1,533 matches
-
braserie, tata rîdea așa de tare Încît placizii cetățeni ai Renaniei-Palatinat Întorceau capul, agasați. RÎzi mai puțin tare, Îi spuneam eu, măcar din milă creștină: să nu-i apuce vreun torticolis. — Ei bine, uite, mi-a spus el, cuprins de vervă. O să ne numim Torti și Colis, sau mai bine Torti și Colet! Tu Îți vei face intrarea cărînd un colet mare și mă vei Întreba: „Domnul Torti?“. Iar eu răspund: „A, colet!“. Dacă mai ne jucăm un pic cu intonația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
este cel mai adesea definitiv și ireversibil. Tata ar fi fost mai inspirat să scrie paginile nemuritoare de care Îl știam capabil - amuzante și neașteptate, așa cum știa el să fie cînd voia - despre socrii lui, care i-au ațîțat mereu verva. A preferat să vorbească despre soția sa, un subiect față de care avea o mai mică distanțare. În Copilăria copiilor mei, o complimentează: „Ai dăruit fiului tău imaginea femeii puternice“. Am vrut să pun pe margine un semn de exclamare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lucru la care s-ar fi gândit să-l spună. E fals, gândi el. De aia am și roșit. Fiindcă este fals. M-am lăsat copleșit de toate astea. ă Tot nu voia să vă primească, continuă Fratele Innochentie cu vervă. Numai când i-am spus că sunteți necredincios a cerut să fiți adus. ă Cum de știi că sunt necredincios? ă Se vede în ochii dumitale, spuse Fratele Innochentie porovocator. Trebuie să îngenunchiați lângă patul său și să așteptați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reînviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. „De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?” Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mergi să bei ceva. — La ora asta? Jack rânji. — Sunt destule locuri. — Și sunt convinsă că tu le știi pe toate. De fapt, dat fiind că tocmai terminase treaba pe care o amânase de câteva săptămâni, Fran era în vervă. N-ar lua-o în nici un caz somnul. Și, după toate grijile legate de tatăl ei și de lansarea ziarului, simțea nevoia să-și facă de cap. În regulă, hai. Își strânse lucrurile. Privirile li se opriră în același moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu care ai dansat“ - „Aaa (râde), așa... Ce faci?“. Mi-a zis s-o iau eu de la liceul unde învăța ea, la Tonitza, la ceramică, în jur de ora cinci. Mi-a trecut și oboseala și tot. Eram în plină vervă, m-am îmbrăcat, m-am dus puțin prin oraș, ca să-mi revin, am băut o cafea, am mâncat ceva și m-am dus la ea la liceu. Și-am condus-o până acasă prima zi. Am căutat să ne cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
baltă. Memoriul tinerei fete din Wei-Hai-Wei“ sau publicistica ludică, nu lipsită de grație din compuneri - neincluse în volum - gen „Criza sacîzului“ (cu observații de efect: „Neputința de a îmbogăți literatura unui instrument e cea mai rea prevestire pentru resursele lui”), verva și rafinamentul lui Costin își dezvăluie, la o lectură atentă, subtilități și profunzimi care exclud deopotrivă epigonismul și lipsa de personalitate, făcînd din el unul dintre cei mai interesanți și mai rafinați autori ai avangardei românești. „Poemele-definiție” grupate în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puterile lor, Ismail, Turnavitu, Grummer, Algazy, Gayk și Cotadi, protagoniștii micului teatru de păpuși al lui Urmuz amuză și întristează în același timp: sub travestiul lor amuzant se schițează o existență înrudită cu a noastră. Era în Urmuz o mare vervă creatoare și o fantezie neostoită, capabilă nu numai să implice datele realității curente, să le amestece și să dea, ca jocul norilor, forme noui, îndrăznețe și uimitoare, proprii tuturor mitologiilor, dar chiar să evolueze spre basme în cari nihilismul fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între literatura lui Urmuz și cea a lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte (ibid., pp. 62-65): „Ceea ce apropie pe dl Jacques G. Costin de nefericitul său înaintaș este doar un principiu de poezie și vervă imaginativă, derivat la Urmuz în fantast și satiră, la dl Jacques G. Costin în ireverență grațioasă și în comentarii la adresa academicului, mai exact a didacticului. Dacă și la unul, și la altul avem de a face cu o lume arbitrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe un scaun de lângă pat. — Nu ești decât o târfă bătrână..., emise el pe un ton didactic. Meriți să crapi. Michel se așeză În fața lui, la căpătâiul patului, Își aprinse o țigară. — Ai vrut să fii incinerată? continuă Bruno cu vervă. Perfect, o să fii incinerată. Am să-ți pun cenușa Într-un borcan, iar În fiecare dimineață, la trezire, o să mă piș pe ea. Clătină din cap cu satisfacție; Jane scose o hârâială din gât. În clipa aceea, Hipiotul-Negru apăru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vorbeam cu Bill. — Hugo? MM mătură grupul cu privirea. — Violet s-a supărat și pe bună dreptate, când Marie a ținut morțiș să o compare cu cadavrul de ieri. După aceea, Paul și Tabitha au pus capac imitând, în mare vervă, scena dintre ucigaș și iminenta-i victimă, lucru care, din nu știu ce cauză, se pare că făcut-o pe Violet să cedeze nervos. Totuși, mă îndoiesc că au avut vreo intenție să o supere cu ceea ce am să numesc, pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Jacuzzi, m-am corectat. Tare, Sally. Sally radia. —Am un gram și pentru Hugo. M-a rugat să-i fac rost. Dar acum tragem din a mea. Cu siguranță, zisei eu. *** Zece minute mai târziu am părăsit baia cu aceeași vervă și efervescență pe care o afișase Tabitha mai devreme. Aveam chef de dansat, de țopăit și de lovit cu exuberanță tot felul de lucruri de cel mai apropiat perete, strigând: „Iu-hu!“. Din fericire, eram destul de experimentată încât să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pereți! Uită-te la toate resturile astea de etichete rămase de la decorațiunile de la Crăciunul de anul trecut. Uită-te cum au fost lipite cu scotch - kitsch-ironic, nu altceva, așa-i?! Hugo se simțea din ce în ce mai inspirat de tema asta; era în vervă. — Iar la petreceri, copiatorul ar putea să se dovedească util și în alt fel, dacă înțelegi la ce mă refer. Hotărându-se s-o facă lată, Hugo s-a plesnit peste fund și-a rânjit. Avocatul era acum încântat. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de fizică. Acesta era exigent dar în același timp un tip de treabă și glumeț. Cum intra în clasă, spunea: - Bonjour mes élèves! -Bonjour camarade professeur! răspundeau toți într-un cor. - Ce mai faceți măi, dromaderilor? Toată clasa era în vervă, nu vedeai pe niciunul trist, chiar dacă unii nu învățaseră lecția. Parcă l-auzeai: - Ia scoateți voi câte o foaie de hârtie, astăzi dăm extemporal. V-am pregătit și o problemă nouă. Copiați, copiați, că eu vă știu pe cei care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și frumos. Merita cei treizeci de lei, după cum a apreciat doamna Luiza, dojenindu-l în același timp. Cele două femei robotiseră două zile să pună casa la punct și să facă pregătirile necesare pentru o cină bogată. Iuliana era în vervă. Tainicele cărări ale iubirii - Mami, dacă nu va străluci așa cum am văzut eu la el, nu suntem bune de nimic..., se exprimase ea. - Dar ce? Tu te-ai dus la el acasă în inspecție? Nu mi-ai spus până acum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
n-o face... Căci atâta generozitate ar costa-o viața. Pentru fiece problemă îți trebuie altă temperatură. Numai nefericirii îi convine oricare... Să pari vesel tuturor și nimeni să nu vadă că și fulgii sânt lespezi de mormînt! A avea vervă în agonie... Moralitatea subiectivă își atinge punctul culminant în hotărârea de a nu mai fi trist. Permeabilă demoniei, tristețea este ruina indirectă a moralei. Când răul se opune binelui, el participă la valorile etice ca forță negativă, când însă își
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totuși în mine un prilej de veșnice încîntări și tristeți. Am avut momente când frumusețea unei flori a justificat în fața înțelegerii mele existența unei finalități universale, precum o pată în puritatea unui azur a fost de natură a-mi ațâța verva pesimistă. Cei ce interiorizează peste măsură descoperă în cel mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolică. Oare tot ceea ce am văzut eu în viața mea să port în mine? Mă sperie gândul că toate peisajele, cărțile, femeile, vulgaritățile și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
astăzi ceea ce adorau ieri, dînd ascultare doar toanelor lor. Își schimbă ideile cum alții își schimbă cămașa și transformă istoria serioasă în carnaval grotesc sau în măcel sîngeros, de la caz la caz. Mulțimi colorate, mulțimi extravagante, care au stîrnit întotdeauna vervă și au solicitat imaginația martorilor rămași, printr-o minune, sobri. Ei descriu isprăvile mulțimilor fie ca un fel de vagabondaj al unei cete de nebuni, fie ca tîlhăriile unei bande de criminali. Poveștile ating proporții dantești cînd autorii încep să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
public să devină posibilă, a fost necesară o îndelungă practicare a sugestiei din aproape în aproape, prin deprinderea cu viața socială intensă, cu viața urbană"299. Ziarul e cel care exercită o astfel de acțiune. Punerea în pagină, alegerea subiectelor, verva articolelor, totul concură spre a-l incita pe lector la o cît mai avidă parcurgere a paginilor. În ciuda aparențelor de diversitate, de voit amestec eterogen, orice ziar are un nucleu central, o temă, un titlu care pune cu totul stăpînire
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de munci, fie ele oricât de prozaice. Tare precum granitul în materie de principii, oricând gata însă pentru compromisuri raționale, pasionat și, în același timp, lucid, tăios ca un brici față de impertinență și impostură, coseur cât stă bine, plin de vervă, dar și capabil să asculte pe alții cu atenție și deferență, inepuizabil în inventivitate și imbatabil în argumente, Valentin Lipatti a fost un diplomat de înaltă clasă, între cei mai remarcabili reprezentanți ai diplomației românești postbelice. În echipă, Romulus Neagu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
motive ale conducătorilor. Alții consideră că un conflict presupune să câștigi sau să pierzi și se tem că „a pierde” poate duce la schimbări nedorite. Pentru a evalua corect dacă În departamentul sau În compania unde lucrați dezbaterea plină de vervă (conflictul constructiv) ar putea fi un instrument folositor, iată câteva Întrebări la care să vă gândiți privind cultura companiei: Ă Ordinea de zi este deschisă și publică sau privată și secretă? Ă Obiectivul este progresul sau câștigarea „luptei”? Ă Participanții
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
n-ar fi apărut fără sprijinul moral și intelectual al profesorului Andrew Louth, cel care mi-a acordat o îndrumare neumbrită de-a lungul fiecărui an de studenție britanică. Eucharisto para poly. De asemenea, fără ospitalitatea lui Douglas H. Knight, verva filozofică a lui Alan Brown, curiozitatea intelectuală a lui Bruce Clark, inspirația duhovnicească a lui Krastu Banev și a familiei Hookway, susținerea colegilor din Departamentul de Teologie de la King’s College Londra, în special a profesorului Oliver Davies, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
numirii. În mod paradoxal, tocmai prin obstinația cu care această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul care favorizează evaziunea în ficțiune și stârnește verva imaginativă pare a fi tocmai această asumată (jucată?) literalitate. Pe scurt, tocmai onestitatea descriptivă cu care este înfățișat obiectul îl situează, în ultimă instanță, la granița dintre două teritorii: lumea scrisă și lumea nescrisă. Din această cauză, despre portocala din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
curajul marilor viziuni. În aceste condiții, nu este greu de înțeles de ce, nu numai marii noștri poeți moderniști (Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia), dar - teribil paradox! - până și reprezentanți ai avangardelor din epoca interbelică s-au văzut nevoiți să își limiteze verva polemică la sfera tematicii și a sensibilității (după cum se știe, cel mai adesea ei contestau temele de inspirație rurală sau convenționalismul conceptului tradițional de natură, fără a fi amenințat vreodată cu adevărat formele estetice). În acest sens, Mircea Martin avea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
terapii sui-generis. „Tulburători ai ceremoniei lirice”323, fascinați de mască, dar și de cotidianul prozaic și de limbajul depoetizat, iritați de platitudine și poncif, prea puțin dispuși să ocolească transcrierea detaliilor derizorii, acești autori reușesc în cele din urmă - în pofida vervei lor iconoclaste și a patosului demitizant - să impună mituri noi, „nu mai puțin proiectate în ordinea sublimului”324. Cazul cel mai interesant este, cum s-a remarcat, acela al lui Geo Dumitrescu, poet a cărui manieră sarcastică și paradoxală de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]