805,793 matches
-
ar răspunde definiției modernismului în termeni anglo-saxoni". E oare un fapt relevant? După cum Mircea Cărtărescu constata alarmat: "Impresionantă valoric, dar destul de neevoluată ca poetică, o parte a poeziei ^80 nu intră în paradigma postmodernă". Ceea ce insinuează totuși o minimalizare a valorii Același Cărtărescu ia distanțe față de poezia lui Nichita Stănescu, declarînd decepționat că nu e postmodernistă, ca și cum acest element și nu altele ar constitui scăderea sa intrinsecă Într-o astfel de conjunctură, o interogație a lui Mircea A. Diaconu ni se
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
Cornelia Ștefănescu Despre "jurnalul" Marthei Bibescu am aflat din 1969, fără să fi avut atunci cunoștiința valorii sale. Era anul în care am vizitat-o la reședința din Quai Bourbon 45 din Ile Saint Louis, la solicitarea mea, pentru a-mi îmbogăți imaginar lumea lui Marcel Proust. Momentul l-am evocat în cartea Destinul unei întâlniri. Marcel
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
fără drept de protest, să-mi văd de cercetarea științifică "de la locul meu", iar scrisoarea mi-a fost confiscată. Era în 1969. Academia reprezenta o instituție a Republicii Socialiste România. Despre acest fond documentar, anevoie de prețuit la adevărata sa valoare și atât de păgubos disprețuit la vremea respectivă de noi, stă mărturie, printre altele, monografia La Princesse Bibesco 1866-1973 de Ghislain de Diesbach, publicată la Paris în 1986, reeditată în 1997 și tradusă în limba română, în 1998. El constă
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
corespondența Marthei Bibescu cu abatele Mugnier în care omisiunile și înfrumusețările deformează uneori adevărul." Deficiență remarcată și de Philip Kolb în prefața la volumul al doilea al monumentalei sale ediții de Corespondență Marcel Proust. Pentru cât au fost folosite aceste valori informează trimiterile la aparatul bibliografic de la subsolul paginii. Ele numesc titlurile cărților semnate Princesse Bibesco, "jurnalele" cu însemnările anilor, începând din 1908 până în ultimele zile de viață ale autoarei, cât și acele "papiers Bibesco", aflate fie în fonduri particulare, fie
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
oare?" Și între cele două praguri, războiul ca unică temă de discuție principală. Pentru că textul nu este lipsit de informații despre viața de familie, despre revelațiile autoarei spicuite din comportamentul oamenilor în cele mai diverse condiții, despre frumusețea peisajelor și valoarea monumentelor din patrimoniul istoric și artistic românesc. RĂzboiul este reținut în nuditatea faptelor care-l fundamentează și îi dau contur. Dardanelele, demisia repetată a lui Venizelos în Grecia și efectul comentat în jurul mesei la Mogoșoaia, bombardarea Verdun-ului și căderea Parisului
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
să arate că "jurnalul" Marthei Bibescu nu este o replică dată literaturii ( la care conduce lectura "jurnalului" Marucăi Cantacuzino Enescu, observ eu), ci este o reacție mai degrabă revendicată de la spiritul literaturii, culturii și artei. A știut să pună în valoare distincția naturaleții, irezistibila seducție a Marthei Bibescu, spiritul ei febril, gândirea originală, din perspectiva cărților și a vieții.
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
carton produse în Elveția, respectiv Italia), degajă eleganță, bun gust și respect față de cititori. De altfel, editura timișoreană Brumar nu se află la prima reușită editorială de acest fel. Prin calitatea cărților pe care le scoate ( este vorba aici de valoarea autorilor, dar și de condițiile grafice de tipărire), ea poate concura cu șanse reale de succes la titlul de cel mai select editor de poezie din țară. Nerușinarea este o carte reprezentativă pentru lirica lui Ioan Morar și un superb
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
pământului. Ultimii cincizeci de ani au modificat profund ideea de identitate națională și de apartenență etnică. Deocamdată, doar experimentul american pare să stea ceva mai bine: acolo, etnia este secundară, identitatea fiind o chestiune de aderare, în spirit civic, la valorile constitutive ale statului american. În Europa, situația e mult mai încurcată și pentru că rana emigrației decurge din câteva secole de colonialism. Săracii periferiilor au năvălit peste metropolă, culpabilizând-o și obligând-o la o defensivă permanentă. "Pacifisimul" european își are
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
asasini. Trăim, din păcate, un moment în care, la nivel planetar, s-a căscat o vinovată prăpastie între moralitate și legiferarea moralității. Războiul anti-Saddam a arătat câteva fațete neplăcute ale lumii în care trăim. Rațiunea și civilizația s-au dovedit valori precare, nesocotite și batjocorite la drumul mare de orice huligan bun de gură. Există, din păcate, civilizații care nu sunt dispuse nici în ruptul capului să asculte glasul bunului-simț. Nu cred că doar sărăcia te poate coborî atât de mult
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
unei brute violente. Există, chiar în lumea de azi, destule popoare sărace dar demne. N-aș include în această listă, din păcate, și lumea fundamentalist-arabă, scindată între orgoliul orb, de sorginte primitiv-medievală, de-a domina lumea, și ura viscerală împotriva valorilor modernității. Trăind în minciună atâta vreme, ei au ajuns să ia drept realitate delirurile paranoice ale atâtor și atâtor "iluminați", care nu fac, de altfel, decât să readucă la suprafață fragmente temporar uitate din "cărțile întemeietoare" ale islamului. Or, esența
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
ample și competent dirijate se vor desfășura abia după anul 1912, când principele George Valentin Bibescu va cumpăra de la o mătușă o parte din moșie și Curtea Domnească, iar soția sa, Martha Bibescu, născută Lahovary, va face din repunerea în valoare a acestui "colț întreg de țară", cum spune G.M. Cantacuzino, unul dintre principalele scopuri ale vieții sale. Urmărind fazele acestei restaurări, așa cum sunt ele ilustrate în expoziția de la Mogoșoaia, se poate observa, cu ușurință, gradul înalt de responsabilitate pe care
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
Murnu: un monument închinat celor patru fii ai lui Brâncoveanu și celor șapte surori ale acestora. Modernitatea concepției artistice a principesei reiese din faptul că nu ar fi dorit un grup statuar, ci elemente de apă și de piatră cu valoare simbolică, și anume două bazine în două poieni, unul în care luciul apei să fie străjuit de patru lei de tradiție elenistică trecută prin filtrul bizantin, pe soclul cărora să fie trecut prenumele Constantin, Ștefan, Radu și Matei, iar celălalt
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
doar câteva fapte mărunte, e adevărat sugestiv descrise, referitoare la luptele duse de românii ardeleni înainte de primul război mondial sau la căderea guvernului Averescu în 1927. Din punctul de vedere al informației istorice cartea lui Petru Groza nu are nici-o valoare. Dimpotrivă: ea induce în eroare cititorii, căci scopul nemărturisit al omului adus la putere de Vâșinski este de a ponegri tot ceea ce a fost semnificativ în România până la căderea ei sub stăpânirea tancurilor sovietice. Sigur, memoriile sunt un gen literar
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
formare filologică în favoarea mult mai pragmaticei meserii de doctor). Nu am o explicație logică pentru acest fenomen, dar lipsa coerenței mi-a etichetat toate lecturile din acea perioadă. Citeam rar și cu o voluptate ușor ciuntită cărți și reviste de valoare inegală, amestecate într-un talmeș-balmeș care, probabil, avea totuși un efect sedativ asupra îndoielilor și frustrărilor mele. Odată cu stagiatura și o experiență erotică sublimată prin absența expresiei fizice, am redescoperit "România Literară" și apoi, încet, dar evident, relația mea personală
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
la fiecare număr ca la o entitate care-și va găsi drumul către mine, să aștept și să risc surpriza. Poate că distanța pe care o parcurge până la mine este măsurată altfel decât geografic, iar proiecțiile mele au o altă valoare decât cea stipulată de abonament. Cu siguranță că relația mea cu "România literară" va fi una de lungă durată; nu știu ce surprize vom avea, dar, atâta vreme cât își va urma calea, va fi prezentă în sufletul și în inima mea. Violeta Perlea
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
o deplasare spre epic, alegoric, figurile rococoului, formele intertextualității, îndeosebi rescriere și pastișă. Drumul spre epic trece, pentru Gheorghe Pituț, prin suprarealism, baladescul folcloric sau mai vechile obsesii moderniste, miturile genezei. Cele trei poeme sînt foarte diferite ca tehnică și valoare. Primul poem, cel care dă și titlul cărții, Primul alfabet sau călătorie în Uriaș, este și eșecul cel mai spectaculos - poate și pentru că aici autorul încearcă o temă fetiș a postmodernității: corporalitatea. Poemul e în fond călătoria eului poetic prin
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
de ticăloșia noastră, de viciile îngrozitoare sau doar penibile care ne definesc, literatura ar fi o batistă trecută prin igienizări succesive, până la completa decolorare. Nu ar avea materie, substanță și nici măcar un sens, ascendent ori descendent. Eticul și esteticul sunt valori diferite și, chiar dacă în viața noastră cotidiană credem în Dumnezeu și Îi respectăm poruncile, pe hârtie suntem liberi ca pasărea cerului. Dacă nu neapărat noi, criticii literari, "condamnați" la obiectivitate, în mod sigur creatorii, poeții, care fac din încălcarea tuturor
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Sorin Lavric Valoarea unei doctrine stă în gradul ei de contagiune sufletească, iar forța ei de convingere se măsoară după cîmpul de emulație pe care îl poate provoca. Nu stufoșenia subtilităților conceptuale, ci numărul de prozeliți adunați în numele ei este adevăratul criteriu al
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
întîmplă, teoriile chiar par a fi făcute pentru stele, pînă într-atît de neomenească le este puterea de fascinație. Lor nu li se poate împotrivi nimeni, cu atît mai puțin filozofii, tocmai de aceea convertirea lor, departe de a surprinde, confirmă valoarea doctrinelor pe care le-au îmbrățișat cu prețul abdicării de la propria filozofie. Dintre doctrinele a căror putere de molipsire a atins în trecut firmamentul stelelor, creștinismul ne este cel mai familiar, și asta pentru că pur și simplu am apucat să
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
și în negru: Eroul victimizat sau ticălosul impostor. Cred că nici una dintre aceste ipostazieri nu e corectă. Dar aflu, mai nou, că CNSAS vrea ca ziariștii care au fost informatori să plece din presă. Și că treaba asta ar avea valoare de lege. Dar de cînd își permite CNSAS să dea legi pe afaceri private? Mi se pare chiar un abuz chiar și faptul că își permite să legifereze demiterea din funcții ale mass media publice ale foștilor informatori. CNSAS poate
Ce soartă vor avea informatorii din presă ? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10381_a_11706]
-
Ardelean. Să o recunoaștem, această echipă de realizatori ai radioului public a creat pentru noi un eveniment a cărui percutanță tinde a plasa în normalitate contextul vieții noastre intelectuale și artistice. îl apropie de circuitul dinamicei celei mari, internaționale, a valorilor.
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
Visul lui sublim despre teatrul din Sibiu, despre performanță, despre iubire și respect, despre moralitate și verticalitate, despre prietenie. Absența lui m-a legat de Flonda și de Chiriac. Altfel. Puternic, însă, chiar dacă, uneori, unii sau alții am uitat că valoarea profesiei sau a vieții nu stă în nimic contextual. Festivalul de la Sibiu, astăzi pe buzele lor, a fost prima formă a visului. Prima nebunie. Mare, cum spunea Virgil. Eram în camera mea de la Împăratul Romanilor. Atunci, nu ne pricepeam la
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
lui ne-au ținut treji. O noapte cît toată lumea asta. Și, cînd zorii s-au ivit, ne-am îmbrățișat și am plecat pe un drum și minunat, și teribil de greu. Un drum construit pe onestitate, pe devoțiune, pe ideea valorii, în teatru și în viață. Am jurat că ne vom spune adevărul, ce gîndim despre ce facem. Nu am călcat acest jurămînt, chiar dacă nu e ușor întotdeauna să-l respecți, chiar dacă, respectîndu-l, nu-ți atragi numaidecît simpatia. Am înțeles, toți
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
s-a clădit totul. Virgil a fost, în ciuda aparențelor, factorul de echilibru, liantul. Întotdeauna. Ce mă leagă de Virgil? Puterea de a încerca cu orice preț să rămîi tu însuți. Fanatismul de a mai crede că teatrul încă mai înseamnă valoare și iubire, și miracol, și vis. Exaltările copilărești și patetismele. Ochii lui pe care am vrut să-i văd, de la un punct încolo, verzi, ca ai băiatului meu. Primii pași ai lui Luca. Sibiul. Zîmbetul de o căldură rară. Discursul
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
cu care Virgil a absolvit școala de teatru. De multe ori, ne spuneam cît este de important să înțelegem că viața este un dar și că trebuie să fim atenți ce facem cu el. Cum trăim, este teribil dacă descoperim valoarea lui CUM. Cred că Virgil a avut șansa ca, de la un moment dat, să intre în lumea lui "cum". M-a întrebat, acum cîțiva ani, ce regret cel mai mult. Reținerea de a spune ce simt față de oamenii pe care
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]