1,765 matches
-
pe mulți. Dar Nastia refuza să le vadă și madam Segal era obligată de fiecare dată la o nouă scuză: fiica ei era fie la Chișinău la o mătușă, fie la Bălți, la o prietenă, fie la București, la o verișoară, niciodată în Bugaz. Altminteri, madam Segal era convinsă că noaptea, în jurul casei, dădea târcoale un necunoscut. Voia să-i strice sau să-i fure mașina de cusut, ca să le facă să crape de foame pe toate trei, Nastia, Motea și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dezastrul național. Toți trei se trezeau noapte de noapte tresărind, aproape la aceeași oră, în urechi cu ecoul bătăilor în ușa celeilalte gări. Caterina era în corespondență cu Panaiota, care, neștiind să scrie românește, se încredința, pentru această sarcină, penei verișoarei ei, Stela. Constantin aducea scrisorile, depuse de poștaș, și aștepta, trist și răbdător, ca nevastă-sa să le deschidă. Știrile erau invariabil aceleași. Panaiota îi anunța că nu avea noutăți. Nici din Basarabia, nici din Creta. Într-o zi, Constantin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
extirpată o tumoare de natură canceroasă de pe creier. Am plâns de nu mă mai puteam opri față de doctoriță și asistentă, pentru că știam ce înseamnă această nenorocire. Trecusem printr-o astfel de situație cu un an în urmă, când soțul unei verișoare nu a putut nici el să învingă această boală cruntă. Mergeam zilnic la el să-l hrănesc pentru că nu avea putere și nu se putea folosi de mâini. Mă privea cu atâta disperare și mă implora parcă să-l ajut
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
parcă se oprisera toate în loc, nici nu îndrăzneam să o întreb pe Tanța dacă i-a plăcut petrecerea și anturajul pe care l-am avut, muzica, sau dansurile, în special tangourile la care mă pricepeam de când eram copil.Aveam câteva verișoare mai mari decât mine care aveau indicații să mă învețe să dansez.Dar profesorul de bază a fost mama, care avea o ură pe cei care săreau aiurea în contra-timp și ziceau că dansează, ba mai și călcau fetele pe
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Olimpia Bădălu i știu că i-am spus că așa cum arătau în acel moment, fără aparat critic și suport tiințific nu puteau fi publicate. „Arhiva” Olimpiei Bădăluță a ajuns la mine prin bunăvoința fratelui meu, generalul Gheorghe Cernat, după moartea verișoarei noastre, în iunie 2008. între foarte multele însemnări, scrisori, documente, am găsit „Chestionarul” folosit pentru strângerea informațiilor și mărturiilor celor bătrâni și mai multe mărturii înregistrate în 1960 și 1970 care au fost folosite în prezenta lucrare, unele fiind redate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de piatră. Într-un loc pe acest zid este scris un imn frumos despre Sf. Ioan Botezătorul. Biserica Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul Ieșim din curte, coborâm pe o stradă și ne oprim la izvorul unde se Întâlnea Maica Domnului cu verișoara ei, Elisabeta. Apoi am urcat pe munte unde sunt două mănăstiri. Dar n-a venit nimeni să ne deschidă poarta. Am privit și noi prin gard. Deasupra intrării În biserică se vedea icoana Întâlnirii Maicii Domnului cu Sf. Elisabeta. Ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
el? Eu l-am cunoscut f. bine și poate că aș mai căpăta câte ceva. În plus vă pot da și eu câteva amintiri În legătură cu el. Aștept un răspuns de la voi ca să văd pe urmă ce mai pot căpăta. Cele cuvenite verișoarei mele de la soția mea și de la mine. Ție calde salutări și urări de sănătate. M. V. Pienescu P.S. Nu mă face să aștept mult un răspuns! </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”Buc.” data =”28/III.1975”> Dragă Eugen, Nota
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Pa Malca Schechter am mai Întâlnit-o la București, cam de mult, la o expoziție Schweitzer. Dacă-i aflați adresa de la vreo rudă, veți afla de la ea multe amănunte despre Rubin, pictor de talent fără școală, ca și Todirel Tatos. Verișoarele erau mândre de el. Cât privește pe Doina Bucur (Florica Ionescu, născută Pursch) știu că a dat vreo 2 concerte la Flt. sub egida „Ligii”, că era violonistă virtuoasă și că mama ei era româncă (mi se pare soră cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
decoltate, numai fiica colonelului avusese tactul să nu-și schimbe costumul de infirmieră pe o rochie de bal când lumea se mai omora. Biata d-na Pherekyde nu știa unde să se vâre și, după ce îmbrățișă pe prea eleganta ei verișoară, plecă repede acasă, scandalizată de o așa de repede înfrățire a învinșilor cu învingătorii și întrebându-se de ce d-na Triandafil mai rătăcise prin Moldova dacă avea astfel de simțiminte amicale pentru cei care ocupau atunci Bucureștii. A doua zi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
masă și gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze. Luă o coală mare de hârtie albă și scrise drept în mijloc: Regină! Te iubesc! Iscălit: Gajus Julius C[a]esar Octavian August manu propria. Sara era petrecere. Era invitată și verișoara Elis și - mare minune - a venit. Părinții ei au lepădat-o acolo și s-au dus într-alt loc, unde asemenea erau așteptați. Octavian August imperatorul o petrecea sara pîn-acasă, dacă-l iertau ocupațiunile statului roman, și astăzi - îl iertau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ai făcut... Uite! și barbă și mustăți... Da tare ești galben, vere, pare c-ai fi îndrăgit? - Nu știi tu, zisei eu, uitîndu-mă în ochii ei inocenți și lucitori, nu poți ști tu ce am suferit. Dar ce frumușică era verișoara mea. Fața albă și obrazii roșii, părul castaniu și des, făcut în două cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare pin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încă de pe atunci, se profila la orizont viitorul măreț, în care figura centrală va fi nea Ilie, de la Sculărie). Ca să demonstrez de-a lungul timpului, că nu mai am nici în clin și nici în mânecă, mă rog, cu verișoarele mele, maimuțele, mi-am cumpărat o mulțime de scule, evident din acelea ieftine. De la început, vă rog să mă credeți, am fost foarte plăcut surprins când am văzut cât de puternic sunt în a strânge un șurub și chiar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca de sărbătoare cu zulufi aurii, îi venea să-și apropie buzele de gura sănătoasă, cu dinți puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga sprintenă, surâzând, spre poartă. Mingea îi stătea la picioare mică și docilă iar Ema, cu simplitate, o arunca în poartă. Copiii o aclamau, Vanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se repezi afară, fără să se mai spele și să stea la masă. Se opri în fața pomului de la poartă și privi în sus, spre creanga din vis. Era atât de departe că ameți. O văzu, cu ochii minții, pe verișoara ei stând agățată cu picioarele în coroana înverzită și în clipa aceea știu că ea, nicicând, nu se va afla acolo lângă Luana, făcând ce face Luana, trăind ce trăiește Luana. O urî pentru asta cu durerea și conștiința gândului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Smocul de vată i se desprinsese și era tare caraghios să-l vezi cum se chinuie să-l țină acolo unde îi era locul. Unchiul Dali a ieșit foarte mândru de prestația lui. Se opri în fața fetei și repetă categoric: Verișoară dragă, nu există Moș Crăciun! Era al doilea pumn pe care Luana îl dădea. La fel ca și Damaschin, Dan îl primi în plină figură. Sângele începu să-i șiroiască printre degetele crispate peste gură. Fata ieși în fugă, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gândi cu amărăciune: "Așa-ți trebuie, fetițo. Ai pocnit și tu vreo doi la viața ta. Acum ți-a venit și ție rândul". Relația încordată și nefericită între cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci, nota cea mai mică a Luanei la istorie a fost opt. Nu toți profesorii erau ciudați ori cu inimi îndoielnice. Luana putea număra suficiente suflete care știau să-și apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
continue dulcele somn de dimineață. Se dezmetici, se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de bărbat și pot muri liniștită. Peste noapte, disputele gălăgioase dintre Renar și Luana dispărură, competiția transformându-se într-o acceptare plină de admirație a posibilităților celuilalt. La jocul de memorie, Renar se declara impresionat de capacitatea de memorare a verișoarei sale. Trebuia să facă reale eforturi pentru a-l câștiga dar, ca prin minune, nu-și mai dorea asta. Spuneau pe rând câte un cuvânt, din cel mai trăsnit, fără nici o legătură cu celelalte dinainte. Învingător era declarat acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mărturisit fratelui său că te iubește și el i-a spus Verei. E convinsă că tu ești de vină, că ai o influență negativă asupra băiatului. Fata sări în picioare ca mușcată de șarpe. Bineînțeles că mă iubește, doar sunt verișoara lui. Nu știu ce vreți, ați luat-o razna cu toții. Să știi că de azi înainte nu mai ies din casă. Trânti ușa de la cameră iar Sanda dădu fuga la Bica să se sfătuiască ce e de făcut. Intuind cam despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
va scrie înțelegerea matrimonială. Până atunci considerați-vă amândoi liberi. Am aflat ulterior că în seara aceea slujnicele care o serveau pe Gaila au avut ceva de furcă, vrând s-o oprească să tot sară în sus de bucurie împreună cu verișoarele. În schimb eu, Rodoald și Grimoald a trebuit să ne dăm osteniți din senin, ca să scăpăm de expunerile lui Rotari despre cât de frumoasă, grațioasă și nobilă era Gaila. În vremea acestor întâmplări am fost de mai multe ori convocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a sosit la noi și, după ce ne-a cercetat pe fiecare-n parte, a poruncit să fim dezlegați și a făcut un gest către soldații care-l escortau. De îndată au fost aduse câteva tinere femei, între care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumbert. Rotari și-a îmbrățișat iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cunoscuți. M-am întâlnit, spre marea mea surpriză, și cu Leupichi, care, reușind să scape din mâna avarilor, se întorsese acasă după un drum lung și anevoios. L-am întrebat dacă mai știa ceva despre soarta celorlalți, mai ales despre verișoarele Gailei; încurcat, mi-a spus că mai fugiseră și alți bărbați, dar despre femei și copii nu știa nimic, fiindcă stătuse ascuns în pădurea de la Campi Sacri două zile după plecarea avarilor. Nu știu dacă a mințit fiindcă îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și toată lumea se mira de cât de multe bucate putea să-nghită și de câtă puterea avea acel nobil duce. La Benevento, în absența lui, ducatul era condus de Rodoald și de Grimoald, care o păstraseră veșnic în inimă pe verișoara lor. I-au trimis daruri prețioase și scrisori pline de cuvinte frumoase, în care însă nu uitau să-și arate dilema în a alege între Cividale și Benevento, rugând-o să vorbească, în această privință, cu Rotari și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fratelui ei Chrodoald, și Wuldetrada, fiica ducelui Theoderad de Torino. Opțiunea pentru această soție menită nepotului n-a fost întâmplătoare, fiind vorba despre o catolică înfocată, ambițioasă și gata de orice ticăloșie pentru a căpăta ceea ce voia. În plus, era verișoara Zubetei, o femeie ușuratică și cunoscută în tot regatul pentru frumusețea ei extraordinară, nevasta lui Eribert, un militar la fel de faimos pentru gelozia lui. Înfăptuind acestea cu ajutorul episcopului catolic de Pavia, a reușit să-i introducă pe cei patru la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]