1,741 matches
-
norocul a fost că am avut luna tovarășă și scârțâitul pantofilor pe care i am schimbat imediat ce m-am dat jos din tren, fiind mai comozi ceilalți. Țuțule drag, la școală n-am găsit-o pe Marilena, era plecată la verișoara ei. Am găsit o altă cheie și am intrat în cameră. Ce folos, dragul meu, tu nu erai lângă mine. Probabil durerea sufletească, de cap, oboseala și altele m-au adus la o stare de nu am putut să adorm
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ar bucura. Adresa ei este Cheti Climescu, elevă, clasa VI-a Liceul Industrial „Azilul Elena Doamna”, București. Îmi este dor de tine. Astăzi am venit la 2 din oraș, acasă nu am găsit pe nimeni, Marilena s-a dus la verișoara ei. Sunt singură, fără Sandy cel dulce și drag, aștept să vină ziua când ne vom revedea. Mai sunt 17 zile. În caz de crezi că nu poți veni până la Ploești, îmi vei scrie din timp, cred atunci că eu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sau cel târziu în 27 mai, dacă nu se va întâmpla nimic până atunci, căci eu sunt tare dornic să mă întâlnesc cu foștii mei colegi, dar și soția dorește mult să mi-i cunoască. Tot acum îi scriu și verișoarei mele să fie acasă atunci ca să avem unde să tragem. După acea ne întâlnim noi. Simeon Coșulschi. Craiova 15 iunie 1978 Dragii noștri, Dorim ca această scrisoare să vă găsească sănătoși și voioși. Noi am plecat din Bârlad chiar atunci când
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dublată de o mare doză de antisemitism veninos, au transformat în câteva zile aceste teritorii în Judenrein 20. Din aproape patruzeci de membri ai familiei mele deportate la Auschwitz au supraviețuit doar patru persoane: un unchi, un văr și două verișoare. Pentru mine, destinul poporului evreu în Shoah 21 coincide în mod pragmatic cu tragedia familiei mele și, în mod simbolic și vizual, ea se asociază în primul rând cu zelul exterminator al hoardelor militare maghiare și numai în al doilea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
numai prin eforturi personale. A primit știrea venirii noastre la Cluj cu emoție adevărată, mândrindu-se cu cei doi nepoți care, după ce au sărit peste barierele lumii trecute, s-au înfățișat, setoși de cultură laică, la porțile universității. Fiica ei, verișoara noastră, Babi, s-a înscris și ea atunci la Facultatea de Farmacie. Universitatea "Victor Babeș" ocupa, pe o stradă ce ducea la piața centrală a orașului, o clădire impozantă care amintea, mai cu seamă grație fațadei construite din cărămizi colorate
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mirosea foarte frumos. Cred că erau jumări de porc, poate și cighir, sau știu eu ce altceva, dar aproape că uitasem de mine, așa era de îmbietor mirosul. - Bună ziua și săru‟mâna mătușă Mariță și bine v-am găsit dragi verișoare și dragi verișori, zice el privind toată camera. Apoi sărutând mâna mătușii, a avut ocazia să trag cu ochiul, cum se spune, la ceea ce mesteca de zor în ceaun. A dat mâna și cu ceilalți prezenți în cameră, care s-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
acum fac ceva de mâncare că ți-o fi foame de la așa un drum lung (ce gânduri bune are mătușa, de-ar ști ea că-s mort de foame, doamne, oare ce ar mai face ?!) Săndel intră în vorbă cu verișoarele și verișorii ce prezenta o curiozitate foarte mare a ști ce face de fapt verișorul lor, timp în care mătușa face mămăliga, iar moș Neculai aduce varză murată și o cană cu vin roșu, punându-le pe masă alături de o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai fericit. La revedere dragii mei, și vă urez din toată inima : un an nou fericit și la mulți ani cu sănătate. Apoi sărută mâna cu o afecțiune deosebită mătușii Marița, extinsă în bună parte și asupra celorlalți, moș Neculai, verișoarele Tinca, Maria și verișorii Neculai și Ion, după care salută întregului spațiu găzduit, coboară scările puțin cam amețit de puterile date de toate bunătățile primite și se așterne la drum spre Pungești, observând doar puținele curți și case ce se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și cald. Nu știu dacă și voi. „Meridian“, 29 iunie 2000, ora 12,31 4. De-ale roților Pentru că popa nu spovedește o pisică, am ajuns să mă confesez microfonului. Să-mi miaun bucuria sau necazul? Bucurie, căci Felis silvestris, verișoara mea, nu mi-a mai răbdat absența și a coborât În dulce cu ghilimele târgul Ieșilor. Necaz, căci a fost tare dezamăgită; nu de mine, ci de locul În care-mi duc zilele de motan de streașină. Am amânat pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
răbdare o săptămână. Nu vreau să pierd trenul, căci ce e mai plăcut decât un week end cu Felis silvestris? „Meridian“, 9 februarie 2001, ora 12,46 19. Mă cheamă Moti. IV Să știți că am petrecut de minune cu verișoara Felis silvestris. Deși nu sărbătoresc sfântul Valentin, am lempăit și oleacă de șampanie; nu din aceeași cupă, dar vă spun altă dată de ce. À propos de Felis: Eu sunt catus adică, pe românește, pisica isteață. Chiar așa. Și v’o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plin meridian. Alt semn de evoluție, chiar de premoniție, cum Îmi mângâie orgoliul Cristi. Și știu eu de ce. Puține animale se pot lăuda cu asta. Din câte am aflat, merită laude doar veverița și vulpea. Ah! Era să uit pe verișoara panteră... Ca orice animal, găzduim, În piele și În produsele acesteia, fanerele - numiți-le solzi, pene, păr -, doi pigmenți. Unul negru, eumelanina, altul roșu, feomelanina. Și, Împreună cu lipsa lor, adică albul, putem face orice combinație - din care sigur vor lipsi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să-ți aduci nenorocirea În casă, mai precis În laborator. - De ce nenorocirea? Ambii sunt, prin geometrica lor coroană, cu multele etaje, chiar etaje, de ramuri Înserate grațios pe acel trunchi zvelt și drept, perfecțiunea Întruchipată. - Uite Cristi ce știu de la verișoara mea sălbăticuță, Felis silvestris, și ea ca și mine, posesoarea unui biocâmp excedentar, motiv pentru care caută numai locuri deficitare. Unul e bradul, altul e molidul, ca plante cam vechi. Și În ei pândește ea vreo veveriță care tot prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câmpie tabulară ce-și pierde deseori monotonia prin apariția unor spații concave, pe care mai târziu aveam să aflu că se numesc crovuri. Odată ajunși la bunicii din partea mamei, mă pierd în mulțime, dar mă secondează pas cu pas Rica, verișoara mea mult mai mare, care la cerința mamei îmi urmărește orice mișcare. Pe Rica mi-o aduc aminte doar asociind prezența sa, de cea a unui mic animăluț de companie ce pendula, de regulă, între un pisoi dolofan cu blănița
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
la cuptor, pentru că oricât m-aș strădui, mintea mea și receptorii mei senzitivi asociază cu sau fără voia mea acest moment tragic. În aceeași zi l-au adus acasă, a fost dorința expresă a mamei și ajutorul necondiționat a unei verișoare a tatălui nostru, care era medic și avea și-o funcție importantă la Direcția Sanitară. A murit cu ochii deschiși, larg deschiși, iar pleoapele au coborât după ce ne-a „văzut” pe toți acasă, după primul priveghi. Am rămas de atunci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ce-am văzut-o, gândul ne-a dus la nasul doamnei Elena, prima femeie a țării. Da! Semăna cu al ei! Exact! Parc-ar fi fost soră. De altfel, erau unii care pretindeau și ziceau că știau c-ar fi verișoară dreaptă cu aceasta. După nas, într-adevăr, ni se părea că zvonul acesta se și adeverea. Dar, deocamdată, despre ea ca ființă, n-aveam nici o știință. Rectorul ne-a anunțat că i s-au repartizat în normă cursurile și seminariile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a sărit, cum se zice în popor tocmai de unde nu se aștepta. Se afla într-o seară, invitat, la subinginerul Mândrilă, adjunctul său. Domnule inginer șef Bițu, știți ceva, i-a spus capul familiei. Nevastă-mea are în oraș o verișoară. Nemțoaică și ea. Are o casă mare, pe strada Deea. În partea de miază-noapte a târgului. Zitta, verișoara mea interveni doamna Mândrilă are o hardughie de casă. Mare. Cu mai multe camere. Cu intrări separate din holul central. Are-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la subinginerul Mândrilă, adjunctul său. Domnule inginer șef Bițu, știți ceva, i-a spus capul familiei. Nevastă-mea are în oraș o verișoară. Nemțoaică și ea. Are o casă mare, pe strada Deea. În partea de miază-noapte a târgului. Zitta, verișoara mea interveni doamna Mândrilă are o hardughie de casă. Mare. Cu mai multe camere. Cu intrări separate din holul central. Are-n total 6 odăi mari și late. Călduroase. Elegant mobilate. Stă într-o zonă foarte liniștită. Ar fi dispusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și căsătorită cu un câmpulungean, coana Zitta vorbea o română impecabilă, iar limba etniei sale, germana, o folosea rar, doar atunci când se întâlnea cu câteva cunoștințe și rude, descendente și ele ale unor familii de coloniști printre care era și verișoara ei, doamna Mândrilă, soția adjunctului lui Bițu. Cu suratele ei germane vorbea totuși duminică de duminică; era catolică și mergea cu regularitate la biserica din centrul târgului, ridicată la vreun deceniu după instaurarea stăpânirii habsburgice. Coana Zitta era, în aparență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu sesizam nicio diferență majoră între băieți și fete atunci când venea vorba despre jocurile de la bloc. Este posibil, rememorez acum, ca această chestiune să fie dată și de faptul că alături de mine și de fratele meu se afla, foarte des, verișoara noastră de pe tată, pe care o priveam (iar asta ține și azi) ca pe o soră. Existau, totuși, două excepții - jocul de fotbal și jocul de-a războiul. În jocul de fotbal fetele nu erau niciodată implicate. Pur și simplu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
prietenii mei mă văd o idealistă imatură, dar eu sunt fericită cu deciziile mele, am ajuns exact acolo unde mi-am dorit acum 25 de ani. Sunt un fel de avocată pentru femeile ca mama mea, pentru prietenele mele, pentru verișoarele mele, pentru toate femeile care au fost abuzate fizic, emoțional, psihologic. Sunt un fel de avocată pentru femeile ca mine care au fost hărțuite sexual de bărbați aflați în poziție de conducere, de membrii ai familiei, de necunoscuți pe stradă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și triste; tristețe derivată din incertitudinile economice, din lamentările continue ale mamei mele, a nostalgiei sale pentru "vremurile frumoase de altădată". Am avut o copilărie și o adolescență aproape fără bărbați, dar în familie, înconjurat de femei: mama, sora, mătuși, verișoare...; nu am frați, unchii și verișorii (cu câteva excepții) au fost puțin prezenți și puțin semnificativi. În cadrul familial, raporturile dintre bărbați și femei erau respectuoase, formale, ca în imaginea tradițională a bunelor familii burgheze. Nu-mi amintesc în familia mea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
rude să se stabilească În Australia și Noua Zeelandă, prin 1960, după ce emigrase În Brazilia, la Săo Paulo. Aventurieri, ca toți grecii și plini de mirajul călătoriilor, trimeteau scrisori pline de patosul business-ului și notele romantice față de patria adoptivă. Sosirea verișoarei mele Angelica, profesoară de limba engleză la Wellington, Într-o scurtă vacanță În țară, Împreună cu mama ei, două grecoaice frumoase, deștepte și descurcărețe, mi-a oferit prilejul unui fructuos dialog despre aceste meleaguri Îndepărtate. Realitățile noastre erau mai dure de la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
independența lor cu jertfa sângelui, și Învățând treptat să fie concilianți cu noii veniți, emigranții europeni, cât și asiatici, realizând În ultimele decenii un adevărat „model” de societate performantă multietnică și multiculturală. S-au mai scurs câțiva ani În care verișoara mea și-a modificat statutul matrimonial, prin căsătoria cu un profesor de la Universitatea „Victoria” din Wellington, de origine turcă, cu care avea acum două fetițe. Intrase, cum s-ar spune, În elita intelectualității neozeelandeze. O parte din neamuri au rămas
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
laolaltă. Lângă baldachinul plin de flori, „punctul zero”, pelerinajul funcționează la foc continuu, raclele strălucesc în mii de ape sub luminile orbitoare ale lămpilor cu sodiu. Se intră și se iese intens pe sasul secundar de acces : rude, iubite, neveste, verișoare etc. ale preoților, pompierilor, jandarmilor, oficialilor de la primărie. Oricine are un dram de putere simbolică în organizarea pelerinajului pare a se folosi de ea în aceste momente. Ceva mai departe, lângă gardurile de protecție, se află o familie numeroasă de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mâncare. Se dădea voie. Și tata a fost internat. Sigur că nu era o plăcere treaba asta, care a ținut vreo 3-4 săptămâni. Între timp am aflat unele lucruri, destul de neplăcute, care s-au Întâmplat În Cernăuți, unde aveam o verișoară. A plecat și mama ei la Cernăuți, care a fost reocupat de armata română, a reușit și tata să plece, cu toate că era destul de periculos, ca s-o vadă pe soră-sa și pe ceilalți din familie. Verișoara mea era avocat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]