2,049 matches
-
cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte. E plăcut să întâlnești atâtea nume de oameni față de care tu ai o superioritate indiscutabilă: trăiești. Orice ar fi făcut ei, oricât de mari ar fi fost calitățile lor, mediocritatea ta valorează mai mult: e vie, respiră. În plus, nimeni nu-ți strigă că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sunt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoși și discreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a părut excelentă și l-am făcut fericit pe Aristide mulțumindu-i afectuos. Aveam datorită lui un motiv să mă duc la laborator, la Laura, a cărei lipsă o simțeam chiar în acele condiții, fiindcă puterea fără plăcere nu valorează mai mult decât o zdreanță de lux. — Domnișoară, i-am strigat din ușă Laurei a doua zi dimineață, am fost trimis la dumneata pentru analize. — Cine te-a trimis? a întrebat ea încurcată. Am vrut să-i răspund firesc: „Aristide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
disprețuiesc pe fiecare în parte, dar împreună, strânși într-un tribunal, înseamnă legea”. „Dar dacă legea ți-ar cere să omori un câine?” l-am încercat. N-a ezitat deloc: „Aș încălca legea”. Și abia atunci m-am revoltat. „Eu valorez, deci, mai puțin decât un câine?” Aruncându-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
băiatul e acum pe calea cea bună. Nu-i nimic rău cu invidia și cu oleacă de lăcomie. Wakefield continuă, fără să știe de digresiunile Diavolului. — Vă veți Întreba ce anume face ca o pictură a lui Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari. O mînă de esteți care au căzut de comun acord, sprijiniți de o creștere dubioasă de preț la Christie’s? Nicidecum. Ceea ce face ca o pictură de Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a lui Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari. O mînă de esteți care au căzut de comun acord, sprijiniți de o creștere dubioasă de preț la Christie’s? Nicidecum. Ceea ce face ca o pictură de Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari este unicitatea sa ca operă de artă realizată de unicul și inegalabilul Robert Motherwell. CÎnd vezi o pictură de Robert Motherwell, știi de la prima privire că Robert Motherwell habar nu avea ce urma să picteze Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apoi cere publicului să repete după el: Nu cred că voi vedea nicicînd Vreo poezie mai frumoasă Ca televizorul meu. De data asta, publicul Îl urmează, deși mai multe persoane părăsesc sala. Maggie rîde cu rîsul ei spontan. Această poezie valorează un miliard de dolari. De ce? Pentru că așa spun eu. A scris-o un prieten de-al meu. Dacă vreți această poezie, va trebui să-i dați un milliard de dolari. Dacă veți cădea cu toții de acord că această poezie valorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
valorează un miliard de dolari. De ce? Pentru că așa spun eu. A scris-o un prieten de-al meu. Dacă vreți această poezie, va trebui să-i dați un milliard de dolari. Dacă veți cădea cu toții de acord că această poezie valorează un miliard de dolari - și nu văd de ce nu ați face-o - atunci această poezie chiar valorează un miliard de dolari și dacă o cumpărați, o puteți memora și este la fel de bună peste tot În lume unde mergeți - vă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meu. Dacă vreți această poezie, va trebui să-i dați un milliard de dolari. Dacă veți cădea cu toții de acord că această poezie valorează un miliard de dolari - și nu văd de ce nu ați face-o - atunci această poezie chiar valorează un miliard de dolari și dacă o cumpărați, o puteți memora și este la fel de bună peste tot În lume unde mergeți - vă duceți la bancă și scoateți exact atîta cît vreți din ea. RÎsete răsfirate, aplauze ici și colo, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Albastră era publicată lunar În anii de glorie ai cartierului cu felinare roșii, conținînd liste cu toate bordelurile de lux, inclusiv cu poze ale celor mai frumoase fete, cu prețuri cu tot. O Carte Albastră originală este o miză mare, valorează foarte mult pe piața cărților rare, iar pariurile și jocurile de noroc sînt un lucru pe care membrii clubului l-au luat În serios Încă de la Înființarea lui. Membrii participă regulat la partide de cărți și mari sume de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Woodbury. Am putea lansa unul în Westwold sau în Sawbridge. Odată ce punem sistemul în mișcare, există cinci sau șase orașe destul de mari care să poată beneficia de o versiune locală. Într-un an sau doi, Fair Exchange ar putea să valoreze mai mult decât ne oferă Express în momentul de față. Ai încredere în mine. Acordă-mi un an. Tată, tu o să-mi lași acest răgaz, nu-i așa? Phyllis observă afecțiunea vădită care îi lega pe tată și pe fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
materiale și al efortului colectiv al unei epoci. Stilul impus de edilii cretini pornește și din concepția greșită că neamul românesc și-a trăit epocele de adevărată și mare glorie. Adevărul este că întregul trecut din piesele lui Delavrancea nu valorează cît răstimpul scurt al celor patru ani din care a ieșit statul de azi. Adevărata istorie a românilor de-abia se deschide. Cultura românească începe prin a fi un deziderat posibil doar de-acum încolo (...) O singură condiție: rîvna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după legi absurde din simplul plac al ochiului. Acesta e stilul Arghezi și Urmuz. Doctorul, trăsura și caii sînt văzuți într-o compoziție sincretică. Mîinile, ochii se tratează monografic ca piese scăpînd din trup cu o viață proprie”. Constatare subtilă, valorînd cît întreg capitolul dedicat autorului „Fuchsiadei”! În Paradisul suspinelor al lui Ion Vinea „se întîlnește și metoda lui Urmuz, excesul de importanță dat laturei minerale a omului în portretul Domnului cu Servieta, redusă la limitele seriozității descriptive”. Nu lipsesc observații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urma să stea la ei. Nici nu i se părea exagerat că-și dorea ca acest descendent al lui Napoleon, dacă nu era chiar un Charles Boyer, să fie cel puțin elegant, arătos, să-l aibă pe vino-ncoa’. Gaston valora însă zero, zero, zero pe toate planurile. Părea un prostănac și nu i se putea discerne nici urmă de inteligență pe chip. Îi era și rușine că se gândise la Boyer. Dacă ar fi să-l compare cu un actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sensibile. Când Mă-chan își ieșea din fire, își transmitea starea vaselor. „Nu-mi dau seama cum pot rudele lui Napoleon să mai facă pe grozavele când au un astfel de specimen în familie“, gândi Tomoe supărată. „Pentru mine nu mai valorează nimic.“ — De ce-a venit în Japonia? — L-am întrebat și eu, dar nu mi-a răspuns limpede. Rămâne o enigmă deocamdată. A doua zi dimineață Takamori și Tomoe se pregăteau să plece la lucru. — Gas, ce-ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îndrăznească și mai mult. ― Dar cum poți să ții în frâu frica? Poți? ― Unii au putut, Galilei. Trebuie să-ți aduc aminte din nou asta. ― Cu ce preț au putut? Nu acceptarea rugului e soluția. ― Vei propovădui, iarăși, că viața valorează mai mult decât ideile. ― Nu propovăduiesc nimic Vreau să-ți explic ce simt. Atât. Și că trăim într-o lume rău alcătuită, strâmbă, dacă e nevoie să arzi în flăcări pentru a dovedi ce crezi. Eu consider că rugurile sunt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind în soare. Am remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost de la ei, pintenii cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cânepă pe care o scosese dintr-un săculeț de piele. Am pipăit-o: era ceva tare și ușor. - Ce este aici? - Ce i-am cerut eu împăratului, mi-a răspuns. - Nu pare cine știe ce. Mi-a surâs compătimitor. - Eu zic că valorează mai mult decât îți închipui. Ții în mână o bucată din Cruce, un fragment de lemn stropit cu sângele Său. Era cât pe-aci să-l scap jos. - Și de ce mi-l dai mie? l-am întrebat mirat. - Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spun doar atât: o singură uneltire sau abatere de la înțelegerea noastră, și din Ravenna n-o să rămână piatră pe piatră. Apoi Roma va plânge și ea. În privința fiului lui Teodoro Calliopa, poate să se-ntoarcă la tatăl său. Un ostatic valorează mai puțin decât cuvântul dat, și acesta, deocamdată, îmi ajunge. S-a uitat la mine și a surâs, căci a citit în ochii mei admirația față de un rege devenit atât de înțelept, încât prefera să renunțe la o victorie sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
furt și Însușirea de bunuri necuvenite. Le cunoștea prea bine. Furtul fusese primul delict pe care Îl săvârșise, la cincisprezece ani. Furase un timbru vechi, un exemplar rarisim al unei țări coloniale africane, din colecția tatălui său. Nu știa că valora atât de mult, aflase abia mai târziu - când Îl aruncase deja la veceu. Importantă era doar fapta - achiziționarea și distrugerea unui bun privat. Dar telefonul continua să sune. Patru beep-uri, apoi cinci, apoi șase, zece. Persoana care suna - fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
l lăsase garanție și venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus de-o parte urciorul cu lapte pe care îl covăsea și s-a îndreptat cu pași hotărâți înspre pășunea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fac cincisutepatruzeșcinci, înseamnă că mai trebuie să facem rost de omiepatrusutecinzeșcinci ca să fie douămii, să merg în camera mea și să mă uit bine, la ce pot să renunț, își sortează și ea hainele și adună tot ce-ar putea valora ceva și de care ne putem lipsi, iar pe duminică dimineața să nu-mi fac program, pentru că mergem la talcioc, pentru că luni trebuie să avem banii. Eu am încuviințat din cap, m-am dus la mine-n cameră și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lăsă să se vadă dantura perfectă a lui Chantal era prea larg și părea fals. O dată mai mult exageră cu mulțumirile, cînd de fapt nimic nu le justifica, și În orice caz nu o brățară cu brelocuri, cel mai scump nevalorînd cu siguranță mai mult de douăzeci de euro. - Fiica mea va fi atît de mulțumită că i s-a găsit brățara! De zile Întregi o tot caută. Ține la ea ca la lumina ochilor. Unde era? - Pe faleză, unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al radioului, acțiuni, proprietăți imobiliare, bani numerar și bunuri personale, care, în 1945, la data deschiderii testamentului, se ridicau la valoarea de patruzeci și opt de mii de dolari. Toată pomana asta, prin dobânzi și inflație, a ajuns acum să valoreze de patru ori mai mult, furnizându-mi un venit nemuncit de șapte mii de dolari pe an. Spuneți ce vreți despre mine, dar niciodată nu m-am atins de capitalul meu de bază. În anii de după război, excentric cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tatăl dumitale... mama, după douăzeci și patru de ore. Inima, de ambele dăți. Mi-au dat câteva lacrimi, am clătinat din cap. — Nu le-a spus nimeni ce făceam eu de fapt? l-am întrebat. — Postul nostru de radio din inima Berlinului valora mai mult decât liniștea sufletească a doi bătrâni, recunoscu el. — Mă întreb, am zis eu. — Dumneata ai tot dreptul să te întrebi, zise el. Eu, nu. Câte persoane știau ce făceam eu? l-am întrebat. — Lucrurile bune sau cele rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Mă întrebam dacă Bez nu mi l-ar vinde când termin treaba aici. Sau poate facem un schimb: eu îl luam pe Lurch și pe Bez - păi, era o lampă veche cu oxiacetilenă pe undeva prin studio, care probabil că valora deja ceva ca obiect de colecție ... —Alo! Sam? O voce firavă, care mă striga pe nume, se auzi foarte slab, printre chitarele dezlănțuite ale lui Depeche Mode, într-una din zilele lor proaste - probabil că cei din trupă uitaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]