1,781 matches
-
1925; Contribuțiuni la filosofia magiei, București, 1916; Frumosul ca înaltă suferință, Oradea, 1921; Zvonuri din necunoscut, București, 1921; Sub nimbul familiar, Arad, 1925; Casa cu nalbă (1915-1916), București, 1926; Tradiția și rolul ei social, Oradea, 1929; Pasul umbrelor și al veciei, București, 1930; „Papillons” de Schumann, București, 1934; ed. pref. Al. Dima, București, 1971; Sus..., București, 1939; Mic tratat despre valori, Sibiu, 1942; Système de métaphysique implicite dans les postulats de toute connaissance possible, Sibiu, 1943; Medalioane muzicale, pref. Romeo Ghircoiașiu
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Casa cu nalbă”, „Națiunea”, 1927, 178; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 298-299; Izabela Sadoveanu, „Tradiția și rolul ei social”, ALA, 1929, 469; Călinescu, Cronici, I, 187-189; Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 77-80; Izabela Sadoveanu, „Pasul umbrelor și al veciei”, ALA, 1930, 480; Cornelia Buzdugan, „Pasul umbrelor și al veciei”, „Darul vremii”, 1930, 6-7; Al. Posescu, Opere filosofice românești, RFR, 1934, 9; Emil Cervenca, „«Papillons» de Schumann”, CRE, 1934, 2 375; N.T., „«Papillons» de Schumann”, VR, 1935, 2; Chinezu, Pagini
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
cont., III, 298-299; Izabela Sadoveanu, „Tradiția și rolul ei social”, ALA, 1929, 469; Călinescu, Cronici, I, 187-189; Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 77-80; Izabela Sadoveanu, „Pasul umbrelor și al veciei”, ALA, 1930, 480; Cornelia Buzdugan, „Pasul umbrelor și al veciei”, „Darul vremii”, 1930, 6-7; Al. Posescu, Opere filosofice românești, RFR, 1934, 9; Emil Cervenca, „«Papillons» de Schumann”, CRE, 1934, 2 375; N.T., „«Papillons» de Schumann”, VR, 1935, 2; Chinezu, Pagini, 230-233; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 150; I. M. Rașcu
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
nr. 1459 din 29 decembrie 2014. Atunci când ochiul nopții își înfășoară visul Pe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul, Amorul ce tronează peste un trup anume, E-o boală fără leac, însă poartă un nume. Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie, Doar nesărutul cere, amarnic, îndurare Căpruiului din ochii întorși către visare. Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul tău, pulsând de dragoste, când taci, Precum un porumbel de-
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
spus că te iubesc? Citește mai mult Atunci când ochiul nopții își înfășoară visulPe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul,Amorul ce tronează peste un trup anume,E-o boală fără leac, însă poartă un nume.Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie,Doar nesărutul cere, amarnic, îndurareCăpruiului din ochii întorși către visare.Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul tău, pulsând de dragoste, când taci,Precum un porumbel de-o
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
lucrează, coordonează Dirijează trupul rănit de bătrânețe Încă trăim, sperăm, visăm, dar Sfârșitul spectacolului e aproape Așteptăm doar gongul final, Căderea cortinei grele de pluș, Ultimele aplauze ale celor care ne-au urmărit o viață Acum ești inert Pleci pentru vecie îmtr-o lume Unde nu-i durere, nici lumină, nici iubire Doar liniște adâncă și o teribilă tăcere CUVINTELE Nu-s cărămizi, nici structuri de beton Cuvintele-s țesute din fire de mătase Delicate, transparente, colotrate, Ele servesc la construcții de
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
identificăm cu adevărul Sfintei Treimi. „ Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul‐ Născut, care din Tatăl S‐a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s‐au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S‐a pogorât din ceruri și S
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
o să mor, căci așa vrea bunul Dumnezeu. Vouă nu vă las altceva decât casa aceasta și via de alături... dar să știți că în vie este îngropată o comoară foarte mare! Abia sfârși aceste cuvinte și bietul tată adormi pentru vecie. După ce îl îngropară, băieții se apucară să sape via în lungiș și curmeziș și o săpară cum nu a mai fost săpată niciodată. Frații voiau să găsească comoara ascunsă în pământ. Menționez că ambele probe administrate au avut un timp
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
Și nu-s mai mare Decât tine. Însă știu Foarte bine, mi se pare Ce se cade, cum să fiu. Gluma-i bună, dacă vrei, Dar când e la locul ei. Dacă vașnic te îmbie Farsele și glumele, “Măscărici” pentru vecie Ți-o rămâne numele. (Nina Cassian Măscăriciul) 2. Caută sensul cuvintelor în dicțonar: măscărici, pompoane, zăpăcit, arnici, scufie, farsă. 3. De ce poezia are titlul “Măscăriciul”? 4. Ce i-ai spune Măscăriciului dacă ați fi colegi de clasă? 5. Scrie propoziții
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
se înjunghie cu un cuțit, căutându-și scăparea simbolică înlăuntru, adică, așa cum precizează el însuși, „invers”. Una din căile „inverse” este anamneza. În Paracliserul protagonistul dăruiește trecutul propriei ființe unei catedrale noi - lipsită de memorie - înainte de a pieri claustrat pe vecie în clădire, într-un incendiu purificator. În Matca soluția este continuitatea biologică, realizată cu orice preț. Într-un final sugestiv moartea se confundă cu nașterea, „înălțarea” pruncului nou-născut este plătită cu scufundarea mamei în apele unui potop, ce amintește de
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
eu, A încercat să-l mai învie Și-mi place să mă joc și mie Suflându-i aripile-n vânt, Și milă trebuie să-ți fie Dar a căzut în țărnă frânt De spaima și de plânsul meu! Și-nțepenit pentru vecie!... De ce să vrei să mă omori? Scârbit de fapta ta cea rea Că am și eu părinți ca tine, Degeaba plângi, acum, copile, Și-ar plânge mama după mine Ci du-te-n casă-acum și zi-le Și-ar plânge
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
paideutic din epoca elenistică, ignorat complet de gândirea pedagogică modernă, n-a devenit încă prioritate a practicii curriculare. Meritul esențial al ideologiei postmoderniste constă tocmai în resuscitarea, încă ezitantă, a acestei preocupări mărețe pe care moderniștii o considerau moartă pe vecie. În fond, este vorba despre o regăsire a „umanului din om”, aceeași obsesie a „recâștigării desăvârșirii”, pierdută de strămoșul androguno" în vremuri mitice. Idealul educațional al secolului XXI trebuie să vizeze reautentificarea omului, depășirea înstrăinării de sine, care durează de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fete în alb”, ce „spălau lâna albă în apă curată de munte”, muntele Himet, „formă pură”, „sfintele cărămizi” ale mănăstirii Dafni, „ancorată pe pământul lui Apollo”, teatrul din Epidaur, astăzi pustiu, dar odinioară „umplut de zei / Cu trup străveziu de vecie”. Piese memorabile sunt Țărm pierdut, Asfodela (care va da și titlul unei antologii, în 1943) și în special Olimpia, ca o coloană de lumină sonoră: „Albe coloane, zei reci, / Trupuri fără de pată, /Frunză cu freamăt de veci, / Vreme nedezlegată”. Scutul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
își recapătă dimensiunea referențială: dinamizat prin teatralizare și subminat de o ironie corozivă, dusă uneori până la cinism și sarcasm, poemul face loc acum parabolei morale („Când s-au trezit cu un pumn în gură,/ mulți dintre ei/ au amuțit pe vecie.// Alții însă/ au fost fericiți./ Au găsit totuși/ un os de ros/ pentru dinții lor/ de lupi tineri” - Place de la Concorde) sau orfic existențiale („Pe obraji mă ardeau încă urmele pietrei/ din bărbia zdrelită se mai prelingea câte-un strop
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
propunând soluții de ameliorare, într-un demers continuat și în Proporția etnică și primatul muncii românești (1938). Formal, ține să precizeze că propunerile lui nu au nimic comun cu antisemitismul sau cu „bestialitatea proletară ce a caracterizat și osândit pe vecie regimul comunist” sovietic. Cu timpul, se adâncește tot mai mult în cercetarea fenomenelor paranormale și a parapsihologiei, ca în Visul profetic (1943), Aparițiuni și fantome materializate (1946) sau în texte ce însoțesc traduceri precum Nemurirea sufletului de William Crookes ori
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
pe cerul altui ev, / Suflând, un zeu ar duce spre orizonturi norii...”). Poetul cutreieră ținuturi păduroase, în care trecutul istoric vibrează încă viu în oameni, dar și în frunzele copacilor, în ierburi, unde „și-n aer a rai și a vecie amiroase” și își decantează sentimentele, emoțiile în litanii de o mare discreție pe eternele teme: viața, moartea, ciclicitatea anotimpurilor, istoria neamului. Ardealul se regăsește nu atât în peisaj - deși pastelul stă mereu la îndemână - cât în duhul lui, prin sufletul
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
să se apere. Dar, chiar și la acest nivel superior, se iau elemente de la celălalt, elemente care sunt acceptate cu bună știință. Astfel, vechea credință care presupune că un loc, o dată ce a fost consacrat printr-o ceremonie, rămâne consacrat pe vecie, ne explică pentru ce pe un loc sacru preistoric se așază o biserică sau o moschee. Se Înțelege și de ce un număr atât de mare de temple păgâne au devenit biserici și atâtea biserici creștine au devenit moschei, moschei care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mijloc de a stabili precis cum arată în realitate balena; singurul mod de a vă face o idee despre forma ei vie este să luați parte personal la vînătoarea de balene; dar, făcînd acest lucru, riscați să fiți trimiși, pentru vecie, în fundul mării. De aceea socot că ați face mai bine să nu manifestați o prea mare curiozitate față de Leviatan. Capitolul LV DESPRE REPREZENTĂRILE MAI PUȚIN ERONATE ALE BALENEI ȘI DESPRE TABLOURILE VERIDICE AVÎND CA SUBIECT VÎNĂTOAREA DE BALENE în legătură cu imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd un miracol petrecut pe cel dintîi nu este miracol și pe cealaltă? Spaime supranaturale i-au cuprins pe evreii din vechime, cînd, sub picioarele lui Core și ale tovarășilor săi, pămîntul s-a căscat și i-a înghițit pe vecie; și totuși nu trece o zi fără ca marea să înghită, în același fel, corăbii și echipaje întregi. Dar marea nu e numai un dușman omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și, descriind un lung arc de cerc, se prăbuși în mare, la o distanță de circa cincizeci de iarzi. Nici o scîndură din ambarcațiune nu fu vătămată și nici un fir din părul vîslașilor nu fu atins; dar secundul se scufundă pentru vecie. îîn paranteză fie spus, asemenea accidente se petrec, poate, cel mai des în vînătoarea de cașaloți. Cîteodată, nimeni nu e vătămat, în afară de omul nimicit în felul acesta; se întîmplă însă uneori ca prova ambarcațiunii se fie sfărîmată sau, ca scîndura
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aici de admirabila poveste orientală din Shastra, care ni-l înfățișează pe temutul Vișnu, unul din zeii care alcătuiesc trinitatea sacră a hindușilor, drept marele nostru patron, deoarece Vișnu, prin cea dintîi dintre cele zece incarnări terestre, a sanctificat pentru vecie balena. Cînd Brahma sau zeul zeilor s-a hotărît să recreeze lumea, după una din distrugerile sale periodice, el a dat naștere - ne spune Shastra - lui Vișnn, pentru a conduce această operațiune; dar Vedele, aceste cărți mistice, a căror lectură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Starbuck, îi strigă el. Ă Da, domnule căpitan? Ă Pentru a treia oară corabia sufletului meu pornește în această expediție. Ă Da, domnule căpitan, dacă așa ai vrut... Ă Unele corăbii pleacă din portul lor și rămîn pierdute pentru vecie, Starbuck! Ă Da, acesta e adevărul, tristul adevăr, domnule căpitan! Ă Unii oameni mor la vremea refluxului, alții în clipa mareei joase, iar alții în plin flux; eu mă simt acum ca un talaz uriaș, prefăcut într-o creastă înspumată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crească decât atunci când este luat în brațe și mângâiat. Atingerea ne trimite cu gândul la o perioadă din viață în care ne simțeam la adăpost, în brațele celor mai mari decât noi. Amintirea acestei perioade este imprimată în noi pe vecie și mesajul asigurator asociat cu ea ne revine din străfundurile ființei ori de câte ori cineva îndrăznește să ne mângâie sau să ne atingă foarte ușor. Este vorba despre o impresie de reamintire de natură subliminală, o engramă agreabilă din trecutul nostru afectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
un atașament tandru volumelor care mă cuceriseră în adolescență, The Big Sleep și The Little Sister. Aveam toate argumentele: ele reprezintă două ipostaze complementare ale seducătorului detectiv, ipostaze în care trăsăturile bitter-sweet se decupează irezistibil. The Long Goodbye (Rămas-bun pentru vecie) mi se părea, pe de o parte, insuficient de „antrenantă”, iar pe de altă parte, dezamăgitor de săracă în cadavre. O lectură „profesionistă” ce exclude - din păcate! - aproape automat ideea de delectare, o lectură cu creionul în mână, atentă la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de Scris, București, 2007. Ivan, Sabin, Pe urmele adevărului, ediția a II-a, prefață de Ștefan-Augustin Doinaș, Editura Ex Ponto, Constanța, 1996. Jela, Doina, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Editura Humanitas, București, 2001. Leahul, Victor, Starțun, între temniță și vecie, Editura Mușatinia, Roman, 2006. Lucinescu, Dan, Jertfa (Transfigurări), Editura Fides, Iași, 1997. Maxim, Virgil, Imn pentru crucea purtată, vol. II, 1948-1964-1989, Editura Gordian, Timișoara, 1997. Măgirescu, Eugen, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Pitești, text stabilit de Remus Radina, Editura
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]