1,771 matches
-
contemporani rolul pe care-l rezerva viitorul Hanatului Crimeii, sub suzeranitatea Înaltei Porți. În ascensiunea puterii sale, Mahomed al II-lea a debarcat trupe, în 1478, în Crimeea și a repus pe Mengli-Ghirai și pe Eminek în funcțiile lor, ca vasali ai săi. Nici chiar când ceilalți doi fii ai lui Hagi-Ghirai, Nur-Daulet și Aider, au izbutit să fugă la Cracovia, iar Gianibek a nimerit la Moscova, Cazimir nu a luat contra măsuri. Restabilirea lui Mengli Ghirai ca han, sub dominația
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
venețieni. Atitudinea ostilă a hanului Crimeii față de Coroana polonă, la care se adăposteau frații săi, Nur-Daulet și Aider, a fost un indiciu că Moldova nu va mai avea liniște, dacă nu se va orienta în politica externă alături de acest puternic vasal al lui Mahomed al II-lea. Așa se explică încheierea tratatului de pace din 1479, cu turcii. După propunerea, ușor acceptată de cneazul Moscovei, de a chema la Curtea sa pe Nur-Daulet și Aider și încheierea alianței dintre Ivan al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
realitate, noi reușiserăm încă o dată să trecem peste unul din numeroasele obstacole care ne jalonau politica. La toate punctele, Rusia a trebuit să cedeze, ea nereușind niciodată să facă revendicările sârbilor să triumfe. Albania s-a constituit într-un stat vasal Austriei, iar Serbia era îndepărtată de coastă. Felul în care se desfășurase conferința dăduse naștere unei noi umiliri a amorului propriu rusesc. Încă din 1878 și în 1908, noi ne opusesem programului rusesc, fără ca interese germane să fie în joc
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
se răspundea invariabil că Austria făcea o concesie extremă declarând din capul locului că nu căuta să obțină nici un fel de satisfacție. Sir Edward făcea observația logică și de bun simț că puteai perfect reduce un stat la condiția de vasal al tău fără să-i iei nici cea mai mică parcelă din sol, însă Rusia ar fi considerat operația proiectată drept o umilire, pe care în mod clar nu ar fi acceptat-o. Iar pe zi ce trecea se avea
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
aur al scutului, creînd astfel primul blazon catalan, dar și primul steag național din istoria Europei. Aceasta fiind doar legendă, se presupune mai curînd că, în secolul al XI-lea, contele Besalu Bernard al II-lea s-ar fi declarat vasal al Sfîntului Petru și așa ar fi căpătat și culorile pontificale, acestea devenind moștenirea conților de Barcelona. Sigur că heraldiștii au și azi diverse păreri, dar mie tot legenda îmi place mai mult. Și nu cumva să îndrăzniți vreodată să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
numai după sfaturile Angliei. Rusia a înțeles atunci că nu se mai poate bizui pe acest principe. Dar și telegrama sfidătoare și plină de grandoare a țarului era judecată defavorabil. Tonul întrebuințat de țar față de prinț era tonul față de un vasal, iar prințul Bulgariei nu era vasalul său. [atentatul din strada vămii împotriva lui ion brătianu] În ziua de 4 septembrie, un alt atentat împotriva lui Ion Brătianu. Pe când primul ministru trecea spre casă pe strada Vămii, însoțit de d. C.F.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
înțeles atunci că nu se mai poate bizui pe acest principe. Dar și telegrama sfidătoare și plină de grandoare a țarului era judecată defavorabil. Tonul întrebuințat de țar față de prinț era tonul față de un vasal, iar prințul Bulgariei nu era vasalul său. [atentatul din strada vămii împotriva lui ion brătianu] În ziua de 4 septembrie, un alt atentat împotriva lui Ion Brătianu. Pe când primul ministru trecea spre casă pe strada Vămii, însoțit de d. C.F. Robescu, deputat, și urmat de un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pentru noi pământul făgăduit. La începutul renașterii noastre naționale, cele dintâi voci cari ne treziră din somnul robiei s-au auzit din România. Țara voastră a fost pentru noi focarul luminat al libertății, speranța în viață nouă, în progres. Deși vasali puternicilor sultani, românii au îndurat, ba chiar au patronat organizarea comitetelor revoluționare, au permis lui Racovsky să pronunțe discursurile sale înfocate, au permis lui Liuben Karavelov tipărirea ziarelor Svoboda și Nezavisinosti. Voi ați permis neastâmpăratului Botev să ne trimită Cuvântul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
stabilește deosebirea ce există între Grecia, stat independent, și România, a cărei independență nu este încă recunoscută de către Europa. Ar fi mai multă analogie între Grecia și Serbia, care în urma declarațiunii Congresului a fost liberată, pierzând caracterul său de stat vasal, și cu toate acestea înalta Adunare nu a admis pe delegații sârbi. Președintele, adresându-se la secretariat pentru a cunoaște dacă cererea de admitere la Congres emană de la guvernul Principatului Român, comitele Corti constată că petițiunea este subsemnată de doi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ni se defini pozițiunea noastră de Stat. Repet, domnilor, că această pozițiune ni s-a definit; căci până la recunoașterea independenței, pozițiunea României era în adevăr nedefinită. Eram noi stat adevărat independent? Nu se știa bine. Eram noi un adevărat stat vasal? Nici aceasta nu se știa. Și atât e de pozitiv că situațiunea noastră eră confuză, că adesea vedeam distinși publiciști zicând că România era sub suzeranitatea înaltei Porți! Odată ce însă această confuziune încetă și poziția noastră politică se află bine-definită
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
adânc și se retraseră. Prea mirați de cuvintele ducelui, nu știau dacă trebuie să se bucure sau să se Înspăimânte. Nimeni nu vorbise Încă despre asemenea legi și drepturi pentru prostime! Nu mai puțin mirați erau nobilii, ministerialii, cavalerii și vasalii. De abia după câteva clipe de tăcere se auzi ici și acolo câte un șoptit ușor, care se transfor ma Încet Încet Într-un murmur general. În timp ce zgomotul surd creștea, credinciosul Hil debrand părăsi Încă o dată sala, pentru a se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încet Într-un murmur general. În timp ce zgomotul surd creștea, credinciosul Hil debrand părăsi Încă o dată sala, pentru a se asigura că poruncile sale fuse seră Îndeplinite și că paznicii erau pregătiți. Se aflase că trimiși ai Împăratului țeseau intrigi printre vasalii celor doi prinți și pregăteau acțiuni războinice Împotriva duca tului din Breisgau. De aceea, măsurile de siguranță fuseseră sporite, și Hildebrand, conducătorul de odinioară al gărzii princiare, fusese rechemat la Curte. El era cu ade vărat un om de Încredere
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cap politic de o mare agerime, că monseniorul avea nu numai prieteni și admiratori, ci și dușmani neîm pă cați, pe care Îi ținea În frâu cu mare Îndemânare. Cu blân dețea lui provocase mai multe neajunsuri casei imperiale și vasalilor ei decât toate incursiunile și luptele rudelor lui războinice. Simeon simțea pentru el o mare simpatie. Aproape că-i părea rău că părăsise curtea din Konstanz, unde se simțise adă postit și ocrotit. Dar neastâmpărul lui, populat de himere sângeroase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spaimă ale Berthei, care se străduise zadarnic s-o Întoarcă din drum pe stăpâna ei. V Cam cu zece ani Înainte de , momentul când Începe povestirea noastră, la Curtea ministerialului din Appenweier, avusese loc un eveniment cu totul deosebit. Hildebrand, credinciosul vasal al ducelui Bertold, care se bucura de cinstea de a fi prietenul și omul său de Încredere, plecase cu stăpânul la vânătoare. Tocmai apăruse moda vânătorii cu șoimi, pe care o aduseseră din Răsărit cavalerii cruciați ai lui Bohemund Normandul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a răpit-o pe fiica Împăratului și că s-a căsătorit cu ea, răspunse monahul. Ce contează o promisiune și un inel? — O față Împărătească, fie bărbat sau femeie, care nu-și respectă promisiunile, nu e cu adevărat Împărat, și vasalii săi au tot dreptul să nu-l recunoască și să nu-i fie credincioși. Eu, un simplu cavaler, n-aș fi putut niciodată să-mi calc cuvântul dat. și un cap Încoronat, Împărăteasa văduvă, a călcat cuvântul pecetluit de inel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zic ba, dar nu e singur pe malul stâng al Rinului. Sunt alții despre care nu se poate spune același lucru. Chiar unii dintre cei apropiați sunt amestecați În asemenea treburi murdare. Hildebrand Îl privi mirat: — Oameni de-ai noștri, vasali ai ducelui, vrei să spui, părinte? Nu pot să cred una ca asta! De ce nu-i azvârle domnul Bertold sus În fortăreață, dacă-i așa? — Pentru că, exact așa ca tine, scumpe Hildebrand, nu vrea să creadă. Nu avem dovezi. Mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îngust care ducea Într-acolo. — Unde mergi, frate Gregor? Întrebă Adelheid. Parcă era vorba de un preot? — Da, domniță, chiar acolo și mergem. Prietenul părintelui Constantius e capelan acolo sus, la castelul domnului Adalbrecht, ministerialul din Staufen. Domnul Adalbrecht este vasalul credincios al stăpânului nostru, nu trebuie să vă temeți și să mă priviți tot timpul cu neîncredere. Eu vă sunt cu desăvârșire devotat și nu fac altceva decât să urmez poruncile părintelui Constantius. Dar, dacă nu vreți să veniți cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dacă află adevărul...“ Nici pentru ea, nici pentru Bodo nu putea nădăjdui nimic, nici un pic milă. Se așeză speriată și deznădăjduită pe marginea jilțului. Nu Înțelegea ura Împotriva ei. „Întâi au vrut să mă omoare. Acum mă răpesc... Adalbrecht e vasalul ducelui. L-am văzut poate o dată la Curte, de departe, n-am schimbat nici o vorbă cu el. De ce m-a atras În cursă? Vrea să-l lovească pe tatăl meu prin mine? E vorba de o intrigă politică Îndreptată Împotriva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mie dovezile tale, dar nu-l acuza pe temeiul vorbelor care, știm amândoi, nu cruță pe nimeni. — și dacă-ți voi aduce dovezi, Bertold? Atunci vai lui! Bertold sări În picioare cu acea ex presie amenințătoare care-i făcea pe vasalii lui să tremure. Vai lui! Necredința față de suzeran e o crimă care tre buie pedepsită exemplar, ca să-i Împiedice și pe alții să ur meze același drum. Unde am ajunge, dacă vasalii noștri nu și-ar mai respecta jurămintele de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acea ex presie amenințătoare care-i făcea pe vasalii lui să tremure. Vai lui! Necredința față de suzeran e o crimă care tre buie pedepsită exemplar, ca să-i Împiedice și pe alții să ur meze același drum. Unde am ajunge, dacă vasalii noștri nu și-ar mai respecta jurămintele de supunere și credință? Dar la Molsheim trebuie să mergem! Vrei să se spună că ne temem? Mai așteaptă câteva zile, frate. Îți voi dovedi adevărul spuselor mele. Te rog să fii prevăzător
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că nu mă pot lipsi de el și că Împrejurarea e deosebit de serioasă! Curierul, un om de Încredere, Încălecă și porni În galop. Tot În aceeași seară, Conrad trimise alți câțiva slujitori pe care se putea bizui la câțiva dintre vasalii săi cei mai de Încredere: Nikolaus din Hartkirch, Wolfram din March și Hartmut din Zarten, cerându-le să se Înfățișeze a doua zi cât de curând, Înarmați ca pentru bătălie. Apoi se așeză Într-un jilț, meditând și Întocmind planul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să mergem, dar vom primi oaspeții cum se cuvine. Fii liniștit! Haro ieși, clătinând din cap. În ultima vreme clătina prea des din cap. Ce rost avea toată povestea asta? Ducii se jucau cu focul. Ce le trebuiau Întâlniri cu vasali care de atâtea ori se dovediseră, dacă nu necredincioși, cel puțin șovăielnici? Ducii, gândi el, sunt prea tineri și nu cunosc firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
necredincioși, cel puțin șovăielnici? Ducii, gândi el, sunt prea tineri și nu cunosc firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar năravul ba. Ar trebui trimiși la spânzurătoare toți vasalii ăștia necredincioși! În ștreang ca niște hoți de rând, nu primiți cu onoruri ca niște prieteni! Conrad dormi prost și avu coșmaruri. O vedea mereu pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste o apă tulbure pe care pluteau la vale
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la vânătoare, i se spuse. Nu-l așteptau decât către seară, când ceruse să-i fie aduși ministerialii care urmau să sosească la castel. „Poate că-i mai bine așa“, gândi Conrad. „Astă seară va fi atât de ocupat cu vasalii noștri, Încât n-o să mai aibă timp să se mânie.“ El, Conrad, Îi va povesti totul Înainte de culcare. Bertold o să urle de furie, dar va adormi curând din cauza oboselii, mai ales că a doua zi va trebui să aibă capul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Din vorbele slugilor a Înțeles c-ar mai fi o fată În castel, dar mai mult n-a putut afla. — Era Bertha, slujitoarea domniței, spuse Conrad Încruntat. Bestiile, nu mi-am Închipuit că vor merge atât de departe! și Adalbrecht, vasalul nostru! Fratele meu i-a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]