1,584 matches
-
aș fi temut atît de tare de concurența Papei, cît de cealaltă concurență. ei bine, tot joi și cam la aceeași oră, era programat vernisajul nu al unuia din maeștri picturii bucureștene, cei pe care îi admir în bloc, ci vernisajul expoziției de pictură a... simpaticului actor Sileanu. Vă dați seama! Toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur, buluc, la Sileanu. Și de ce nu? De ce să se bulucească lumea la Val Gheorghiu (cine-i, tu, ăsta, Val Gheorghiu? de unde-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă (cel puțin) tot pe-atîta. Cu piciorul pe scara vagonului, plec deja cu simțirea alertată la întîlnirea cu bucureștenii. Împărțiți și ei, știți doar, în două: unii cu sîrbii, alții cu americanii. Probabil măi voi afla în preajma Sfîntului Părinte,la vernisajul care mi-a perturbat vernisajul, voi fi, poate, în preajma înțeleptului Liiceanu (pro-american), sau în preajma nupreaînțeleptului CTP (pro-sîrb), voi fi, de ce nu? în preajma simpaticului echidistant Sileanu, care-mi concurează, joi, propriu-mi vernisaj, voi fi.. Dar în preajma cui nu voi fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu piciorul pe scara vagonului, plec deja cu simțirea alertată la întîlnirea cu bucureștenii. Împărțiți și ei, știți doar, în două: unii cu sîrbii, alții cu americanii. Probabil măi voi afla în preajma Sfîntului Părinte,la vernisajul care mi-a perturbat vernisajul, voi fi, poate, în preajma înțeleptului Liiceanu (pro-american), sau în preajma nupreaînțeleptului CTP (pro-sîrb), voi fi, de ce nu? în preajma simpaticului echidistant Sileanu, care-mi concurează, joi, propriu-mi vernisaj, voi fi.. Dar în preajma cui nu voi fi! În orașul pierzaniei și-al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Probabil măi voi afla în preajma Sfîntului Părinte,la vernisajul care mi-a perturbat vernisajul, voi fi, poate, în preajma înțeleptului Liiceanu (pro-american), sau în preajma nupreaînțeleptului CTP (pro-sîrb), voi fi, de ce nu? în preajma simpaticului echidistant Sileanu, care-mi concurează, joi, propriu-mi vernisaj, voi fi.. Dar în preajma cui nu voi fi! În orașul pierzaniei și-al strălucirii noastre. Sigur însă voi fi în preajma blînd-fabulosului nonagenar Barbu Brezianu, exegetul lui Brâncuși și prietenul lui Noica, Eliade, Ionescu, Cioran, care-mi va onora vernisajul cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi vernisaj, voi fi.. Dar în preajma cui nu voi fi! În orașul pierzaniei și-al strălucirii noastre. Sigur însă voi fi în preajma blînd-fabulosului nonagenar Barbu Brezianu, exegetul lui Brâncuși și prietenul lui Noica, Eliade, Ionescu, Cioran, care-mi va onora vernisajul cu nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La revedere. 22 mai Cu, pardon, creionul prin București. Pardon, ca să evit cacofonia, nerenunțînd însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul condeier: pardon! Deci, cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii vernisajului meu de la Orizont. Pentru că a desanta, oleacă, din moclomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a nota. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care s-a furat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburată, în locul acesta în care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... N-ai ce-i face: e în plin bulevard: intră cine vrea, rămîne cine poate. Cine poate rezista acestor desculți ai lumii care-mi bîntuie pînzele boare cenușie începute acum cincisprezece ani. Din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
regret: că, după speech-urile de început, nu-mi pot trata onorata asistență cu șampanie în pahare de șampanie, ci în cele de unică folosință. Dar cum și schimbarea gărzii de la Palat e ușor balcanică, tot așa și cu șampania vernisajului contemporan... Cînd reușesc să scap de cei doi gamini ai străzii, drăguți-foc, vînători de autografe, mă ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care adăpostește în sediul propriei fundații locuință în același timp o grea colecție de artă. Adunată cu japca, se-nțelege. Asta o fi, oare, societatea de mijloc a unei Româniii care vrea să-și revină, să se salveze? În turbionul vernisajului, se-apropie de mine jovial-fabulosul nonagenar Barbu Brezianu, care, cu ani în urmă, recomandat, atunci, de Petru Comarnescu, îmi trimitea, la Cronica, încîntătoare texte despre Brâncuși. Care, tot cu ani în urmă, la Cumpătul, îmi oferea una din acele companii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
depășesc, dar pe care trebuie să le respecte. Ce primenitoare sînt cele cîteva clipe în compania personajului care face (și nu clevetește) și, evident, nu-i singurul în urbe, în țară! 2 iulie Mi se strecoară, în ușă, o invitație: vernisaj la... Baia turcească. Șocul noutății provine nu atît din faptul că expune una din tinerele de robust, i-aș spune bărbătesc talent, Zamfira Bârzu, impusă în ultimii ani, nici măcar din insolitul că pictorița își prezintă lucrările la Baia turcească, ci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Oricum, fost burghez sau actual proletar, o dată pe săptămînă, apelai la numita instituție, îți spălai corpul și, astfel, erai demn de a te socoti parte a comunității. Dar Baia turcească era și o lume. Și ce lume! Cum să ratez vernisajul! Baia turcească? Da, pe din afară. Pentru că, înăuntru, totul a fost ras. Pereții, răzăluiți, cu mari suprafețe nu demult tencuite, o tencuială de culoarea cenușii vulcanice. Nimic din ce a însemnat cîndva intimitatea unui asemenea lăcaș al lascivităților orientale n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum, îți zic eu cînd... A fost singura dată cînd am respirat același aer cu Ceaușescu (o, ce riscată exprimare!). Era o Bienală de-a noastră, la Dalles, și vă închipuiți ce forțe fuseseră puse în mișcare ca să asigure un vernisaj (neapărat magnific) la care avea să fie prezent liderul comunist, proaspăt aureolat cu scena balconului. Ora vernisajului. Mai trăiau încă și mai expuneau mari artiști antebelici. Alături de ei, trepădușii realismului socialist, echipele de activiști și de securiști de la toate nivelurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce riscată exprimare!). Era o Bienală de-a noastră, la Dalles, și vă închipuiți ce forțe fuseseră puse în mișcare ca să asigure un vernisaj (neapărat magnific) la care avea să fie prezent liderul comunist, proaspăt aureolat cu scena balconului. Ora vernisajului. Mai trăiau încă și mai expuneau mari artiști antebelici. Alături de ei, trepădușii realismului socialist, echipele de activiști și de securiști de la toate nivelurile, public, presă, televiziune. Pe imensele panouri imensele indigestii propagandistice. Dar și rezistentele pînze ale demnității. Reflector! Marele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de bărbat (ca să poată înjura gorjenește, în voie, cînd nu-i ieșea treaba), aflată, prin anii optzeci, printre noi, la Muzeul Literaturii Române din București, se amuza copilărește de pe scaun cum Dan Hăulică îi aranja sculpturile (portrete de scriitori) în vederea vernisajului de după-masă. Cum pitica octogenară își vîntura piciorușele, care nu puteau ajunge la podea, o auzirăm deodată țipînd mirată: dar aia de colo nu-i a mea. O uitase. În genul "actelor ratate" ale lui Freud. Cu poetul L., septuagenar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soluții total dezinhibate, iar cu unul din tinerii care domină acest teritoriu, spirit cultivat, dar iconoclast și insurgent (un elf civilizat-insurgent) îmi face plăcere să schimb idei. Toate astea, și nu numai ele, mi-au venit în minte în momentul vernisajului meu din mai trecut, de la București. Spre deosebire de reticența-mi oratorică în astfel de ocazii, cel care-mi deschidea vernisajul, pictorul Ion Sălișteanu, se numără printre pictorii care fac din propriul vernisaj un show al imaginii și cuvîntului, într-o logodnă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elf civilizat-insurgent) îmi face plăcere să schimb idei. Toate astea, și nu numai ele, mi-au venit în minte în momentul vernisajului meu din mai trecut, de la București. Spre deosebire de reticența-mi oratorică în astfel de ocazii, cel care-mi deschidea vernisajul, pictorul Ion Sălișteanu, se numără printre pictorii care fac din propriul vernisaj un show al imaginii și cuvîntului, într-o logodnă de cea mai bună ținută. Lumea-i diversă. În răstimpul frisonat al eclipsei, în timp ce toată lumea, ca într-un imens
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numai ele, mi-au venit în minte în momentul vernisajului meu din mai trecut, de la București. Spre deosebire de reticența-mi oratorică în astfel de ocazii, cel care-mi deschidea vernisajul, pictorul Ion Sălișteanu, se numără printre pictorii care fac din propriul vernisaj un show al imaginii și cuvîntului, într-o logodnă de cea mai bună ținută. Lumea-i diversă. În răstimpul frisonat al eclipsei, în timp ce toată lumea, ca într-un imens carnaval, privea soarele cu ochelari fumurii, ei doi, bruneta și roșcatul, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictură. Precum în mass-media noastră plîngăcioasă, și în tagma pictorilor sînt confrați care-și ling cu voluptate rănile. Prefer paradigma tînărului Felix Aftene. Seriozitatea excepționalului său demers pictural cunoaște, mai de fiecare dată, un apogeu glumeț și exuberant: în propriul vernisaj, travestit în enigmatica Mona Lisa, rămîne cîteva ore... înrămat, în timp ce invitații săi își consumă, relaxați, șampania și pișcoturile. Ascultînd, mai alaltăieri (cu ce efort!), placa iliesciană cu diviziunea muncii, bla-bla. bla-bla, și cu alte asemenea poncife marxiste, ingurgitate nemestecat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat în stînga. Cu dreapta, îți prinde mîna (ți-o scoate și din buzunar, la o adică) și ți-o strînge scuturat, c-o energie ce-ar putea vorba lui De Chirico să pună în mișcare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări Umaniste de la Veneția (gazda vernisajului), apoi lista înnebunitoare a "subsidiarelor": viza italiană, avionul, tipografia, notariatul, transportul lucrărilor (cu stresant-aferentele evaluări și asigurări) etc. etc. Iată componentele unui scenariu a cărui regie, dacă ți-a scăpat, ai clacat. Și nu, nu trebuie să clachezi! Pentru că, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Veneția pe de rost. Cine n-o cunoaște? Trei sînt însă acum reperele palpabile ce-mi vor structura sejurul în Lagună: 1. hapsîna hoinăreală, oricum retiniană, pe uscat și cu gondola. 2. depistarea uriașilor venețieni din Quattrocento și... și... 3. vernisajul Ușilor mele, la Palazzo Correr. Dintre magnificii venețieni, nu-l voi putea vedea ce păcat! pe Uccello, grandios-pigmentatul Uccello, orașul nepăstrîndu-i nici o lucrare. Și, din aceleași motive, nici pe suavul Veneziano (după al cărui "Portet de curtezană" am făcut, cîndva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compania sa, în "chilia" de pe Icoanei, rămîn borne luminiscente. Această ființă efervescentă era într-un necontenit recital. În cămașă cu mînecile suflecate, dar cu cravată (uitată probabil la gît dintr-o de-abia încheiată conferință, dintr-o agapă, dintr-un vernisaj), îmi propunea, punctual, viitoarele colaborări, răspundea la telefon, deschidea ușa factorului poștal, punea o bandă cu ancestrale colinde... scria la mașină. Era primul scriitor (văzut de mine), scriind direct al mașină (... homo americanus). Doar mici rectificări, cu cerneală, în textele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci contractă pudibond: plover. Aceeași imensă șansă am avut cunoscîndu-l pe Henry Catargi, pictorul de respirație palladyană, cu al cărui sînge, de altfel, se înrudea. Poate o dată, de două ori, să-l fi văzut în ținută de gală, în vreun vernisaj al Bienalei de la Dalles, în rest, la atelier sau, cu șevaletul în spinare, pe Valea Prahovei, ori aici, în Bucium, în ținută de lucru (într-o astfel de ipostază e și în fotografia prinsă pe peretele atelierului meu din Armeană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi auzit, fenomenul li se pare irelevant. Atît de corecți în ceea ce fac, încît orice abatere de la "interesul" lor artistic li se pare nerozie. Răspund invitației celor trei tineri, Felix Aftene, Zamfira Bârzu, Gabriela Drînceanu și mă aflu în vernisajul expoziției lor de la Cupola, de o încîntătoare originalitate. Iașul e doar o escală în drumul ei spre Veneția și alte orașe de același calibru. Tot ce fac cei trei stă sub semnul unei firești racordări la meridianele lumii. "... există o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-a avut, și el, răstimpul (ducă-se pe pustii!) în care s-a lăfăit aerian-demiurgic? 14 iunie Bătaie fină în ușa atelierului, deschid și, cum mai zilnic se întîmplă, un june delicat îmi întinde invitația, probabil la apropiatul său vernisaj. Îi mulțumesc și îi urez succes. Închid și mă uit pe pliantul dedicat și văd scris: Eveniment. În loc deci de obișnuita: Invitație, iată mult prea riscata autosupraevaluare. Tupeul mă amuză dar mă și contrariază. Redeschid ușa și-l găsesc pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]