2,080 matches
-
ecografici. Aceste date au fost însă contrazise de către o investigație mai complexă [Franklin et al., 1988], la care s-au utilizat cantități progresiv crescute (de la 1 la 4 litri de lichid de dializă peritoneală). Modificări semnificative ale funcției sistolice a ventriculului stâng, ca urmare a creșterii presiunii intraabdominale, s-au înregistrat doar la pacienții cu hipertrofie miocardică și acestea au devenit semnificative statistic doar începând cu schimburile de 3 litri, neuzuale în practica obișnuită. Reducerea funcției sistolice (cuantificată în principal prin
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
până la valori aproape de limita superioară a normalului. Nici unul dintre pacienți nu a dezvoltat dilatație a VS în cursul terapiei cu DPCA. La 3 dintre cei 4 pacienți cu disfuncție sistolică la inițerea DPCA s-a restabilit performanța sistolică normală a ventriculului stâng. Autorii conchid că DPCA ameliorează HVS prin reducerea atât a suprasolicitării de presiune, cât și a celei de volum, prevenind probabil deteriorarea funcției VS normale sau îmbunătățind-o la cei cu funcție alterată. Pe de altă parte, după cum s-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ecocardiografice au fost reversibile, probabil ca urmare a reducerii sarcinii cardiace, prin corectarea stării de hiperhidratare cronică (cvasi-ubicuitară la pacienții dializați) și a uremiei. Efectul transplantului renal asupra cardiomiopatiei uremice Constatarea după care transplantul renal ameliorează semnificativ structura și funcția ventriculului stâng are o istorie de două decenii. Lai et al. [1982] au urmărit, prin ecocardiografie și ventriculografie scintigrafică, pre- și post-TR, 16 pacienți fără elemente clinice sau paraclinice de boală ischemică coronariană. 64% dintre acești pacienți prezentau disfuncție ventriculară stângă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
posttransplant renal. Ca urmare a reducerii presarcinii VS și a hipertrofiei de perete, diametrele atriale s-au ameliorat de asemenea. în concluzie, transplantul renal a normalizat volumele ventriculare și atriale stângi, reducând de asemenea HVS, fără a afecta semnificativ funcția ventriculului stâng. Ideea inovatoare în această investigație era aceea că ameliorarea parametrilor ecocardiografici structurali ai ventriculului stâng ca rezultat al inițierii hemodializei par să fie predictive pentru modificările post-TR. Ca urmare, intervențiile terapeutice menite să amelioreze cardiomiopatia uremică la pacientul dializat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
s-au ameliorat de asemenea. în concluzie, transplantul renal a normalizat volumele ventriculare și atriale stângi, reducând de asemenea HVS, fără a afecta semnificativ funcția ventriculului stâng. Ideea inovatoare în această investigație era aceea că ameliorarea parametrilor ecocardiografici structurali ai ventriculului stâng ca rezultat al inițierii hemodializei par să fie predictive pentru modificările post-TR. Ca urmare, intervențiile terapeutice menite să amelioreze cardiomiopatia uremică la pacientul dializat ar fi determinante pentru îmbunătățirea parametrilor ecocardiografici post-TR. În studiul lui Cueto-Garcia et al. [1982
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
din nou la 12 și 40 de luni post-TR. Gradul hipertrofiei ventriculare stângi s-a redus semnificativ la 12 luni și încă și mai mult la 40 de luni de urmărire, în paralel cu ameliorarea grosimii parietale arteriale. Astfel, masa ventriculului stâng s-a redus cu circa 10% după un an și cu 20% la 40 de luni post-TR. Totuși, complianța ventriculară a rămas anormală (ca și distensibilitatea arterială), iar normalizarea masei VS s-a obținut doar la 25% dintre pacienții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
pacienții care au avut HVS la examinarea inițială. Gradul reducției HVS s-a corelat negativ cu durata dializei, cu creșterea hematocritului și a indicelui de masă corporală și pozitiv cu reducerea TA diastolice. Transplantul renal ameliorează cert parametrii ecocardiografici (masa ventriculului stâng, volumul ventricular, funcția sistolică), atât la diabetici, cât și la non-diabetici. Astfel, masa ventriculului stâng se reduce cu 20-30% la subiecții transplantați. Ameliorarea geometriei mușchiului cardiac devine evidentă de la 3 săptămâni de la intervenție, fiind însă un proces lent și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cu durata dializei, cu creșterea hematocritului și a indicelui de masă corporală și pozitiv cu reducerea TA diastolice. Transplantul renal ameliorează cert parametrii ecocardiografici (masa ventriculului stâng, volumul ventricular, funcția sistolică), atât la diabetici, cât și la non-diabetici. Astfel, masa ventriculului stâng se reduce cu 20-30% la subiecții transplantați. Ameliorarea geometriei mușchiului cardiac devine evidentă de la 3 săptămâni de la intervenție, fiind însă un proces lent și continuu posttransplant renal. Corectarea completă a modificărilor structurale este posibilă doar la o minoritate a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
al lui Suwelack et al. [1999] s-a evidențiat o relație directă între modificările cardiace și cele arteriale la pacienții transplantați renal. Autorii au constatat în această analiză de tip cross-sectional o corelație directă între mărimea indicelui de masă a ventriculului stâng și grosimea intimă-medie determinate ecografic la nivel carotidian, reflectând procese aterosclerotice și arteriosclerotice incipiente. Reprodus cu permisiunea scrisă a editorului Această relație a fost confirmată recent printr-un trial prospectiv [De Lima et al., 2002] la pacienți urmăriți pentru
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
s-a normalizat, iar reducerea raportului grosime a peretelui arterial/ diametrul lumenului s-a redus de asemenea semnificativ, în paralel cu ameliorarea grosimii peretelui posterior al VS și a indicelui de masă a VS. Totuși, distensibilitatea carotidiană (și complianța/distensibilitatea ventriculului stâng) a rămas anormală. Hipertensiunea arterială. Hipertensiunea arterială este frecvent întâlnită posttransplant renal, la 65-80% dintre purtătorii de grefă renală, principalii factori incriminați fiind medicamentele imunosupresive cu efecte secundare presoare: ciclosporina A, tacrolimusul și corticosteroizii (pentru detalii, vezi capitolul IV
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
geometriei cardiace la pacienții transplantați renal. Acest efect este independent de cel antihipertensiv, însă este variabil în funcție de anumite caracteristici genetice ale individului, și anume polimorfismul genotipului enzimei de conversie. Efectul asupra disfuncției diastolice este clar legat de amploarea reducerii masei ventriculului stâng. Fistula arterio-venoasă (FAV). Prezența FAV reduce rezistența periferică sistemică, rezultând o creștere a volumului-bătaie și a debitului cardiac, mecanisme menite să mențină tensiunea arterială. Acest status poate însă să conducă la suprasarcina VS și, în consecință, la hipertrofie ventriculară
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Harnett et al., 1988]. Funcția renală. într-o investigație recentă [Ferreira et al., 2002] a fost demonstrat că pacienții transplantați care aveau la 12 luni un nivel al creatininei serice mai mare de 2 mg/dl prezentau o masă a ventriculului stâng nemodificată față de situația pretransplant, în timp ce, cum era de așteptat, la subiecții cu grefă renală perfect funcțională s-a înregistrat o ameliorare semnificativă a geometriei cardiace. Variabilele cel mai înalt predictive pentru reducerea masei VS au fost nivelul creatininei 307AFECTAREA
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
semnificativi ai bolii de novo au fost vârsta mai înaintată (p = 0,0007), prezența diabetului zaharat (p = 0,0001), a hipertensiunii arteriale în cursul urmăririi (p = 0,02) și hipoalbuminemia (p = 0,03). Indexul 319AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL masei ventriculului stâng a fost de 174 - 7 g/m2 la pacienții care au dezvoltat boala ischemică de novo în comparație cu 155 - 3 g/m2 (p < 0,001) la cei care nu au prezentat ischemie, subliniind rolul hipertrofiei miocardice în geneza ischemiei miocardice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
g/m2 la pacienții care au dezvoltat boala ischemică de novo în comparație cu 155 - 3 g/m2 (p < 0,001) la cei care nu au prezentat ischemie, subliniind rolul hipertrofiei miocardice în geneza ischemiei miocardice simptomatice. în plus, hipertrofia concentrică a ventriculului stâng (VS), dilatația VS și disfuncția sistolică au reprezentat factori de risc independenți pentru boala ischemică de novo [Parfrey et al., 1996]. Concluzia acestui studiu de mare valoare informativă a fost că boala ischemică coronariană clinic manifestă: 1. este prezentă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
au un beneficiu maxim (prin longevitate) de pe urma TR având în vedere resursele limitate de rinichi transplantabili pare logică și dezirabilă. Riscul cardiovascular în TR se compune din riscul anestezic, cel legat de leziunile ischemice și de funcția de pompă a ventriculului stâng. Indivizii asimptomatici pot fi supuși unui screening pentru ischemie miocardică prin testarea în condiții de stres sau farmacologică. Există diferențe semnificative în opiniile experților asupra utilității 325AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL medicinei nucleare în evaluarea ischemiei miocardice în acest
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
un braț medicamentos față de unul cu stentare imediată versus by-pass (urmate de terapie medicamentoasă identică) și, acolo unde este posibil, stratificarea adecvată a unor grupuri la intrarea în studiu, în funcție de numărul vaselor implicate, gradul stenozelor și al calcificărilor [i performanța ventriculului stâng. Diferite grupuri de studiu au elaborat indicații anestezice și nefrologice, inclusiv pentru cazurile în care hemodializa este necesară în cursul intervențiilor de by-pass (situație devenită rutină în unele instituții, fiind facil de realizat datorită similarităților tehnologice dintre aparatura de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă prezintă un risc de moarte subită de 10 ori mai mare decât hipertensivii fără HVS. Mayet et al. [1996] au demonstrat o asociere puternică între lungimea și dispersia Q-Tc și a TA, respectiv indexul masei ventriculului stâng. Pacienții cu HVS prezintă Q-Tc prelungit, respectiv dispersie mai mare a Q-Tc în comparație cu subiecții cu masă ventriculară normală. Aceasta sugerează încă o dată rolul aritmogenic al hipertrofiei miocardice. într-un studiu observațional, Saadeh et al. [1999] au evaluat posibilul rol
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
constatate la subiecții hemodializați. Alungirea fibrelor miocardice consecutiv hipervolemiei induce importante modificări electrofiziologice în ceea ce privește conducerea impulsului electric și perioada refractară. Morales et al. [1998] au raportat o incidență mai crescută a anomaliilor SA-ECG la subiecții cu un volum telediastolic al ventriculului stâng (VS) crescut. Reducerea volumului intravascular și a dimensiunilor VS în cursul ședințelor de hemodializă influențează și parametrii decelabili prin SA-ECG [Meier et al., 1999]. Alți factori implicați în geneza aritmiilor sunt reprezentați de reducerea volumului lichidului extracelular, corecția rapidă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Surplusul intracelular de cationi care rezultă în urma acestei malfuncții va întârzia repolarizarea miocardică. Alungirea duratei repolarizării va determina la rândul său întârzierea inactivării canalelor de calciu și influx tardiv de calciu ce contribuie la postdepolarizarea precoce (PDP). Unele regiuni ale ventriculului, în special cele subendocardice profunde, au tendința cea mai exprimată de a prezenta repolarizare prelungită și PDP [Meier et al., 2001]. Cel mai frecvent, aceste postdepolarizări precoce sunt minore, neavând importanță clinică. Totuși, în anumite circumstanțe, amplitudinea acestor oscilații crește
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
se întâlnește la 3-9% [Maher et al., 1987; Ureæa et al., 1999]. Dacă degenerarea calcifiantă a VA este severă, ea poate determina o obstrucție hemodinamic semnificativă, obstrucție care, la rândul său, va induce o tensiune parietală sistolică crescută și hipertrofia ventriculului stâng (HVS) concentrică, compensatorie. Această HVS este benefică, deoarece menține funcția sistolică normală și reduce stresul parietal, dar și malefică, deoarece alterează relaxarea și umplerea VS [Braunwald, 1997]. Cu timpul, supraîncărcarea de presiune a VS duce la apariția unei așa-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
larg [Hillege et al., 2000], urmărind 1.906 pacienți cu ICC, a arătat că prezența disfuncției renale, definită printr-un clearance creatininic redus, este un predictor mai important al mortalității decât clasa funcțională NYHA sau decât fracția de ejecție a ventriculului stâng. Pacienții cu o rată a filtrării glomerulare sub 44 ml/min prezintă un risc de deces de trei ori mai mare în comparație cu cei cu un clearance creatininic peste 76 ml/min, iar fracția de ejecție a ventriculului stâng, determinată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ejecție a ventriculului stâng. Pacienții cu o rată a filtrării glomerulare sub 44 ml/min prezintă un risc de deces de trei ori mai mare în comparație cu cei cu un clearance creatininic peste 76 ml/min, iar fracția de ejecție a ventriculului stâng, determinată ecocardiografic, are o putere predictivă modestă asupra riscului de deces. Aceste date au fost confirmate într-o investigație recentă [Anavekar et al., 2004] la subiecți cu infarct miocardic acut (IMA) și diferite grade de disfuncție cardiacă: începând de la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
non-renală, HTA este un factor recunoscut în dezvoltarea hipertrofiei ventriculare stângi și a cardiomiopatiei dilatative [LØvy et al., 1996]. Același lucru este valabil și în uremia cronică, unde HTA se asociază cu alți factori în dezvoltarea HVS și a dilatației ventriculului stâng vezi subcapitolul V.1 [Parfrey et al., 1996]. Boala ischemică coronariană. Cel mai frecvent, ICC cauzată de ischemie la pacienții cu uremie cronică este determinată de obstrucția coronariană aterosclerotică. La pacienții uremici cu HVS, ischemia poate apărea în absența
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cardiomegalie și fracție de ejecție redusă. Pe de altă parte, mai mult de o treime dintre pacienții cu insuficiență cardiacă prezintă funcție ventriculară sistolică normală, în schimb asociază disfuncție diastolică, cu afectarea umplerii diastolice. în aceste cazuri, presiunea telediastolică a ventriculului stâng este crescută, cu dezvoltarea congestiei pulmonare. Cauzele frecvente ale insuficienței cardiace hipodiastolice sunt reprezentate de ischemia miocardică și de hipertrofia ventriculară stângă. Cauza majoră a insuficienței cardiace la pacienții uremici, ischemia coronariană, se manifestă printr-o combinație de disfuncție
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
De altfel, rolul determinant al anemiei renale în geneza insuficienței cardiace este demonstrat de studiile largi ecocardiografice ale grupului de la New Foundland (Parfrey, Foley, Harnett), care au evidențiat contribuția decisivă a scăderii nivelului seric al hemoglobinei asupra alterărilor structurale ale ventriculului stâng (hipertrofie, dilatație) [Foley et al., 1996]. Silverberg și col. [2000] au demonstrat convingător că prin corecția anemiei renale cu eritropoietină și fier intravenos la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă se obțin ameliorarea netă a fracției de ejecție, reducerea clasei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]