15,959 matches
-
de partea Ierusalimului. De altfel, o altă etimologie, propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e folosit adesea cu sensul de „Ierusalim”. Trădare, trădare, dar s-o știm și noi! Traducerile românești folosesc sistematic verbele „a vinde” și „a trăda” pentru echivalarea verbului grecesc paradidomi, verb ce denumește fapta lui Iuda în Noul Testament. În Mt. 10,4, Iuda apare ca ho kai paradous auton; în Mc. 3,19, hos kai paredoken auton; în Lc. 6
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e folosit adesea cu sensul de „Ierusalim”. Trădare, trădare, dar s-o știm și noi! Traducerile românești folosesc sistematic verbele „a vinde” și „a trăda” pentru echivalarea verbului grecesc paradidomi, verb ce denumește fapta lui Iuda în Noul Testament. În Mt. 10,4, Iuda apare ca ho kai paradous auton; în Mc. 3,19, hos kai paredoken auton; în Lc. 6,16, hos egeneto prodotes. Etichetarea personajului e strâns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e folosit adesea cu sensul de „Ierusalim”. Trădare, trădare, dar s-o știm și noi! Traducerile românești folosesc sistematic verbele „a vinde” și „a trăda” pentru echivalarea verbului grecesc paradidomi, verb ce denumește fapta lui Iuda în Noul Testament. În Mt. 10,4, Iuda apare ca ho kai paradous auton; în Mc. 3,19, hos kai paredoken auton; în Lc. 6,16, hos egeneto prodotes. Etichetarea personajului e strâns legată de sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
denumește fapta lui Iuda în Noul Testament. În Mt. 10,4, Iuda apare ca ho kai paradous auton; în Mc. 3,19, hos kai paredoken auton; în Lc. 6,16, hos egeneto prodotes. Etichetarea personajului e strâns legată de sensul acestui verb. Pentru a percepe corect relația dintre Iuda și Isus, așa cum apare ea din Evanghelii, trebuie să ne oprim asupra acestui verb capital. Paradidomi, compus din para(„pe lângă”, „alături”, „împotrivă”) și didomi („a da”), are următoarele sensuri principale 32: 1. „a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hos kai paredoken auton; în Lc. 6,16, hos egeneto prodotes. Etichetarea personajului e strâns legată de sensul acestui verb. Pentru a percepe corect relația dintre Iuda și Isus, așa cum apare ea din Evanghelii, trebuie să ne oprim asupra acestui verb capital. Paradidomi, compus din para(„pe lângă”, „alături”, „împotrivă”) și didomi („a da”), are următoarele sensuri principale 32: 1. „a da, a livra ceva cuiva”. În Ioan 29,30: „și-a dat sufletul” (paredoken to pneuma); cu același sens îl întâlnim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Rom. 6,17: „Ați ascultat din inimă de etalonul (typos) învățăturii care v-a fost transmis”; 1Cor. 11,23: „Eu am primit (parelabon) de la Domnul ceea ce v-am transmis (paredoka)” - Pavel se referă aici la taina euharistiei; 3. În Vechiul Testament, verbul are o conotație predominant negativă: aproape tot timpul subiectul „predării” este Dumnezeu, care-și pedepsește poporul neascultător sau necredincios dându-l în mâinile dușmanului. În Jd. 6,1: „Fiii lui Israel au făcut ce este rău înaintea Domnului și Domnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în legăturile întunericului, păstrându-i pentru judecată”. De obicei, Dumnezeu îi „livrează” pe cei păcătoși Satanei, acesta jucând rolul executorului pedepsei. 4. Ca inovație neotestamentară, termenul apare în episodul Patimilor. E sensul care ne interesează în primul rând. Isus folosește verbul la pasiv, în legătură cu El Însuși: „Fiul omului trebuie să fie predat/dat în mâinile oamenilor” (Mt. 17,22; Mc. 9,31; Lc. 9,44). În toate cele trei pasaje este imposibil să traducem prin „a vinde”. Isus nu se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celui care se jertfește. Jertfindu-Se pe Sine, Isus acceptă în același timp „să fie predat”. În Mt. 27,26, Pilat este cel care „l-a predat (paredoken) pe Isus, ca să fie răstignit”. Din nou ar fi impropriu să traducem verbul cu „a vinde”, întrucât Pilat n-a „câștigat” nimic de pe urma răstignirii. Trei pasaje folosesc verbul la pasiv, iar traducerea românească impune reflexivul: „a se preda”. E vorba despre celebra formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, în noaptea în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
predat”. În Mt. 27,26, Pilat este cel care „l-a predat (paredoken) pe Isus, ca să fie răstignit”. Din nou ar fi impropriu să traducem verbul cu „a vinde”, întrucât Pilat n-a „câștigat” nimic de pe urma răstignirii. Trei pasaje folosesc verbul la pasiv, iar traducerea românească impune reflexivul: „a se preda”. E vorba despre celebra formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, în noaptea în care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care S-a predat (paredothe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de tehnicizare a termenului apare în contextul faptei lui Iuda, caracterizat ca ho paradidous, „cel care a predat”. Ancheta de mai sus, susceptibilă a fi îmbogățită, ne conduce spre o serie de concluzii destul de tulburătoare. Observăm, din inventarul parcurs, că verbul paradidomi caracterizează acțiuni săvârșite de Dumnezeu, de Isus, de Pilat, de oameni, în general. Între aceștia se numără și Iuda Iscariotul. Nu există nici o rațiune, cel puțin de ordin filologic, pentru ca verbul respectiv să fie tradus prin „a vinde” sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
concluzii destul de tulburătoare. Observăm, din inventarul parcurs, că verbul paradidomi caracterizează acțiuni săvârșite de Dumnezeu, de Isus, de Pilat, de oameni, în general. Între aceștia se numără și Iuda Iscariotul. Nu există nici o rațiune, cel puțin de ordin filologic, pentru ca verbul respectiv să fie tradus prin „a vinde” sau „a trăda”. Fapta lui Iuda nu poate fi pusă într-un registru separat de cel al acțiunilor săvârșite de Dumnezeu, Isus ori Pilat din Pont. Echivalarea prin „a vinde” este așadar nelegitimă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din Pont. Echivalarea prin „a vinde” este așadar nelegitimă și trebuie abandonată. Când vom ajunge la episodul „remunerării” lui Iuda, vom vedea că el nu contrazice verdictul nostru. Există încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, în cazul lui Iuda, acest verb curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
abandonată. Când vom ajunge la episodul „remunerării” lui Iuda, vom vedea că el nu contrazice verdictul nostru. Există încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, în cazul lui Iuda, acest verb curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, în cazul lui Iuda, acest verb curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai mult: caracterizându-l pe Iuda, Luca folosește termenul prodotes, care înseamnă chiar „vânzător” și derivă din verbul prodidomi 33. Îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, în cazul lui Iuda, acest verb curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai mult: caracterizându-l pe Iuda, Luca folosește termenul prodotes, care înseamnă chiar „vânzător” și derivă din verbul prodidomi 33. Îl folosește o singur dată, în capitolul 6, când înșiră numele apostolilor aleși de Isus: kaˆ ’IoÚdan ’Iskarièq, Öj
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Iuda, acest verb curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai mult: caracterizându-l pe Iuda, Luca folosește termenul prodotes, care înseamnă chiar „vânzător” și derivă din verbul prodidomi 33. Îl folosește o singur dată, în capitolul 6, când înșiră numele apostolilor aleși de Isus: kaˆ ’IoÚdan ’Iskarièq, Öj ™gšneto prodÒthj („și pe Iuda, care a devenit trădător”). Aici sensul termenului e clar acela de „trădător”. El denotă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gšneto prodÒthj („și pe Iuda, care a devenit trădător”). Aici sensul termenului e clar acela de „trădător”. El denotă deja o maturizare a discursului despre Iuda, proces asupra căruia voi reveni mai încolo. În rest, și Luca are peste tot verbul paradidomi, nu prodidomi, ca toți ceilalți evengheliști. Ca urmare a tuturor acestor explicații și în consens cu specialiștii Noului Testament, propun echivalarea lui paradidomi cu „a preda”, chiar dacă acest echivalent prezintă unele inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prodidomi, ca toți ceilalți evengheliști. Ca urmare a tuturor acestor explicații și în consens cu specialiștii Noului Testament, propun echivalarea lui paradidomi cu „a preda”, chiar dacă acest echivalent prezintă unele inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aspect!, ca unul dintre apostolii recrutați de Isus însuși, cu nimic mai prejos decât ceilalți unsprezece. Isus știe că va fi predat și mai știe cine este cel care-L predă (ho paradidous). Într-un pasaj de numai câteva rânduri, verbul paradidomi apare de trei ori, insistență care dovedește importanța lui semantică și teologică. Scena „predării în mâinile păcătoșilor” face parte dintr-un scenariu divin pus la punct în toate amănuntele, un scenariu cu câțiva actori obligatorii și indispensabili: Dumnezeu, Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este absolută: cei doisprezece Îl părăsesc cu toții, nu doar Iuda. Această singurătate va atinge punctul maxim în momentul în care Fiul se va simți părăsit de Însuși Tatăl, dar aceasta e altă chestiune. Iuda apare grăbit, „ca din senin” (sugestia verbului grecesc), însoțit de „o mulțime” înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, iar ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întrebare din cauza relatărilor diferite pe care le întâlnim la Matei și în Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat pentru pocăință, metanoein. Iuda se îngrijorează aflând că Isus a fost condamnat. Prin urmare, gestul său se cuvine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește sistematic verbul prodidonai, „a trăda, a vinde”, iar nu paradidonai, „a preda”. Pentru el, așadar, fapta lui Iuda se definește ca trădare, fără nici o ambiguitate. Totuși, spune Origen, Iuda n-a fost nici trădătorul brut, cum îl vede Celsus, nici discipolul fidel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni”, care înseamnă pur și simplu „oameni”. τ „Împotriva Duhului”: exact, „în legătură cu Duhul, la adresa Duhului”. τ „Vinovat”: gr. œnocoj. E un derivat de la verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale: „expus la”, „pasibil de” (Evr. 2,15); sau „vinovat față de”, ca în fragmentul nostru. ¦ hamartolos: în manuscrisele vechi există alte variante. În loc de hamartolos: kriseos, krimatos („judecată”), kolaseos („osândă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat”, „greșeală”) apare de șaizeci de ori la Pavel. Hamartia denumește păcatul universal, comun tuturor indivizilor (Rom. 3,23; 7,14; Gal. 3,22). Omul se află hyph
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dilată: o realitate legată de sfera sacrului devine obiect de blasfemie nu neapărat prin virulența cuvintelor, ci și prin aceea a gândului sau intenției. Iertarea Nu voi discuta pe larg terminologia „iertării” în Noul Testament, ci mă voi opri doar la verbul folosit în cele trei versiuni ale logion-ului: aphiemi. Marcu are o formulă mai amplă, analitică: ouk echei aphesin. Ideea de iertare, lucru semnificativ, n-a intrat în limba greacă decât odată cu Septuaginta. • La origine, aphiemi înseamnă strict „a trece cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]