiala este îndepărtată brutal". Toți "pendulau, în voia coșmarurilor nocturne și a tainicelor lor deliruri diurne. Erau apucați de porniri când voiau să moară ori să ucidă, de văpăi incontrolabile din trecut; alteori, erau copleșiți de o poftă nebună de plăcere, de dragoste, de cuceriri, de reușite". Mulți se întorceau cu "un deziderat fundamental", împărtășit în mare măsură de ceilalți supraviețuitori ai războiului: schimbarea. Să fie schimbare cu orice
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor, care ațâță acum o flacără cumplită, străină de înaltele ei speranțe dinainte. Corul descrie aducerea calului de lemn în cetate și năvala aheilor când prin case, văpaia strălucitoare/ a torțelor se micșorase, iar apoi rememorează prima distrugere a Troiei de către Heracle : Într-un vârtej purpuriu de foc și flăcări,/ a prăbușit bolovanii tăiați de Phoibos [...] Ganymedes [...] cetatea nașterii tale/ e mistuită de foc. Încercând să-și susțină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că nu l-a ucis pe nou-născutul Paris, ivit în visul mamei sale ca un funest tăciune-aprins. Corul troienelor părăsite de Zeus laolaltă cu flacăra ofrandelor sacre din templu se întreabă dacă zeul mai observă din cer pătimirile lor și văpăile focului care le-a mistuit cetatea, apoi aruncă blestemul asupra corabiei lui Menelau : fie să-i cadă, chiar între vâsle,/ fulgerul strălucitor, azvârlit/ de brațul lui Zeus ! După ce leșul lui Astyanax este pregătit de înmormântare, corifeul îi observă pe grecii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oprește privirea omului comun. Ifigenia are vise prevestitoare. Ei i se arată ursitul, niciodată zărit în realitate, cu trăsături imprecise (Îl văd, dar nu-i ghicesc culoarea ochilor), nepământești : E născut dintr-o zeiță și ochii lui ard ca două văpăi. În brațele lui, paloșul nu șovăie. Fruntea lui e luminată de un luceafăr. Mâinile lui sunt palide și pasul lui fermecat (I 3). Portretul imaginat astfel corespunde chipului real al lui Ahile, fiul nimfei Tetis : (cu fruntea luminată și mâinile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui e luminată de un luceafăr. Mâinile lui sunt palide și pasul lui fermecat (I 3). Portretul imaginat astfel corespunde chipului real al lui Ahile, fiul nimfei Tetis : (cu fruntea luminată și mâinile palide, iar ochii lui ard ca două văpăi (II 2). În același timp, el vestește prin paloarea sa mortuară destinul eroului care va pieri la Troia, ca și pe acela al logodnicei sale, victima sacrificiului. Când i se anunță iminența nunții, Ifigenia intuiește că o așteaptă de fapt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
totul la îndemână : priveliștea luminoasă, confortul, siguranța personală și prietenia dușmanilor dintotdeauna ai cetății. Cei rămași în urmă ar încerca singuri experiența inedită a conducerilor revoluționare : să geamă sub biruri și prestații, să-și ardă aripile libertății în propria-i văpaie, să colecteze otravă și ură, să învețe disciplina supunerii. La adăpost de primejdii, exilații ar trimite din când în când cuvântul mincinos care va vesti apropiata lor întoarcere pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lumea antică și spectatorii contemporani, el invocă și alte referințe livrești. Constată că definiția patriotismului emisă de Vitellius coincide cu cea enunțată de Platon și Sofocle (II, p. 52-53). Impresionat de farmecul și candoarea tânărului Quintus, el invocă răsuflarea cosmică, văpaia fără nume care l-a învăluit pe Platon când a început să scrie „Symposion” (I, p. 44). Venit din epoca lui Nero, ca și din lumea cărților, ca martor al întâmplărilor de pe scenă, Petronius este familiarizat cu conflictele politice ale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cred că are pe deplin dreptate. Timpul este acela care le rezolvă pe toate. Iau în mână o figurină de bronz, reprezentându-l pe Shiva, zeul acela cu cinci chipuri, patru brațe și două aripi, într-un cerc mărginit de văpăi. Zeul asigură, se spune, echilibrul în univers prin cele două mari energii cosmice iradiate și îmi imaginez că represibilul imbold lăuntric al omului de a face rău dispare, că binele mereu în opoziție cu maleficul se impune. Iau de pe perete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în tivlitul păsărilor vor mai fi... la fereastra bătrânului fierar un înger va bate cu aripa mereu va bate... zvonul din adânc al mării din alt tărâm te va trezi o, nemernice, te va trezi! nimfa de hidrargir iute-n văpaie va-nflori duhul cuvântului tău iar va-nflori... și vor mai fi primăveri în tivlitul păsărilor vor mai fi... (2014) Vasile Baghiu Sunt "nouăzecist" pentru că începuturile mele literare au legătură și cu cenaclul Universitas al lui Mircea Martin și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
versuri vioaie, de o plasticitate rară, cu ritm și rimă bogată și cu o fină nuanță de ironie”, publicând două poezii: „Caricatură sentimentală” și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]