9,864 matches
-
mele strigau după ajutor, căutau o cale de salvare. Dar zilele aduc și soare... Mereu mă trezesc cu gândul că ziua ce vine e o nouă provocare, că fiecare clipă ascunde o taină... La o răscruce... Mama era o fire veselă și curioasă din fire, dar o curiozitate izvorâtă din dragostea adâncă ce ne-o purta. În sufletul ei bun, am rămas niște copii nevinovați cărora trebuia să le poarte cineva de grijă. Am intrat În hol și În afară de un miros
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care este și “bătrână” pe deasupra. Dar să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de așezarea și servirea celor pregătite. Maria, o femeie În jur de 55 de ani, plinuță, roșcovană, cu bujori În obraji, veselă și pusă oricând pe o șotie, era bucătăreasa noastră și făcea parte din familie, cu ceva vreme Înainte de a mă naște eu. A ținut loc și de bonă, și de menajeră. S-a făcut utilă În orice moment, punând mult
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
șampanie, prăjituri și o mulțime de confeti - ca un zbor de fluturi - m-au Întâmpinat la intrare. De asemenea, erau acolo părinții mei, Nicoleta cu soțul ei și fiul lor, Emanuel, părinții Nicoletei, părinții lui Alex... Se străduiau să pară veseli, dar În sufletul lor se cuibărise Îndoiala că ceva rău s-a Întâmplat... Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască! Cine să trăiască? Cea mai minunată mămică și prințul zămislit, cel mai drăgălaș și mai minunat din câți au existat! Încercau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a ei plină cu jucării. Cred că avea atâtea, cât nu aveau toți copiii din sat împreună. Mă consideram fericită pentru faptul că eram prietene și că puteam intra în casa lor oricând doream. Nu ne certam, era o fire veselă și tot ce avea împărțea cu mine. Cu ei stătea cealaltă bunică, care venise din Ucraina. Era o femeie căreia îi plăcea mult să gătească. Câte feluri de bucate nu făcea? De multe ori, când ne jucam, ea ne invita
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se trezise mai devreme ca de obicei, avea multe de făcut în acea zi. Alexandra își aminti că-i promisese mamei să o ajute și se grăbi să iasă din casă. În prag o întâmpină soarele care era atât de vesel și stralucea atât de frumos! Razele lui îi mângâiau fețișoara ei somnoroasă și ochișorii ce abia i se deschideau. „Ultima zi” - se gândi micuța și se bucură nespus. De luni, tot număra zilele care mai rămâneau până duminică. Se apropia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
simplu, imposibil. Dar, ca de fiecare dată, pentru rugăciunile părinților mei, Domnul se îndura de mine și mereu mă scotea din nevoi și din dificultăți. Așa a fost și atunci; se găsise una dintre colegile mele, Stela Stratan, o fire veselă și mărinimoasă, care îmi oferise jumătate din patul ei pentru întreg anul acela. Părinții nu știau, nu le spusesem nimic, pentru a nu-i face să sufere. Acasă mă duceam des, chiar dacă era departe. Cum aveam o mică ocazie, n-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mereu frumos pieptănat. Toate trăsăturile i se îmbinau cu corpul ei armonios pe care i-l dăruise Dumnezeu. O văzusem așezată pe banca de la intrarea în biserică. Privea cu gingășie la mulțimea copilașilor care, după ce primiseră Sfânta Împărtășanie, se jucau veseli și gălăgioși prin curte. Mă apropiasem și mă așezasem alături de ea. Ea nu-și lua privirea de la copii. Cerceta toate mișcările lor, părea că participă la jocurile lor. Zâmbea, râdea și comenta câte ceva de felul: „Uite, ce îndrăzneață e Ana-Maria
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Alături de el, o femeie cam la 35 de ani, îmbrăcată ca un "neocolonialist", în pantaloni, cu o cămașă de in topit, bine mulată pe trup. Părul castaniu deschis, relativ scurt, cu o tunsoare rebelă. "'Neața", o întâmpină cu un aer vesel. "'Neața", răspunde Zinzin. Are ochii neverosimil de verzi în aerul de dimineață. "Mă bucur să vă cunosc. Sunt activista de la județ, trimisă să-mi bag nasul în treburi la care nu mă pricep", spune Zinzin strângând mâna celeilalte femei. "Sunt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adolescent proaspăt, plin de fantezie dar sfios, nu a vrut să interpreteze acele priviri dar ele i-au mers la suflet, era ceva furat și foarte dulce, undeva la marginea jocului și a păcatului, între timp au sosit fetele, foarte vesele, au intrat într-un restaurant, au mâncat, Alex avea o atitudine destul de protocolară față de Zinzin, sentimentele lui Zinzin țipau în tot localul, el se făcea că nu vede, că nu aude, biata fată se purta ca un animal înjunghiat, îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vrei s-o vezi și tu? Alex se uită peste maculator și descoperi imediat o greșeală de calcul. - Te rog să revezi totul. E vorba de tabla înmulțirii! Mihăiță plecă, dar numai după câteva clipe se întoarse în camera părinților vesel, fluturând maculatorul ca pe un steag al biruinței: - Mi-a ieșit! Mi-a ieșit, tati! Acum pot să trec problema pe caietul de curat? Primi o aprobare tacită, dar amândoi soții gândiră: Ce copil minunat este Mihăiță! În timp ce băiatul ieșea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a lungul luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cele ce se întâmplă, să mă întrebați! Și bulibașa făcu acel semn mult așteptat de începere a ritualului, după toate cerințele datinilor, așa cum o făcuseră moșii și strămoșii lor veniți de pe depărtatele meleaguri ale Indiei. Oamenii șatrei constituiți în grupuri vesele, au început să cânte și să joace, însoțindu-și pașii și cântecele de gesturi ale mâinilor, mlădieri ale trupurilor, trăind la cea mai înaltă temperatură, cu toată intensitatea, bucuria evenimentului. Mireasa, îmbrăcată într-o rochie albă de parcă ar fi fost
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ar fi rămas mereu închise! Erau vorbe înțelepte ce nu mai presupuneau alte comentarii. În timp ce bulibașa se întreținea cu avocatul, acesta din urmă punând necontenit întrebări pentru a se lămuri privind unele nedumeriri, se auziră chiote de bucurie și cântece vesele a căror exuberanță era greu de stăvilit. - V-am spus eu! Mireasa noastră n-a dat cinstea pe rușine. A fost curată ca zorile unei primăveri. Punctul culminant al nunții era acum atins: mireasa fusese pură! - La noi, continuă starostele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că era așezată șatra. Cum ajunse, din primele clipe simți apăsarea unei liniști nefirești. În luncă bântuia pustiul. Ici și colo, martore ale trecerii pe acele locuri ale șatrei, erau doar urmele unor vetre, ale fostelor focuri cândva atât de vesele și însuflețite. Nici un cărbune nu-și mai arăta licărirea ochiului viu de lumină. Lunca părea cuprinsă de tristețe fără foștii ei locatari ce o însuflețiseră cu cântecele și dansurile lor atâtea zile și nopți. Avocatul Mocanu făcu drumul de întoarcere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unde urmau să se ridice corturile. Femeile aleseră dintre bulendre și hârdaie pirostiile, ceaunele și câteva oale, se așezară direct pe pământ, turnară apă în vasele deja pregătite, ca mai apoi să întețească focul. În apa care începuse a sfârâi veselă, turnară mai mulți pumni de fasole, puțină sare, câteva drame de untdelemn și le îndemnară pe fete să întrețină focul, dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu ai aflat că pornim la drum...? - Bulibașă! - Nici un bulibașă, desfă-ți cortul, tăbârcește-l în căruță și înhamă-ți catârii! - Cum asta, de-abia am poposit, gândeam... - Tu să faci cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
conținutul depeșei, ce se dovedi a fi destul de lapidară. Nu spunea nimic mai mult decât îi relatase omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Se vede că îi plăcea nespus de mult să vadă primele clipiri ale ochiului soarelui pe geana orizontului. Așa făcea de ani în șir. Era un copil liber, asemenea păsărilor cerului care-l salutau de cum îl vedeau cu trilurile lor vesele, în necontenite concerte matinale. Dată fiind particularitatea procesului, primul termen fusese consacrat doar înfățișării părților și enunțării mobilului acestui demers. Al doilea termen fusese supus unei amânări printr-o strategie de calcul a avocatului Diaconescu. Acum, la noul termen, dezbaterile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sărbătoare părinții Inei și ai lui Alex, și tanti Aglaia, o mătușă îndepărtată a Inei, nelipsită de la orice festin. Dacă de la o masă putea lipsi sarea și piperul, tanti Aglaia nu. Prezența ei putea înlocui toate condimentele, fiind o fire veselă, dispusă mereu să spună o șotie care să învioreze atmosfera. Gurmandă recordmenă, își ducea cu dezinvoltură cele 120 de kilograme. Prima vizită o făcu și de această dată, la bucătărie. Glumind, îi reproșă Inei: - Ce faceți dragă, de ce vă tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și nici pe Alex, dar nici nu găsea cu cale să abdice de la ale lui. Mihăiță tăcea și asculta. De altfel, lui îi mărturisise de multă vreme Vișinel planurile sale. Voica, ai s-o vezi și tu, e o fată veselă; vorba ei este ca un tril de privighetoare. Eu de fapt nu mă însor cu o fată, ci cu un cântec. Ce poate fi mai minunat!? E înaltă, subțire ca o sălcioară abia plantată, ochii ca murele, glasul de pasăre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un dar al Proniei Cerești. Un soare darnic ținuse să îmbogățească podoabele toamnei, punându-i în valoare culorile naturii înconjurătoare, spre bucuria primei zile din viața noii familii. În jurul orei unsprezece, în prezența întregii șatre, începu desfășurarea nunții. Un alai vesel de tineri, cântând și dansând, însoțiră mireasa care merse cu spatele spre cortul părinților lui Vișinel, fiind întâmpinată de către mire. Urmară apoi celelalte etape ale ceremonialului izvorâte din datinile și tradițiile etniei rrome. Mireasa fusese găsită pură spre cinstea șatrei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
merse cu spatele spre cortul părinților lui Vișinel, fiind întâmpinată de către mire. Urmară apoi celelalte etape ale ceremonialului izvorâte din datinile și tradițiile etniei rrome. Mireasa fusese găsită pură spre cinstea șatrei și a părințiilor ei. Urmară dansuri dezlănțuite, cântece vesele, jocuri exuberante, după care întreg alaiul porni în cântece și dans către masa așezată în poiană, pe iarbă, unde, printre sălcii, torcea ca un motan leneș un pârâiaș, întregind decorul natural. Cântecele, dansurile, felicitările către miri și părinți, de către grupuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n care m-am născut, E-un loc mirific, de poveste, Cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios. Nu vezi cum Îl privește!... Am râs și eu forțat, prefăcându-mă. Lui Neli nu-i păsa deloc. Mă Înconjura cu vocea ei de clopoțel și, fredonând neînțeles tot felul de refrene, rămânea veselă În umbra mea, ca o soră mai mică, cu un zâmbet de mulțumire pe chip. De la un timp, nimeni n-a mai luat-o deloc În seamă, tolerând-o ca pe-o insectă inofensivă. În ciuda aparențelor, mă jucam și cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]