1,883 matches
-
lucru pe care voiau, de fapt, să-l ascundă. Făceau haz din orice și abia așteptau să-l prindă pe vreunul În ascuțișul cuvintelor și să-și bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roșu. — Vreau să te văd la mine în birou, a trosnit vocea lui Vivian. Acum! În biroul ei? La gândul ăsta, mi s-a strâns stomacul. Reușisem, mai bine de-o săptămână, să evit să intru în groapa aia cu venin și sentimente distructive. De când Vivian urlase prima dată la mine, avusesem parte de o lună de adevărat iad, iar acum nu mai încercam decât să trec de fiecare zi fără nici o confruntare față în față. Vivian putea să fie destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Sally. Și care-i rolul tău aici? — Eu Noe. Fii mulțumită că măcar n-are o pușcă la îndemână. Apoi Gaskell își trase o pernă sub cap și se culcă. Sally rămase așezată și îi privi îndelung spatele, plină de venin. Era speriată. Reacția Evei fusese atât de violentă, încât îi nimicise încrederea în sine. Gaskell avea dreptate. Comportamentul Evei Wilt avea ceva primitiv. Sally se înfioră când își aminti de forma aceea întunecată care se îndrepta spre ea în cocpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
culturali, care nu sunt în nici un caz incompatibili, și implicând o cantitate solidă de conținuturi academice care au ca obiectiv înzestrarea studenților cu acea necesară, intelectual și cerebral... — ...Hemoragie? sugeră dr. Board. Dr. Mayfield îi aruncă o privire încărcată de venin. — Pe cuvântul meu că nu mi se pare un moment potrivit pentru glume proaste, zise el supărat. Fie ne dedicăm cu toate puterile obținerii dublei atestări, ori o lăsăm baltă. Mai mult decât atât, pentru structurarea abordării tactice a comitetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar lingurița, cuțitul, farfurioarele lucesc, ca noi. Totul curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță. De citit, oricum nu are timp decât seara, când se termină treburile. Împinse teancul spre marginea mesei, lângă soț. — Mare lucru clima noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vinovat. O luă agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Într-adevăr, părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi și se dezlănțuie corbii. Venin peste venin și nod lângă nod și ciupercă lângă ciupercă. Nici o ieșire, crede-mă, simulări doar. Ieșiri care sunt alte intrări, de fapt. Orotire pe loc și înăuntru, atât. Să-ți vorbesc despre Tavi,doar el mă interesează. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi și se dezlănțuie corbii. Venin peste venin și nod lângă nod și ciupercă lângă ciupercă. Nici o ieșire, crede-mă, simulări doar. Ieșiri care sunt alte intrări, de fapt. Orotire pe loc și înăuntru, atât. Să-ți vorbesc despre Tavi,doar el mă interesează. Te-ai gândit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de puternicii lumii. Intermezzo informativ: Despre o ciudată melancolie imperială și despre tulburătorul efect al veninului strecurat de agenții francezi din Balcani în cerneala numeroaselor lor rapoarte. Și nu numai. Agenții încercau, prin toate mijloacele și pe toate căile, să orienteze furia sultanului asupra celor care acceptaseră sfârșitul războiului și semnaseră tratatul de pace, membrii delegației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la spitalul din localitate, cu urme de dinți de maimuță pe brațe. Mușcătura unei maimuțe se poate dovedi la fel de periculoasă ca mușcătura unei cobre, prin aceea că maimuțele sunt deseori purtătoare de rabie, care poate, desigur, fi la fel de letală ca veninul de șarpe. Turbarea este una dintre cele mai grave afecțiuni pe care o doamnă sau un domn le poate contracta. E mai frecventă vara decât în sezonul ploios...Pe tonul său dramatic obișnuit, doctorul Banerjee publicase un articol de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să-i aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la rându-i - o slugă, un bărbat care nici măcar în pat nu e-n stare... Deloc și de tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care le ucidea seară de seară cu bulanul și cu zvasturi în cap... Și el fusese cândva ucis. Nu se putuse împotrivi și nu putea nici acum. Era un blestem perpetuându-se de-a lungul întregii vieți și picurându-i venin în oase - blestemul lui, răscolit de blestemul femeii ăsteia. Ea scotea din sacoșă și punea pe masă ditamai oala cu mâncare, din care umplea de două-trei ori castronul cu ostropel, cu musaca sau cu ardei umpluți, sau cu pilaf cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
naștere la discuții În bazar și În cancelarii. Un zvon, de origine necunoscută, dar lesne de ghicit, Îl acuza pe Morgan Shuster de apartenență la o sectă persană. Chestiunea putea părea absurdă, dar cei care o răspândeau Își distilaseră bine veninul, spre a da bârfei o Înfățișare de verosimilitate. De azi pe mâine, americanii deveniră suspecți În ochii mulțimii. O dată mai mult, am fost Însărcinat să vorbesc despre asta cu trezorierul general. Raporturile noastre se Încălziseră de la prima Întâlnire. El mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aproape siguri că ei nu păzesc granițele. Dacă pornim în clipa asta la drum, ajungem curând dincolo.” Mama zâmbea, spunând toate astea. Tata nu. „Când vă ascult, mă întreb cu toată seriozitatea ce e mai simplu de îndurat: America sau veninul vostru?” În alte condiții, de aici ar fi izbucnit cearta, dar de astă dată mama n-a mai răspuns nimic și s-a lăsat iar tăcerea. Încet, foarte încet, afară se făcea ziuă. După noaptea cutremurului, noi toți am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cap și până-n tălpi, să o scape de pe terasă; mai târziu, după ce se recuperase în mod aproape miraculos, nu l-am mai lăsat să pună mâna pe ea, nu am mai avut curajul să îi las singuri, o prăpastie de venin s-a căscat între noi, iar ea era de partea mea, am răpit-o, făcându-mă stăpână pe carnea ei albă. Spre surprinderea mea, el s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, IX, 477) Colonelul nu-mi plăcuse, dar mi se păruse interesant. Poți sta să privești Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale să savurez primele picături de venin care aveau să ne ducă pe toți la pierzanie. M-am dus din nou la Belbo În după-amiaza următoare și am stat puțin de vorbă despre vizitatorul nostru. Belbo zise că i s-a părut un mitoman: „Ai văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un gest care m-a surprins, își lipi obrazul de trupul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
OMNIA VINCIT. Le scoase din balamale și le aruncă neglijent pe podea, înăuntru, pe policioarele mirosind a santal, se aflau neumărate sticluțe policrome, transparente sau mate, strunjite din cristal scânteietor sau modelate din sticlă moale.Lichide gălbui sau verzui ca veninul își fluturau ușor pânzele în interior. Apucă una dintre ele. Citi caligrafia sofisticată, aurie, de pe medalion: Soir de Paris. Se ridică în picioare și, ținînd-o în pumn ca pe o grenadă, o izbi brusc de podea. Parfumul gingaș explodă în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de străzile ei mărginite de școli și ateliere, vibrează, îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se vărsa răcoroasă în dimineața eternă. Zărisem luciul cheii de departe și mă abătusem cu câțiva pași din cărarea mea ca să ajung până acolo. Am îngenuncheat și am ridicat-o. Vinul pe care-l sorbisem în celălalt vis, amestecat cu venin de păianjen, mă amețise, îmi dăduse o stare de exaltare, pe care abia mi-o stăpâneam. Am ridicat cheia. Era o cheie de aur, de două ori mai mare decât palma mea. În adâncitura lăsată de ea pe pământ șerpui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sinea ei tristul adevăr. Toată povestea cu claxoanele dură mai bine de șase luni, timp în care arhitectul, mereu mai nervos și mai nemulțumit, schimbase opt asemenea produse de făcut zgomot. Fericirea de la început i se schimbase în ură și venin. Hărțuit de vecinii care-l amenințau cu Parchetul, de șefii care nu mai erau mulțumiți de randamentul său în fața planșetei, de nevasta care-i dăduse un ultimatum casnic, refuzând să-i mai gătească, să-i mai spele și să mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul deasupra suferințelor apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu-se în marasma agonică a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul victoriilor sinistre el uită deplin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]