1,325 matches
-
Scott Fitzgerald”. În februarie, specialistul în electronică se apropie de coastele Americii de Sud. Aparatul de radio funcționează din nou; își bombardează cu mesaje țara, navele cu care reușește să intre în legătură, prietenii, ziarul Sunday Times. Inventează viteze și poziții, vederi, vedenii și scene pe ocean. În vârful catargului mare al lui „Teingmouth Electron” s-a cuibărit diavolul. Crowhurst scrie un eseu lirico-filosofic cu titlul Dislocatul. Într-o dimineață, povestește, vede pe punte o pasăre care deodată, pe neașteptate, și în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
profetismului, rolul cel mai important jucându-l „cuvântul lui Dumnezeu”. Există două tipuri de viziuni - în vis și în extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor, Daniel a văzut un vis, și vedeniile din capul său șle-a avutț în așternutul său, și a scris visul” (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelații onirice întâlnim și în 4Ezdra (11,1; 12,1; 13,1), în Enoh etiopian (83; 85) și în Enoh slav(on) (1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
citeau și cum interpretau Părinții Bisericii Vechiul Testament? - Origen își începe Exortația la martiriu cu un citat din Isaia 28,9-11. Dăm versiunea Bibliei românești, iar apoi versiunea din textul lui Origen. Biblia românească: „șPe cine vrea acesta să învețe cu vedenia? și pe cine vrea el cu propovăduirea să înțelepțească?ț Au doar pe cei înțărcați sau pe cei abia depărtați de la sânul mamei lor? Căci țav lațav, țav lațav, cav lacav, cav lacav, zeher șam, zeher șam (poruncă peste poruncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie în acest sens (capitolul XI)! - Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde” (de fapt, toate verbele sunt la viitor!). LXX: „Voi grăi către profeți; căci am înmulțit viziunile și am apărut prin profeți” (cuvânt cu cuvânt: „prin mâinile profeților”, în sens figurat). Pentru Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ofereau o imagine infernală; mi-a rămas însă în minte mulțimea de mii de oameni, adunată pe o câmpie lângă Dunăre să-l aștepte pe vestitul cioban. Un fapt era neîndoielnic: tânărul om fusese mut și povestea că în urma unei vedenii, a apariției unui "moș" în singurătatea sa de păstor, își recăpătase graiul. Că i s-a sugerat că acest "moș" era Dumnezeu n-are acum nici o importanță. Mulți au avut astfel de viziuni și cu toate acestea n-au ajuns
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
gargara, limonada le ținea în gură mult, ceea ce-i umfla obrajii și-1 făcea hidos; le ținea acolo mult "pînă se încălzesc", zicea, și uneori cobora fără voie din pat, așa, în cămașă, aproape gol, oribil, uitîndu-se în oglindă, plăcîndu-i vedenia trupului nemernic. își iubea mizeria, așa cum alții își iubesc vițiul, cu voluptate și cu rușine. Epoca de criză trecuse. Urma convalescența foarte lungă și serioasă din cauza accidentelor mereu posibile. Maxențiu nu mai avea acum micile voluptăți vulgare ale boalei și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ada, acuma, de sus, de ia înălțimea unei revendicări uriașe, de pe munții piscoși care adăposteau Leysins, Maxențiu privea cu durere și revoltă procesii felurite, toate variantele morții lui proprii, pricinuită de femeia avară, adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prin care pașalîcul de Buda se apăra și contraataca, prin care oștile se retrăgeau ca să pornească iar În incursiuni, presupuneau traversarea comitatului de Sătmar, pustiirea lui de oameni, vite și recolte, de grădini și păduri. Ca și cum răscoalele, războaiele, Încăierările de la vedenii de sfinți și arătări de draci nu ar fi fost de ajuns, țîșneau parcă de nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Proțăpind mașina În fața peretelui de apus al bisericii, s-au apucat să proiecteze seara, pe zidul alb, ideal ca ecran, filme documentare despre creșterea științifică a animalelor, pentru ca imaginile În mișcare să le dovedească țăranilor că oricine poate să producă vedenii din cele pe care ei pretind că le-au Întîlnit În biserică. Pui tu, mă, vacile și porcii pă păretele sfintei biserici?! Apoi, mînce-vă beteșigu’ și fută-vă Hector pă voi și pă tăt neamu’ vost, sări un pișcăran, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
biserică. Pui tu, mă, vacile și porcii pă păretele sfintei biserici?! Apoi, mînce-vă beteșigu’ și fută-vă Hector pă voi și pă tăt neamu’ vost, sări un pișcăran, iar după el alții cu ciomegele, spărgînd toată mașinăria de fabricat iluzii, vedenii și arătări. Vreo cîteva capete sparte s-au adăugat aparaturii făcute țăndări, dar din ascunzătorile camionului au ieșit și niște cătușe, iar turbulenții au dispărut și ei ca prin minune pentru mai mulți ani. L-au ridicat și pe părintele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le venea la socoteală Însă deloc istoria cu cerul cuprins de luminile și culorile Raiului În plină noapte. Susțineau, gata să se sfădească rău, că una ca asta nu poate fi cît Îi lumea lume. Că soarele nopții e o vedenie precum focurile tot noaptea pe comorile niciodată găsite În pămînt și că de ce s-ar uita ochiul lui Dumnezeu taman la el, Gyuri Pomeanului, și nu la Iustinu’ Petrii Muri, la Terezia Șoimului ori la Ioan al Izvoranului?!... Degeaba Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ea un mire rebegit se târă / strivit sub rochia slobozind parfumul / nuntași matoli în ritmuri de manele / privesc spre mine lung dar nu mă văd / sunt eu acel cu ochii de oțele / Harapul Alb lângă un slujnic smăd / pustii vedenii întrupări rebele/ otrava n trup a slobozit prăpăd.“ „Smăd“, în loc de „smead“, ca să rimeze cu „văd“, „se târă“ în loc de „se târăște“, ca să rimeze cu „dâră“... Merită, oare, să spui despre un mire că „se târă“ numai pentru a îndeplini o exigență
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pini, și în ele capul de faun parcă, dar de o perfectă asemănare, a lui Mika-Le! 12 . . . Atunci Mini se deșteptase; își descurcase cu anevoință capul de umbre; deosebise întunericul perdelelor ermetice, de noapte și ștersese de pe ochii, acum deschiși, vedeniile. Nu și pe aceea a lui Mika-Le! Abia atunci se întrebase de ce nu fusese la dejun și cum nimeni nu băgase de seamă lipsa ei; fără de voie, prin legături nedovedite, avusese convingerea că Mika-Le era pricina necazurilor de azi. Cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe pereți. Mini se cuibări în colțul ei bun, dispusă spre o legănare plăcută. O zdruncină oprirea la poartă. Acum, era închisă. De undeva, dintr-un moșoroi nevăzut de cârtiță, alergă o babă mică să deschidă. Luna zvârlea basme și vedenii, dar Mini încă nu se desprinsese de fapte și de locuri. - Ai văzut ce ți-a făcut odorul? întrebă Lina pe bătrână. își făcu cruce ca să fie un răspuns pe tot gustul. Apoi zise totuși: - Spurcăciune mică! - clătinând capul, care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
visat pentru orice neajunsuri un frate vendicator. - Fratele tău era ca toți frații care nu sunt în vis! întrerupse Nory. Mini se uită la ea mirată de prezența ei aievea. - ... Când am intrat în odaie, omul dispăruse clar nu și vedenia lui. Nu m-am culcat. Îmi era frică. . . o frică amorțită, o frică misterioasă, mai rea ca cea care fuge, strigă. . . o frică fără obiect pipăit, căci arătarea părea că se dizolvă de câte ori vroiam să mi-o precizez. . . Frică, pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de tot felul! Unii redați căminului, otrăveau acolo ca niște toxine!. . . Alții de pripas!. Cei casnici s-au încorporat cu încetul... dar ceilalți? Cei vagabonzi?... Dintre ei va fi fost și paznicul meu de noapte, cu ochi șterși, plini de vedenii mistice și cu buze albe, care sărutau poala rochiei. . . Unde vor fi acum'?. S-au orînduit?. S-au vindecat?. Au murit unii de turbarea foamei?. . . - Cei care au scăpat de hingherii de la Obreja sau de la Morgă trebuie să fie prefecți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ingenue ale povestei se amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu ți am zâmbit, amintește-ți de ploile iubirilor mele care te-au spălat de ai rămas curat în flacăra pârjolită a dragostei. Ca un deșert albăstrit de durere, sufletul meu e înghețat de trecut sufletul meu e înfometat de vedenii își șterge trupul cu zâmbetul stelelor și întreabă universul de ce ai plecat, m-ai abandonat în ghearele morții și nu mi-am dat seama că ar fi putut să mă ocolească. Era atât de nobilă și mai avea și un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din minte astfel de vedenii groaznice, ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați-mă-n pace! răspunse Ilinca printre sughițuri și-și șterse ochii cu mîneca treningului. De ce plînge? îl întrebă Vlad încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
iar voi ați înțeles totul pe dos. Și de ce crezi tu că e așa de interesantă? Pentru că, dacă vă uitați bine acolo, aproape de vîrf, se pot vedea două deschizături legate între ele printr-o cărare tăiată în piatră. Ai tu vedenii, zise Vlad, și ne pierdem vremea aici ascultînd aiurelile tale! Ba n-am nici o vedenie! se revoltă Bărzăunul. Nu vezi tu cum trebuie! Eu am convingerea că pe-acolo au umblat oameni cîndva. Și, dacă au umblat cu adevărat, precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
interesantă? Pentru că, dacă vă uitați bine acolo, aproape de vîrf, se pot vedea două deschizături legate între ele printr-o cărare tăiată în piatră. Ai tu vedenii, zise Vlad, și ne pierdem vremea aici ascultînd aiurelile tale! Ba n-am nici o vedenie! se revoltă Bărzăunul. Nu vezi tu cum trebuie! Eu am convingerea că pe-acolo au umblat oameni cîndva. Și, dacă au umblat cu adevărat, precis că în grotele acelea s-ar putea descoperi mărturii din vremurile îndepărtate. Și cum crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nasturii de la paltonaș, după ce a refuzat ajutorul bunicii. Este ceva ce se deplasează foarte repede, ca vântul și ca gândul. Aproape că nu îl vezi pe acel ceva și de aceea se mai zice că năluca este o arătare, o vedenie sau o închipuire, ceva ce nu există în realitate, ci numai în gândirea unor oameni. Și mai înseamnă un peștișor de metal sau de plastic cu niște cârlige ascunse pe care pescarii cu undița îl folosesc pentru a atrage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am reușit să visez. Însă mă întristează chiar visele frumoase pe care aș dori înăuntrul meu să le păstrez. V. tînăr. Inima mi se înăsprește și mai tare. A devenit solidă, neagră și neregulată ca o rocă lunară. Descopăr că vedeniile mele pulsatorii se schimbă. În deșert văd pasărea șarpe planînd peste o vegetație luxuriantă, plină de freamăt. Miliarde de morți, șiruri nesfîrșite de cadavre ce mă înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fost altceva decît ochiul șerpesc, obsesia lui V. tînăr. „-Ai face tu legea”-continuă tînărul Doctor. „ Știi ce e? Adaosul bolii la Poruncă. O haină pe care demonul o îmbracă să nu i se vadă copitele.” Cuvintele lui îmi lămuresc vedeniile ce apar din dune. Și ele sînt expresia Legii, a dragostei pe care noi o impurificăm. Pare absurd, de negîndit dar, negîndind o face omul. Viața colcăie de absurd căci aceasta nu-i decît o umbră a lumii de dincolo
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se îndreaptă. Nu sesizează vocea sentențioasă a Doctorului: „-Superb și înfiorător”-spune el. „-Deci viața așa cum o vezi tu e un infern sofisticat. Gîndește-te atunci mai bine care-i e scopul.” În mijlocul deșertului V. tînăr îmi ascund fața în mîini. Vedeniile de o clipă îmi arată o suferință crescîndă. Un copil care îmbătrînește brusc și fața i se schimonosește într-un urlet pe care nu-l poate elibera în mijlocul unei mări de trupuri ce se zbat; strîngînd pămîntul în pumni. Acesta
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]