1,976 matches
-
de fapt că acela care își caută un alt oblăduitor decât pe Dumnezeu este asemeni păianjenului care își face casă din pânza pe care singur o țese. Doar că nimic în această lume nu e mai fragil decât casa păianjenului. Versetul următor are un sunet realmente definitiv: (XXIX, 42). Așa este, iar nimicul poate lua în mintea omului forme seducătoare, precum imaginea acelui labirint ce este văzut ca adăpost sigur. Dar despre ce este vorba în această prealabilă povestire? Doi buni
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
petrece o confuzie gravă, judecând cele divine după criterii omenești? „Fără îndoială, ar fi nebunește [stultum] dacă l-am judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (IV, 5). Tertulian îl întreabă retoric pe Marcion dacă nu a exclus din canonul său versetul din I Corinteni: „Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să înfrunte înțelep ciunea.“ Această întrebare aduce cu sine o chestiune esențială, anume ce înseamnă în definitiv nebunie și ce înseamnă înțelepciune. După cum spune Apostolul, când cel înțelept
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia lui cu totul aparte, urmând ceea ce spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație în I Corinteni, ale cărui versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion să-i apară demn de Domnul faptul că se naște și poartă un trup, este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vedea paginile anterioare“. În consecință, revii cu încredere la paginile anterioare. Ce afli de fapt acolo? O altă povestire și un alt labirint straniu. Povestirea se intitulează Abenjacán El Bojarí, mort în labirintul său, fiind însoțită de un motto, un verset din Coran, XXIX, 41: „... seamănă cu păianjenii care își țes pânza“. Versetul spune de fapt că acela care își caută un alt oblăduitor decât pe Dumnezeu este asemeni păianjenului care își face casă din pânza pe care singur o țese
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
afli de fapt acolo? O altă povestire și un alt labirint straniu. Povestirea se intitulează Abenjacán El Bojarí, mort în labirintul său, fiind însoțită de un motto, un verset din Coran, XXIX, 41: „... seamănă cu păianjenii care își țes pânza“. Versetul spune de fapt că acela care își caută un alt oblăduitor decât pe Dumnezeu este asemeni păianjenului care își face casă din pânza pe care singur o țese. Doar că nimic în această lume nu e mai fragil decât casa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de fapt că acela care își caută un alt oblăduitor decât pe Dumnezeu este asemeni păianjenului care își face casă din pânza pe care singur o țese. Doar că nimic în această lume nu e mai fragil decât casa păianjenului. Versetul următor are un sunet realmente definitiv: „Dumnezeu știe că ceea ce cheamă în locul lui este nimicul“ (XXIX, 42). Așa este, iar nimicul poate lua în mintea omului forme seducătoare, precum imaginea acelui labirint ce este văzut ca adăpost sigur. Dar despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se petrece o confuzie gravă, judecând cele divine după criterii omenești? „Fără îndoială, ar fi nebunește [stultum] dacă Lam judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (IV, 5). Tertulian îl întreabă retoric pe Marcion dacă nu a exclus din canonul său versetul din I Corinteni: „Dumnezeu șia ales pe cele nebune ale lumii, ca să înfrunte înțelep ciunea.“ Această întrebare aduce cu sine o chestiune esențială, anume ce înseamnă în definitiv nebunie și ce înseamnă înțelepciune. După cum spune Apostolul, când cel înțelept pierde
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia lui cu totul aparte, urmând ceea ce spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație în I Corinteni, ale cărui versete devin acum călăuzitoare. În fond, multe sunt văzute de unii ca nebunie, înainte de toate suferințele și patimile lui Dumnezeu. Cum ar putea unuia ca Marcion săi apară demn de Domnul faptul că se naște și poartă un trup, este răstignit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de vorbire și apropiindu-se de scriere. Aceasta mai înseamnă: forme ale scriiturii, nu ale oralității; artificiu, nu spontaneitate; joc, nu invenție; manieră, nu poezie. Așadar, o artă a expresiei, înflorită și prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său; poate că însăși scriitura sadoveniană, expresivă și misterioasă în sine, nu-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fără frâu îndeamnă în anume ceasuri pe domnii lumii să dea drumul izvoarelor de sânge, ca să nu mai rămâie neam omenesc trăitor sub soare! Icioglanii se retrăseseră. Sultanul se cumpănea înainte și îndărăt în locul său, clătinat de spaima singurătății. Murmura versete sfinte. O Allah! Ila Allah! singur mă aflu în valea mâhnirii... Chiamă pe rob sub lumina ta; contenește-i osânda. A lovit cu inelul gongul din dreapta sa. A poruncit negrului care s-a arătat sub perdeaua de catifea să cheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăruia de chipul băiatului, care vestea cu voce tare numele donatorului și îi mulțumea, îndreptându-se apoi spre vecinul acestuia. După ce darurile fură strânse, bărbierul ceru să-i fie aduse mai aproape două felinare puternice, desfăcu lama de cuțit recitând versetele cuvenite și se aplecă asupra mea. Maică-mea spunea că țipătul pe care l-am scos atunci răsunase în tot cartierul ca un semn de precoce bărbăție, apoi, în vreme ce eu continuam să zbier din tot trupușorul, de parcă aș fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
treburile acelui moment, cu atât mai mult cu cât oamenii vorbeau liber sub Boabdil, pe când în vremea tatălui acestuia, se uitau de șapte ori jur-împrejur înainte de a formula cea mai măruntă critică, se exprimau în termeni ambigui, făcând apel la versete și zicale, pentru a se putea retracta în caz de denunț. Chiar dacă se simțeau mai liberi, mai puțin supravegheați, locuitorii Granadei nu erau totuși mai puțin severi în aprecierile la adresa sultanului, deși se găseau sub acoperișul acestuia, deși veniseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Oare n-a spus Profetul: faceți cele ce sunt lesnicioase pentru voi și nu umblați zadarnic după cele anevoioase? Hamed se lăsă înduioșat de soarta grădinarului și, cu riscul de a-l supăra pe șeic, rosti cu glas modulat un verset încurajator din surata 1 femeilor: — „...ân afară de neputincioși, bărbați, femei și copii, care nu au nici un mijloc și în fața cărora nu se deschide nici o cale, căci acelora se poate ca Dumnezeu să le dea izbăvirea, El este stăpânul izbăvirii, El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alături de ei. Caravana va fi în mod obligatoriu însoțită de paznici și veți fi în siguranță. Cum mama îl întreba dacă mai avea vreo șansă să dea de urmele prețioasei ei casete, el răspunse, ca un om înțelept, printr-un verset din Coran: Se poate să urăști un lucru, iar acel lucru să se vădească a fi folositor pentru tine; se poate să te bucuri de un lucru, iar acel lucru să-ți aducă nenorocirea; căci singur Dumnezeu știe, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și o rogojină pe jos, și a ținut să ne precizeze încă de la sosirea noastră că nu era nici magician, nici alchimist, ci căuta doar să citească semnele trimise de Dumnezeu creaturilor Sale. În sprijinul celor spuse, a citat câteva versete din Cartea Sfântă: Există pe pământ semne, pentru cei cu credință neclintită. Există semne și în voi înșivă, au nu le vedeți oare? Există în Ceruri răsplata ce vă este menită Și tot astfel amenințarea ce vă e sortită. Dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
manifestare a resentimentelor sau de reglare a răfuielilor. Nu și pentru Astaghfirullah care, intrat la puțin timp în urma sultanului, nu-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă ar căpăta consistență în fața mea. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
municipali, de prăvăliași și de meșteșugari; chiar și câțiva fii de robi trimiși de stăpânii lor. Sala era mare, cu gradene. Cei mai mari se așezau în fund, cei mai mici în față, fiecare cu planșeta lui, pe care scria versetele din ziua respectivă la dictarea dascălului. Acesta ținea deseori în mână o trestie, de care nu ezita să se slujească atunci când vreunul dintre noi lăsa să-i scape o înjurătură sau făcea vreo greșeală gravă. Dar nici un elev nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În fiecare zi, la cea dintâi licărire a zorilor, Harun Iscoditorul venea să mă ia pentru a străbate alături de mine cele câteva sute de pași care duceau de la casa lui Khâli până la școală. Uneori făceam schimb de bârfe, alteori repetam versetele studiate în ajun. Adesea nu spuneam nimic, eram prieteni pe tăcute. Într-o dimineață, când am făcut ochi, l-am văzut în odaia mea, stând așezat la picioarele dulapului-pat pe capacul căruia eram culcat. Am tresărit, temându-mă că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
maică-mea, arțăgos: — Și tu crezi că individul ăsta are dreptul să stoarcă bani de la musulmani, să-și ia o sută de neveste în loc de patru, să-și bată astfel joc de Legea lui Dumnezeu? Ea își află adăpost îndărătul unui verset de revelație divină: — Omul devine răzvrătit de îndată ce se pomenește în belșug. Fără s-o salut nici pe una, nici pe cealaltă, m-am sculat și am plecat. Drept la Harun. Aveam nevoie ca cineva din preajma mea să se simtă indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
învățăturii care pare clădit în jurul școlilor, numite medersa, așa cum unele sate sunt construite în jurul unei fântâni sau în jurul mormântului unui sfânt. Când, la capătul câtorva ani buni de memorizare răbdătoare, sfârșești prin a cunoaște pe de rost fiecare surata, fiecare verset din Coran, cânt învățătorul școlii te declară apt pentru Marea Recitare, treci dintr-odată de la copilărie la viața de bărbat, de la anonimat la notorietate. Pentru unii, acesta e momentul în care încep să muncească, pentru alții, momentul când au acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
numita Mariam în cartier. În minte mi se zbătea o singură idee: „De-ar putea fi doar un coșmar!“ M-am pomenit zicând: — Dar astea-s calomnii! N-a avut niciodată nici o singură pată pe corp! E curată ca un verset din Coran! — O să vedem noi. Aceste patru femei sunt trimise ca s-o cerceteze pe dată. Au intrat cu ea într-o încăpere. Warda a încercat să se țină după ele, dar nu i-au dat voie. Și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o mică vale dintre două dealuri, trăgând nădejde să afle astfel adăpost împotriva vânturilor înghețate ce suflau dinspre munții Atlas. Alcătuiră un cerc de corturi grosolane, în mijlocul cărora se înălța cortul meu, adevărat palat din pânză cu marginile împodobite cu versete coranice artistic caligrafiate. Acolo trebuia să dorm cu Hiba. Așteptam momentul ăsta cu destulă plăcere, dar, când începu să se întunece, soața mea refuză cu îndărătnicie să se culce în cort, aparent fără nici un motiv, dar cu o asemenea spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de bine încât orice vorbă, orice gest, orice privire deveneau zadarnice. Cu mare părere de rău mă ridicam la sfârșitul fiecărei zile, cu mare bucurie mă întorceam acolo a doua zi. Adesea, în timp ce stăteam adâncit în gânduri, îmi aminteam versete, mai cu seamă pe cele din surata juncii, care evocă îndelung Kaaba. „Am așezat Locuința Sfântă pentru ca ea să fie refugiul și adăpostul oamenilor, și am spus: luați popasul lui Avraam ca loc de rugăciune.“ Buzele mele murmurau cuvintele Celui-de-Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-a impus în lumea literară a fost Copiii din miez de noapte î1981, Booker Prize în 1981 și The Booker of Bookers în 1993). Au urmat Rușinea î1983, Prix du Meilleur Livre Étranger, nominalizare la Booker Prize în 1984), Versetele satanice î1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun și Marea de Povești î1990), Ultimul suspin al Maurului î1995), Pământul de sub tălpile ei î1999, Commonwealth Prize), Furie î2001) și Shalimar clovnul î2005). Pe lângă operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]