1,109 matches
-
de orice justificare. Reia și în articolul de față mitul luptei necontenite care a opus pe domnii Moldovei și ai Țării Românești, bineînțeles, la inițiativa și instigarea celor din urmă. Și reia profetic: „Ce au comun cu Republica Moldova sângerosul cuceritor valah M. Viteazul, teoreticianul mișcării românești profasciste legionare M. Eliade, degeneratul mintal valah Vlad Țepeș, ministrul învățământului din România Spiru Haret, spionul român O. Ghibu”. Lăudabil momentul de sinceritate a lui Vasile Stati, după atâtea denigrări. Într-adevăr, toți aceștia nu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care a opus pe domnii Moldovei și ai Țării Românești, bineînțeles, la inițiativa și instigarea celor din urmă. Și reia profetic: „Ce au comun cu Republica Moldova sângerosul cuceritor valah M. Viteazul, teoreticianul mișcării românești profasciste legionare M. Eliade, degeneratul mintal valah Vlad Țepeș, ministrul învățământului din România Spiru Haret, spionul român O. Ghibu”. Lăudabil momentul de sinceritate a lui Vasile Stati, după atâtea denigrări. Într-adevăr, toți aceștia nu au nimic în comun cu statul artificial Republica Moldova, creat și menținut prin
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
vorbesc germana ar trebui să se unească cu Germania, iar cele care vorbesc franceza să se unească cu Franța”. În urmărirea scopului său de a sublinia identitatea poporului moldovenesc și evoluția sa istorică distinctă în raport cu cea a poporului român (sau valah), Vasile Stati săvârșește câteva erori și mistificări grave și, pe alocuri, construcții logice absurde, pentru a nu ne mai referi și la unele formulări aberante. Vom enumera în rândurile ce urmează câteva dintre acestea, nu înainte însă de a menționa
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
manifestat după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, considerând-o adevărata voință a poporului și nu, cum a fost în realitate, rodul unor intrigi politice). Despre evenimentele de la mijlocul secolului al XIX-lea, se exprima astfel: „Încălcarea brutală de către cercurile politice valahe a prevederilor Conferinței de la Paris, amestecul sfidător în treburile interne ale Moldovei, alungarea de pe tronul Principatelor Unite Moldova și Valahia a moldovanului Alexandru I. Cuza, dictatul politic și spiritual au făcut ca nemulțumirea față de unirea din 1862 să devină generală
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a tradus lucrarea sa din latină „în limba comună a moldovenilor și valahilor” (in linguam moldavi set valachis communem). Iar două decenii mai târziu, prefectul misionarilor din Moldova mărturirea în relatarea sa că „limba absolut necesară pentru misionari este limba valahă, adică moldovenească” (la valacha o sia moldova), care este „unica limbă necesară în țara întreagă”. Revenind la surse mai apropiate realităților românești, în 1395, Sigismund de Luxemburg organiza expediția împotriva voievodului Ștefan al Moldovei, pe care îl numește „voievod al
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
este exclusă Transilvania, regiune catolică, deși și aceasta este detașată de regatul Ungariei) și următoarea însemnare: „Haec provincia plana est et deserta propter convivia paganorum contra christianos”. Încă de la mijlocul secolului al XV-lea, istoricul bizantin Laonic Chalcocondylas susținea că valahii moldoveni își trag obârșia de la romani: „limba dacilor este asemănătoare cu limba italienilor, dar atât de stricată și de deosebită, încât italienii pot înțelege doar cu greutate ce se rostește în cuvintele acestora”; subliniază însă și unitatea locuitorilor de la est
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care cunosc mai multe limbi. Lăsând la o parte nenumăratele cuvinte pe care valahii le au întocmai și cu același înțeles ca în limba latină și în dialectele italienilor, când întreabă ei pe cineva dacă știe să vorbească pe limba valahă, spun „Oare știi românește? Sau (când întreabă) dacă este valah, îl întreabă dacă este român””. De asemenea, numeroși călători atestă existența românilor în toate cele trei principate carpato -dunărene”. Episcopul Bandini arăta, la mijlocul secolului al XVII-lea, că locuitorii orașului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Golubinski, istoric al Bisericii Ortodoxe Ruse, respecta numele, cultura și istoria adevărată a românilor, inclusiv a celor moldoveni. El scria o carte numită Curs scurt al istoriei bisericilor ortodoxe bulgară, sârbă și română sau moldovlahă. Așadar, pentru Golubinski moldovean și valah însemnau români, iar moldovenii erau tot una cu valahii. El pune printre primii în discuție denumirile multiple pe care cele două țări le-au primit de la străini în Evul Mediu: el relatează că, pe când băștinașii își numeau țara „muntenească”, adică
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și Țara Românească sunt locuite de același popor. „Valahii și moldovenii (cu sensul de locuitori ai Valahiei și ai Moldovei) reprezintă două ramuri foarte apropiate ale unuia și aceluiași neam, care poartă un nume comun - români, dar și numele de valahi sau vlahi (...). În afară de principatele Valahia și Moldova, românii populează Basarabia noastră rusească, provinciile austriece - Bucovina, Transilvania, Banat și Ungaria de est, precum și colțul de nor-est al principatului Serbia”. „Românii, adică moldovenii și valahii, reprezintă masa principală a populației Basarabiei
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Basarab, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. În 1848 K. F. Merleker numea „români” pe locuitorii din „Valahia” și „Moldova”. De unitatea poporului român și inexistența unei naționalități moldovenești vorbea și T. de Pauly, un etnolog rus, care scria în 1862: „valahii, vlahii (moldavii, moldovenii), rumenii, rumânii sau românii sunt un popor ieșit în primele secole ale erei noastre din amestecul de daci, romani și slavi. El e cu totul distinct de vecinii săi slavi și maghiari și numără în total aproximativ
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
o lucrare intitulată Basarabia, în care spunea că „moldovenii sunt români și populează Moldova, Basarabia și părți ale guberniilor învecinate cu Podolia și Herson, într-un număr mic ei locuiesc de asemenea în gubernia Ecaterinoslav... De românii din Valahia, ori valahi, ei se deosebesc prin trăsături dialectale neînsemnate”. Doar termenul „român” îl folosește și L. A. Kasso în întreaga sa lucrare intitulată Dreptul bizantin în Basarabia. Câteva citate din aceasta sunt relevante pentru poziția lui Kasso: „Izvoarele de drept basarabene nu s-
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
De aceea, în cele ce urmează vom prezenta câteva fapte istorice (sau presupuse istorice) din viața domnitorului Vlad care au generat controversata legătură cu contele Dracula. * Născut în 1431 în Transilvania, în orașul medieval Sighișoara, prințul Vlad era de origine valahă, nepotul lui Mircea cel Bătrân, unul dintre cele mai renumite personaje istorice ale perioadei medievale românești. Tatăl său, care se numea tot Vlad, era vasalul împăratului Sigismund de Luxemburg, care îi conferise "Ordinul Dragonului", titlu militar și monastic acordat luptătorilor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de călătorie ale lui Antonio Verancsics în principatele române în vre-mea domniei lui Vlad (De Situ Transylvannae, Moldaviae et Transalpine), porecla și numele "Dracula" sunt interpretate diferit. Verancsics face o distincție între moldoveni, cunoscuți sub numele de "dani", și valahi, care se presupunea că purtau numele de "draguli", de la curajosul lor prinț Dragula. "Dragula" ar fi un diminutiv de la "drago", în românește "dragă"75. Ne întrebăm, bineînțeles, dacă Dracula reprezintă ortografierea greșită a lui Dragula, sau dacă voievodul Vlad era
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Sinaia, Berlin, București de la adrese de pe străzile Crîngași, Miron Costin, Popa Tatu, Atelierului; epistolierul Mateiu se simte "nobilul exilat în patria capsomanilor", "setos de lux și plăceri", fapt pentru care caută parale, sfătuindu-și prietenul asupra mijloacelor verificate în capitala valahă "Găsește pe cineva să-l tapezi", căci "adevărata filozofie e asta, banul"; în Țara Românească totul i se pare mizerabil pe motive foarte întemeiate: "damele fine sînt inaccesibile" și "mă așteaptă examenul de drept"; fiind la vîrsta marilor hotărîri ia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nu e deplin decât cu cele ce știu franțuzește") căci o virgină din sobra capitală "s-a cabrat la simpla idee a unei limbi" spre deosebire de o jună franțuzoaică care se pare că a digerat cu grație "porcării fine". În capitala valahă urmează deviza Amor, glorie, bani; deși "în București e foarte greu de lucrat cu damele" a cunoscut o "zână [...] care trebuie să aibă după evaluările mele o bună rentă", arătîndu-se însă interesat și de o damă coaptă, dispusă să "protegeze
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vechiul regat român (vezi biserica nouă a Mănăstirii Sinaia 9, unde Moldova aduce contraforții și o parte din decorația exterioară, iar Muntenia tipul de plan și numărul de turle). întrebării "cine suntem?", această arhitectură îi răspunde folosind conjuncții: românii sunt valahi ȘI moldoveni, olteni ȘI dobrogeni, sud-basarabeni ȘI bucovineni (iar înșiruirea nu face decât să se multiplice după 1918). Dimpotrivă, arhitectura neoromânească târzie, cea care face mariajul cu stripped classicism și cu modernitatea, va încerca să pună între paranteze episodul medieval
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
colosului roman. El va apărea episodic și în următorul film al epopeii cinematografice naționale Columna (1968), în regia lui Mircea Drăgan, a cărui acțiune este situată în perioada Daciei romanizate, nu întâmplător, scopul propagandistic fiind contracararea teoriilor rösleriene privind „vidul valah”, formarea poporului român în sudul Dunării, teorii agreate de către sovietici. Este de neînțeles trecerea prin probe a peste 120 de actori pentru rolul lui Mihai Viteazul, de vreme ce alegerea a fost până la urmă tot Amza Pellea, starul verificat în Dacii și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ajunse ca oleiul, în cecuburi. Și-am să te-ascult încet, nespus de-ncet / când timpul vine calm și trece peste.” Iubitorul de clasicități se dezvăluie ca un sentimental, un trubadur autohton, boem balcanic al unui Levant mirific, de „amiezi valahe cu fluturi și fântâni”. Adesea evocarea folosește sugestia livrescă, uzează de intertext, găsește prototipul frumosului natural în artă („Te-aștept să vii și tu, ca dintr-o stampă / sau ca din vechi lecturi”). Livrescul nu e însă prilej de paradă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
politice, istoria monarhiei române - sunt abordate în articole de condamnare a ideologiei comuniste și a cultului personalității, semnate de Monica Lovinescu („Note de lectură”), Dorin Tudoran („Bloc notes”), Cornel Dumitrescu („Ultima oră”), Vladimir Tismăneanu („Accente istorico-politice”) și Liviu Cangeopol („Bazarul valah”). Un lung serial despre „afacerea” Virgil Tănase semnează Matei Pavel Haiducu (Am refuzat să ucid, 1/1988-26/1989). Se publică poezii de Mihai Eminescu, V. Voiculescu, Lucian Blaga, Ștefan Baciu, St. O. Iosif, George Alexe, George Astaloș, Mihai Ursachi, George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287883_a_289212]
-
redactate și înaintate curții imperiale în 1791, respectiv 1792. Autorii petițiilor au fost succesorii intelectuali ai episcopului I. Micu, grupați în ceea ce a ajuns să se numească Școala Ardeleană: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu etc., heralzii națiunii valahe din Transilvania. Fără a fi inovative pe plan argumentativ, Supplex-urile fundamentează și mai solid temele invocate de episcopul I. Micu ca premise ale emancipării "națiunii" nerecunoscute ca atare a valahilor. Împărtășind soarta celorlalte memorii, Supplex-urile au fost respinse iar efectul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Școlii Ardelene nu urmăreau congruența dintre entitatea politică și cea națională, ci doar reprezentarea "națiunii" române - căreia i se refuza statutul de națiune politică, recunoscută fiind doar în calitatea oficială de "națiune tolerată", sau, periorativ, numai în cea de "plebe valahă" - în structurile politice ale Transilvaniei. Acest lucru va fi și mai transparent de îndată ce decojim multiplele straturi de semnificație acumulate înlăuntrul termenului de națiune. O foarte amănunțită investigație genealogică a conceptului de "națiune" a fost realizată de L. Greenfeld (1992) și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ei de drept". Paritatea scalară a românilor cu celelalte naționalități, în cadrul vechiului sistem constituțional ce consfințea stratificarea juridică a populațiilor, aceasta este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica din 1791. Toate acestea fac din Suplica națiunii valahe transilvănene un document hibrid, pe ale cărei revendicări cu lustru de modernitate politică se răsfrângeau reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a societății în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stăpânire pe gândirea politică a cărturarilor ardeleni care i-au urmat episcopului Klein în perioada postiosefină a restituțiilor privilegiale. Acțiunea românească este reluată un an mai târziu, prin adresarea Supplex-ului din 30 martie 1792 purtând semnăturile capilor episcopali ai națiunii valahe, Ioan Bob și Gherasim Adamovici. Reiterând argumentele istorice deja forjate ale priorității, continuității, egalității originale, precum și cele moderne ale numărului majoritar de locuitori, Suplica din 1792 combate în 17 puncte concluziile Dietei care respingeau categoric pretențiile ridicate de prima Suplică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum îi divizau pe hegemoni, maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin oferta de unire, a precipitat o tot mai clară conturare a conștiinței naționale românești. Acceptarea unirii bisericii române cu biserica romană a dat startul coacerii conștiinței naționale, ce avea să fie răscoaptă în focul luptelor pe care heralzii națiunii valahe le va purta cu națiunile politice ale sistemului constituțional transilvănean. Însă pentru început, unirea avea să producă o criză în conștiința de sine a românilor, dată de dislocarea identitară generată de acțiunea unui agent eterogen (oferta imperială de unire) care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]