1,108 matches
-
românilor). Puține scrieri din evul mediu dau lumina pe această temă probabil pentru că regiunea a dus lipsă de organizare administativă până în secolul XII și pentru că invaziile mongolilor au distrus evidențele scrise odată cu invazia și prăduirea zonei în 1241. Poporul Român (valah) apare pentru prima dată în documente în secolul al-X-lea când era deja creștinat, creștinismul fiind adoptat mai devreme în aceste ținuturi, sub influență latină. Cu toate acestea, românii medievali vor adopta treptat, ca și majoritatea popoarelor din Balcani, Ortodoxia răsăriteană
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orăștie sau Letopisețul Țării Moldovei. În 1534, Tranquillo Andronico notează că "" Valachi nunc se Romanos vocant"" ("Valahi acuma se numesc români"). Francesco della Valle scrie în 1532 că românii ""se denumesc Romei în limba lor"", iar mai departe el citează expresia : ""Sti rominest ?"". După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
pe la jumătatea anului 1845 pleacă din nou la Paris, unde audiază cursurile istoricilor și gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, și alți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez al epocii. Aici, se străduiește, împreună cu moldoveanul Scarlat Vârnav, să întărească relațiile dintre studenții valahi și cei moldoveni, uniți în jurul ideilor noi de autodeterminare națională și dreptate socială. În această atmosferă, se înființează, în decembrie 1845, Societatea studenților români din Paris, al cărei scop mărturisit era să-i ajute pe tinerii mai săraci, dar dotați
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
în stuc de tip levantin, și aveau loggii de inspirație italiană. Aceste elemente vestice au pătruns probabil din Transilvania în Țara Românească. Atât recepția elementelor orientale cât și a celor nord-italiene a fost înlesnită de numeroase călătorii, prin care boierimea valahă descoperise pe lângă Orientul Apropiat, Grecia și Peninsula Balcanică mai ales Italia. Exemplul cel mai grăitor pentru această deschidere este cel al marelui cărturar Constantin Cantacuzino, format la școlile din Constantinopol și Padova, care ajunsese să joace un rol central în
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
de Dobromir cel Tânăr din Târgoviște, în 1564, împodobesc pronaosul; din 1732, executate de echipa Ranite Grigorie, în naos, repictată în frescă de Dumitru Diaconu, în 1766; aici s-a nevoit și înduhovnicit Cuviosul Nicodim de la Tismana (1406), de neam valah. Actuala biserică este o construcție mult schimbată din anul 1855, clădită în stil romanic, cu elemente de decorație neogotică. "Sfântul Nicodim" era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
în 1766; aici s-a nevoit și înduhovnicit Cuviosul Nicodim de la Tismana (1406), de neam valah. Actuala biserică este o construcție mult schimbată din anul 1855, clădită în stil romanic, cu elemente de decorație neogotică. "Sfântul Nicodim" era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorința de a-și dedica viața lui Dumnezeu, la 16 ani părăsește în ascuns casa părintească din Prilep (acum
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
(n. 1809, Câmpulung Muscel - d. 27 august 1874, Nancy, Franța) a fost prim-ministru al României în perioada 1867-1868. Fiu al marelui cărturar patriot Dinicu Golescu. A studiat în Elveția, a servit în armata valahă, iar în 1836 a ajuns la gradul de maior. A participat la Revoluția din 1848 din Țara Românească și a fost membru al Guvernului provizoriu. În același an, 1848, era Venerabilul Lojii masonice bucureștene Frăția. După înăbușirea revoluției a trăit
Ștefan Golescu () [Corola-website/Science/299967_a_301296]
-
spațiul cristalin din fața acestora creând acest bazin de sedimentare extins cu un rol de avanfosă. În ceea ce privește structura acestei depresiuni sunt caracteristice: - fundamentul cu o proveniență dublă (V. Mutihac, 1990) carpatică, blocuri cristaline ce coboară în trepte spre sud și Platforma Valahă, blocuri care înclină ușor spre nord; - suprastructura sedimentară s-a realizat în trei cicluri (V. Mutihac, 1990) și în diferite faciesuri (litoral, de mare adâncă, salmastru, lacustru) care se succed atât de la nord la sud cât și în timp. Cele
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
că brodnici erau subînțeleși valahii (românii), în timp ce alții susțin că modificarea etnonimului a fost doar o greșeală de redactare comisă de Vatican. Totuși, sinonimia brodnici-valahi a mai apărut în alte documente, maghiare, ceea ce vine în sprijinul ipotezei că brodnicii erau valahi. În august 1227 papa Grigore al IX-lea îi cerea într-o epistolă episcopului de Strigoniu din Ungaria să determine convertirea la catolicism a populației din "Cumania et Bordinia terra illis vicina". O scrisoare din 11 noiembrie 1250 a regelui
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
Miorița (în ediția franceză Miorita) e un personaj bine conturat. „Frumoasa Miorița” era „tare admirată din Verești până în Vulcan, ba chiar și mai departe. Ar fi putut s-o cheme cu unul din ciudatele nume păgâne, foarte iubite în familiile valahe, Florica, Doina, Doinița. Nu, îi zicea Miorița, adică mielușeaua”. Mai aflăm că Miorița avea 20 de ani, era „bună gospodină”, dar și instruită. „La școala dascălului Homorod a învățat să citească, să scrie și să socotească (...) dar n-a fost
Miorița lui Jules Verne () [Corola-website/Science/314188_a_315517]
-
Miorița (în ediția franceză Miorita) e un personaj bine conturat. “Frumoasa Miorița” era “tare admirată din Verești până în Vulcan, ba chiar și mai departe.” “Ar fi putut s-o cheme cu unul din ciudatele nume păgâne, foarte iubite în familiile valahe, Florica, Doina, Doinița. Nu, îi zicea Miorița, adică mielușeaua” . Mai aflăm că Miorița avea 20 de ani, era “ bună gospodină”, dar și instruită. “La școala dascălului Homorod a învățat să citească, să scrie și să socotească(...) dar n-a fost
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
cu Orchestră Simfonica Philadelphia, dirijata de Eugene Ormandy EMI la vioară Perlman, la pian Bruno Canino.EMI Muzică tradițională evreiască din estul Europei, zisă și klezmer, inclusiv cea interpretată de Perlman, cuprinde, ca întotdeauna și numeroase melodii în stilul numit "valah" (în idiș - volech), preluate sau influențate masiv de muzică populară românească, mai ales din Moldova, sau având elemente comune cu ea, incluzând și melodii în genul doinei, în ritm de sârbă sau hora, unele din ele fiind închinate meleagurilor românești
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
la sud de Dunăre. Porecla "Țepeș" i s-a atribuit de pe urma execuțiilor frecvente prin tragere în țeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau "Kazıklı Bey", ("Prințul Țepeș"). Acest nume a fost menționat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria românilor. În iarna anului 1436, Vlad Dracul a devenit domn al Țării Românești și s-a stabilit la Curtea domnească din Târgoviște. Vlad "Drăculea" și-a urmat tatăl și a trăit acolo
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
fruntea unei armate uriașe, circa 100-120.000 de oameni (a doua ca mărime după aceea care cucerise Constantinopolul) plus 175 de nave de război al căror scop era acela de a cuceri Chilia, se va îndrepta spre Dunăre. Efectivele domnului valah nu depășeau, după estimările cele mai generoase, 30.000 de oșteni. Deși Vlad încearcă să-i oprească pe turci la Dunăre, în dreptul cetății Turnu, aceștia, la adăpostul nopții, reușesc să treacă fluviul îndreptându-se direct spre Târgoviște (4 iunie 1462
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
ipoteza ca „Drăculea“ ar fi fost îngropat la Mănăstirea Snagov, pe o insulă din apropierea Bucureștilor. Examinările recente au arătat că „mormântul“ lui Țepeș de la mănăstire conține doar câteva oase de cal datate din neolitic și nu rămășițele adevărate ale domnului valah. După opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormântul acestuia ar fi pe locul mănăstirii Comana, ctitoria voievodului. Cartea lui Bram Stoker, "Dracula", nu se bazează în mod direct pe domnia lui Vlad Drăculea, ci este o ficțiune ce se petrece în
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
care înviază, care farmăcă [farmecă], care aduce pre om într-o lume de visuri, unele mai aurite decât altele, cine-l cunoaște, cine-l slăvește?" (ibidem, p. 61). Același idealism romantic se sparge, în cazul lui Kogălniceanu, de reciful realităților valahe: "A iubi însemnează la noi a se lua, a se schimbă, a se lepăda, a se uită, spre a se îngurlui [n.ed.: "a se însoți din dragoste"] și a se despărți iarăși, fără ca patimă să lase cât de puțină întipărire
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
acea epocă, exista populație românească în întreg Maramureșul, precum și în regiunile vecine, la vest, Ung, Bereg și Ugocea. Pentru acestea din urmă, regii Ungariei garantau românilor dreptul de a-și alege singuri voievodul și de a fi judecați după "dreptul valah" ("ius valachicum") până după anul 1383, de când datează ultima atestare documentară în această privință. În primele secole ale mileniului II, Voievodatul Maramureșului a fost condus de voievozi locali și organizat în "cnezate de vale". Din secolul al XIV-lea, presiunea
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea valahă, formată din cavalerie ușoară, nefiind invitată să ia parte la șarja cavaleriei grele, se retrage fără a intra în luptă. Anul următor, în 1397, pe râul Ialomița, precum și în anul 1400, Mircea cel Bătrân zdrobește categoric două incursiuni otomane ce
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
o perioadă scurtă), după moartea căruia a sprijinit și alți pretendenți (Mustafa Celebi, frate al lui Musa, apoi pe șeicul Bedr-ed-Din). Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reușește să-și înfrângă oponenții și plănuiește o expediție de pedepsire a voievodului valah. Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud și de la Porțile de Fier în vest până la Marea Neagră în est. Titulatura domnească prezentă în actele rămase de la Mircea cel Bătrân poate oferi o cronologie aproximativă a întinderii teritoriale valahe, căci, potrivit istoricului Anca Ghiață, "„o cronologie strictă a stăpânirii Țării Românești ținând seama numai de prezența sau absența unor formule în titulatura domnitorilor nu poate fi unicul criteriu în deslușirea realităților istorico-teritoriale”". Pentru a completa imaginea de ansamblu, trebuie
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
acestea pe lângă legenda obișnuită, era trecută câte o literă, pentru a putea identifica meșterul monetar care le-a bătut. Ducații de tipul I au pe avers stema dinastică a domnitorului, iar pe revers un coif pe care se află acvila valahă. Ducații de tipul al II-lea au pe avers stema dinastică a lui Mircea, timbrată cu un coif peste care se află stema țării, iar pe revers reprezentarea lui Mircea în costum bizantin, cu lancea în mâna dreaptă și globul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ducați, realizați din argint, a fost bătută și o serie redusă din aramă amestecată cu argint. A fost emisă de asemenea și monedă măruntă, numită "ban", care prezintă pe avers stema dinastică timbrată cu un coif pe care stă acvila valahă, iar pe revers o cruce cu brațe egale despicate, cu un număr divers de globule în fiecare cartier. Costin C. Kirițescu consideră că în timpul lui Mircea au fost bătute și monede mărunte de bronz pentru a circula în Dobrogea. În timpul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
voievodul Nicolae Alexandru a înființat la Argeș prima mitropolie a Țării Românești, pe al cărei scaun s-a suit kir Iachint, adus din Vicina. În 1370 Vladislav Vlaicu înființează și cea de-a doua mitropolie a țării, la Severin. Mitropoliții valahi erau numiți și unși de către Patriarhul din Constantinopol. La urcarea pe tron, Mircea îi găsește ca mitropoliți pe Antim Critopol la Argeș și Atanasie la Severin. În perioada următoare, cei doi vor participa — separat sau împreună — la ședințele sinodului patriarhal
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. În 1396, aliații creștinii au trimis o armată cruciata compusă în principal din cavaleri unguri și francezi și sprijinită de un contingent valah sub conducerea regelui ungur și Împăratului Sfanțului Imperiu Român, Sigismund de Luxemburg, dar au fost înfrânți la Bătălia de la Nicopole. După victoria de la Nicopole, Baiazid a continuat să atace Valahia, Ungaria și Bosnia. El a reușit să cucerească cea mai
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
anume. În istoriografia română s-au absolutizat textele apocrife din sec. XVII-XVIII. În realitate, nu au existat tratate care să fixeze pe termen lung relațiile dintre sultan și voievozi. În sec. XV, au există legăminte cu sultanii oridecâteori un voievod valah sau moldovean a fost acceptat pe tron. Cronicile vorbesc despre faptul că între sultan și diverșii conducători creștini puteau fi încheiate astfel de jurăminte. Această practică se menține și în sec. XVI-XVII, fiind vizibile în ahd-name-le. În texte pot fi
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]