1,213 matches
-
plecare. La șapte mă trezesc cu telefonul lui: Tudore, vino repede c-am încurcat-o, n-am dormit toată noaptea de draci! Da’ de ce să ai draci? - eu de colo. Nu draci din ăia, adică nervi, draci adevărați, din ăia verzui, cu coadă de șobolan. Hai, măi omule, de unde să intre draci în bloc? Prin pereți au venit, asta-i, dacă n-am zugrăvit anu-ăsta de Paști! Acuma nu mă lasă să fac nici o mișcare, m-am dus la Mântuleasa, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
căscat îndată gura în care mi-a intrat tot trupul, îngreunat de hainele de iarnă. Nu mai știu ce face în urma mea Alecs, îl aud numai țipând când îmi iese capul la suprafață, pe urmă în fața ochilor am doar apă verzuie cu vegetație mișcătoare, ca într-un film dat pe repede. Viața mea problematică se derulează în raccourci, începând evident cu nașterea tot într-un mediu acvatic, episodul pe seama căruia îmi plăcea pân-acum să mă amuz evocându-l, fiindcă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
început să se agite în jurul sacoșelor, al chiuvetei și al reșoului, iar eu m-am cufundat într-un studiu amănunțit al pereților. Cel de la capul patului conținea trei icoane-reproduceri, cu Maica Domnului, Sfântul Dumitru și Sfânta Paraschiva, acoperite de sticlă verzuie, în rame ieftine de lemn. În colțul din stânga-jos al Sfintei Paraschiva am recunoscut portretul alb-negru al lui Paul Inginerul. Peretele principal, de-a lungul patului, era acoperit cu o impresionantă galerie de trupuri feminine goale și în general blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
tânără și și-au închiriat o cămăruță în cartierul CFR, la Moșica, doamna pe care n-aveam să o mai văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț l-am avut în valiza de promoție a tatei, neștiind că astfel va marca destinul micuței lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii, și iar înapoi... Din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
noastre”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cameră era mai tot timpul amurg. Celălalt mal nu se vedea, sub malul apropiat mai era un jilț sculptat. Acolo stătea Eberhart toată ziua, de parcă ar fi fost pe nisipul de pe malul lacului. Pe ochii lui era întinsă o pieliță verzuie. Acuma ochii lui privesc prin pielița aceasta de-a lungul camerei, pe fereastră, printre cei doi platani de afară, la acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bucată din ea, dacă toată povestea asta o fi adevărată. Chiar și după ani de zile, la capătul nopții, dacă nu dormeam, priveam lacul. N-am crezut un cuvânt din povestea cu Câinele, dar, când se lumina de ziuă, ceața verzuie se învolbura pe ziduri până la fereastra mea. Și atunci totul era de parcă norul lui Vermeer ar fi tulit-o de la Delft tocmai la mine, ca să-l pot privi de sus. — Pe vremuri i-am făcut Colonelului o fotografie. Știi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Chiar și pe Venus non-A, prăpastia între interpretare și eveniment nu a fost nicio-dată umplută. Aștepta; erau luate paharele goale și în locul lor erau așezate farfurii cu carne brun-roșie, trei feluri de legume și un sos limpede cu nuanțe verzui. Făcu schimbul cu Yanar, gustă legumele și-și tăie o bucată de carne. Apoi zise: - Încearcă să-mi explici. Ea închise ochii. - Eu m-am reprezentat dintotdeauna plutind pe curentul timpului. Este o protecție. Îmi vin în minte niște amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
adânc. Portocala s-a dus și ea la fântână și a pus florile în jgheabul de lemn unde se adunase apă de la ploaie, și de unde beau animalele pădurii, probabil. Soarele se reflecta în apa gălbuie din jgheab și în mușchiul verzui care crescuse pe pereții acestuia. M-am apropiat și eu de fântână. Părea o fântână ca oricare alta, deși la început îmi lăsase o impresie neobișnuită... M-am aplecat peste marginea ei, privind înspre capătul umbros, unde clipocea apa întunecată
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și cu cretă colorată, Szabi a mâncat una verde, iar eu una roșie, dar degeaba am tot așteptat o oră și ceva, pe sub podul de lângă școală, n-a avut nici un efect, doar că am făcut pipi colorat, eu, roșiatic, Szabi, verzui, trucul cu termometrul n-am mai îndrăznit să-l facem, ultima oară pe mine m-a prins mama punând termometrul pe calorifer, iar acum două săptămâni, înainte de teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-a lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să-mi răcoresc fruntea, ținând-o lipită de piatra rece și lucioasă a pisoarului din Shakespeare. Mi-am ridicat capul și, în timp ce mă tot încruntam, am vărsat pe cuvintele înscrise pe faianța verzuie. MOARTE TUTUROR CIOROILOR, VIOLUL E UN RAHAT, SĂ-L IA DRACU’ PE KOFF. Cine e Koff? mi-am bâlbâit eu întrebarea. Mda, bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Pe alocuri, mici sate prădate fără milă, urme ale incendiilor, ruine îngropate în nisip, țărani cu câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în nenumăratele brațe ale deltei, dar în canale rămânea o apă verzuie, lângă care măgari legați la ochi se învârteau în cerc, ridicând palele roții cu apă mâloasă. — Aici s-au dat lupte îndelungate, murmură Germanicus. Aceasta era de fapt deci revolta egipteană despre care la Roma toți vorbiseră cu neplăcere, distrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor se aflau muzicienii veniți din Asia. Sunetele, mișcările colective, tresăririle neliniștite și senzuale ale trupului lui Mnester reprezentau vraja dorinței, de care dansatorul nu reușea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un roz sclipitor și de un auriu satinat, perle albe ca gheața și lapislazuli albastre, șlefuite. Alte grămăjoare iradiază reflexii portocalii și gălbui. Și altele strălucesc în argintiu și alb. Iar Helen ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și lapislazuli albastre, șlefuite. Alte grămăjoare iradiază reflexii portocalii și gălbui. Și altele strălucesc în argintiu și alb. Iar Helen ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu fiul meu.“ Este scrisul lui Helen, același scris din agendă, din ceaslov. Este semnat „Helen Hoover Boyle“, cu scrisul ei. Mă uit când la trupul din brațele mele, la sânge și la voma verzuie de sodă, când la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent, zice Helen. Mă rog, nu chiar, zice, și se uită la trupul lui Helen din poala mea. Se uită la mâinile ei zbârcite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și decât noi toți chestia asta și ai o răspundere!... Ceaușescu dădu să protesteze, dar se reținu. Profesorul Constantinescu, după ce-i ascultase pe colegii săi de partid și de conducere, măsurându-i cu un aer academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul Maurer are dreptate. Să nu judecăm lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Căpșuna Ce aș vrea eu o căpșună S-o mănânc, că-i tare bună Și cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are niște mici gropițe Unde sunt și sâmburei. Îi găsești într-o căpșună Și-n dulceața lui Matei. În pădurea mea Toamna-i în pădurea mea, Totul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-l ajute. Cu ochii abia mijiți, Lupino făcu stînga-mprejur. Alergă, forțînd înaintarea, pînă ajunse la gura izvorului anemic pe lîngă care trecuse mai devreme. Nu zăbovi: se aruncă în bătaia jetului subțire de apă, rostogolindu-se haotic în mîlul verzui. Între timp, animalul prins în mijlocul flăcărilor încetase zbaterea. Nu-i rămăsese altceva de făcut decît să strige, și Lupino îi auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se asigure că nu-i rămîne nici un petec de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
făcea anume paravan cu propriul trup. Izbuti să zărească doar un teanc de scrisori legate printr-o panglică, În fund, și, pe o poliță din lemn, un flacon cam de mărimea unei măsuri de vin, aproape plin cu un lichid verzui și sigilată cu un dop din metal. — Iată leacul despre care ți-am vorbit. Un remediu Împotriva oricărei dureri a fragilului trup omenesc. Chiar și suferința sufletului e Învinsă de acest elixir liniștitor, explică Teofilo În timp ce Închidea lădoiul. Depuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe brățările Antiliei, cu inscripțiile lor indescifrabile. Femeia păru să Îi intuiască gândul. — Dar pentru noi nu are acea valoare pe care pare să o aibă printre voi. Pentru noi bogăția e asta. Scosese de sub vestă un colier din pietre verzui, cu reflexe domoale. Jad. — Ia-l. E al dumitale, dacă accepți Învoiala. Te va face nemuritor. Dante continua să fixeze planșa, În timp ce Întindea, distras, o mână spre colier. Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apucând sticla de „Borsec” ca pe o grenadă și, ochind soclul Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]