1,234 matches
-
să mă recunoască și altă dată. Da, știu, azi dimineața miam pus și pe Peter Pan în ghiozdănaș ca să le arăt copiilor de la grădiniță. Am să pun și pe Peter Pan la trunchiul castanului și aștept până când se întoarce ștrengărița. Veverița apare din nou prin surprindere, aleargă cu iuțeală pe scoarța copacului și se oprește lângă Peter Pan. Câteva minute îl studiază să-și aducă aminte de povestea lui, apoi îl miroase și în final, îl ridică din iarbă și dispare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și în final, îl ridică din iarbă și dispare cu el în desișul crengilor. Riana își întinde gâtul după el, vrea să vadă ce face cu Peter Pan, dar pierzând-o din vedere, se gândește singură, ce poate face o veveriță cu o jucărie? Și ghicește. -Știu, strigă Riana, în vârful copacului este o păsărică cu guler galben, care n-are pe nimeni, mama ei a fost călcată de un microbuz când să adune fărâmituri de pe stradă. Dar acum veverița o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o veveriță cu o jucărie? Și ghicește. -Știu, strigă Riana, în vârful copacului este o păsărică cu guler galben, care n-are pe nimeni, mama ei a fost călcată de un microbuz când să adune fărâmituri de pe stradă. Dar acum veverița o face fericită, dăruindu-i păpușa. Ascultă cum cântă de vesel micuța pasăre, sare într-una pe pălăria verde a lui Peter Pan, acolo, unde e agățată pana cea vestită. -Dar dacă se mai întoarce veverița năzdrăvană, ce pot să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de pe stradă. Dar acum veverița o face fericită, dăruindu-i păpușa. Ascultă cum cântă de vesel micuța pasăre, sare într-una pe pălăria verde a lui Peter Pan, acolo, unde e agățată pana cea vestită. -Dar dacă se mai întoarce veverița năzdrăvană, ce pot să-i mai dau ca să nu mă uite până mâine, când iarăși am s-o vizitez, ieșind de la grădiniță? Nu mai am nimic în ghiozdănaș, doar o bucată de hârtie, pe care mi-a scris doamna educatoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pentru serbare. Na și ce? O dau și pe aceea că doar poezia în mare o știu deja, iar mâine am s-o învăț în întregime dacă mă ajută doamna educatoare. E bună cu copiii, mă va ajuta cu siguranță. Veverița reapare din senin și explorează cu mare curiozitate, iarba de lângă copac. S-a obișnuit deja cu cadoașe. Când vede bucata de hârtie, stă o clipă pe gânduri, dar nu mai mult, își bagă gheruțele într-un colț și dispare în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vede bucata de hârtie, stă o clipă pe gânduri, dar nu mai mult, își bagă gheruțele într-un colț și dispare în corola castanului. -Dar ce-or face cu hârtia? - se întreabă Riana, urmărind treptele înalte ale crengilor groase. Doar veverițele nu citesc, nu umblă la grădiniță, nici la școală. A, știu! Am auzit că bufnița e foarte deșteaptă, știe și citi că doar are ochelari... va striga de câteva ori: Huhuhu! și toate vietățile din castan se vor aduna pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
grădiniță, nici la școală. A, știu! Am auzit că bufnița e foarte deșteaptă, știe și citi că doar are ochelari... va striga de câteva ori: Huhuhu! și toate vietățile din castan se vor aduna pe creanga lui, cioara, păsărica, viermișorii, veverița, să asculte poezia mea. Și vor avea și ele serbarea lor! -Așteptați-mă și mâine, mă întorc la voi, le strigă fericită Riana, plecând spre casa ei, cu ghiozdănașul gol dar cu zâmbetul pe față. Am noi prieteni! - se aude în urma
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o vegetație densă, plină de meri pitici cu fructe albastre. Foamea trezită din amorțeală o îndemna să guste din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune toată pădurea cu mii de clinchete și să apară în întâmpinarea ei iepuri, veverițe, căprioare, chiar și popândăi. Iepurii îi înmânară o varză galbenă, veverițele îi oferiră nuci roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac, care se chema scorțișoară. Hrana naturală îi reda puterile și porni în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
trezită din amorțeală o îndemna să guste din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune toată pădurea cu mii de clinchete și să apară în întâmpinarea ei iepuri, veverițe, căprioare, chiar și popândăi. Iepurii îi înmânară o varză galbenă, veverițele îi oferiră nuci roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac, care se chema scorțișoară. Hrana naturală îi reda puterile și porni în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură găsi un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
panoramă către lumea acvatică, pământeană, dar și aeriană. De acolo puteau vedea toate ființele, care trăiau în jur, puteau învăța mult, observând comportamentul lor. Seara făcuseră un foc de tabără, unde fiecare își povestea viața. Vulturii stăteau pe stânci, iepurii, veverițele, căprioarele, popândeii în jurul focului, peștișorii pe malul mării, delfinii în apropiere și așa ascultau toți, cu interes, povestirile lor. Urmaseră alte zile însorite, pe care le petrecură cu vânatul, pregătitul mâncării în ciaun afară pe foc, plimbări lungi și observarea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
deja obosite de irosirea științei sale de milenii, a experienței sale, a know how-ului său, a corurilor sale de bocitoare, În organizarea de funeralii pentru câini, pisici și canari, din când În când un papagal, o broască țestoasă catatonică, o veveriță domesticită, un gușter de companie pe care stăpânul obișnuia să-l poarte pe umăr. Niciodată n-am căzut atât de jos, spuneau ei. Acum viitorul se arăta puternic și surâzător, speranțele Înfloreau precum rondurile unei grădini, putându-se spune chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai mult decât o zdreanță fetidă pe care este inutil să o speli. Agențiile funerare au trecut de la euforie la disperare, din nou ruina, din nou umilința de a Înmormânta canari și pisici, câini și celelalte animale, broasca țestoasă, papagalul, veverița, gușterul, nu, pentru că nu exista alt animal care să se lase așa, purtat pe umăr de stăpân. Liniștită, fără să se piardă cu firea, maphia se puse pe treabă să vadă ce se Întâmplă. Era simplu. Familiile Îi spuseră, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon toate numerele din Chestnut Lane și cheamă o casă după alta, să vadă dacă mă găsește.“ Uneori, toate casele sunt tăcute și pustii, pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și după, nimerind - cine știe? - În iad, pentru că Își luase zilele singură, un mare păcat; Înghițise cu votcă și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine, Într-o pădure plină cu veverițe, păsări albastre, avea o rulotă acolo, avea și un prieten, simpatic tipul, se auzea muzică. Thomas era trimisul ei printre muritori, s-ar fi putut spune, după ce i se arătase În somn bunicuța; el nu simțea asta; dar studenților, mirați
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
am băut deja două. Nu prea mai am chef de încă una. Să citesc încă o dată ziarul ? Dar am memorie aproape fotografică. Așa că n-are nici un rost să recitesc ce-am citit deja. Privirea îmi zboară pe fereastră, unde o veveriță stă cocoțată pe un stâlp de piatră și se uită în jur cu ochi ageri. Poate că am să ies în curte. Să mă bucur de grădină, de vietățile sălbatice și de roua dimineții. E o idee foarte bună. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici care știau să fie „spinoși” dar și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
origine indiană a cumpărat de la el o imensă o pădure de conifere, ce-a aparținut bunicului matern al sfrijitului. Recuperarea ei a fost lungă și costisitoare, dar a meritat! Suedezul va face din ea un fel de rezervație de bursuci, veverițe și căprioare pe care le va crește și Îmblânzi vânzându-le apoi pe mari sume de bani, drept animale de companie-o nouă modă printre excentricii bogătași occidentali. Așa se face că fostul liceu s-a transformat Într-o veritabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu a mai simțit nici durere, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mă recunoaște. Îi Întreb Încă odată ce fac, și atunci, din gura mamei iese o șuviță, de sânge pe care tata se repede să și-o Înnoade la gât ca pe un fular. Din acest moment, Încăperea se umple de veverițe albe, care sar și aleargă peste tot, și scotocesc cu gheruțele printr-un morman de paie, se urcă pe masă, pe scaune, pe pat, intră pe sub pat, și, apoi, cu cozile lor stufoase, mătură dușumeaua. Tata și mama le aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea. Oriunde o deschid, regăsesc imediat suverana indiferență a artei. Imaginile sunt imune la toamna primitivă și brutală. Dar chiar și astăzi se mai întâmplă să mă pierd cu firea și să o iau la goană, laolaltă cu renii, iepurii, veverițele și lemingii. Atunci, demult, mai tremuram încă din tot trupul când m-am rostogolit din autobuzul de Norsjö. Am fugit în sala de așteptare și am vomitat la toaletă, înțelegând că nu fugisem destul de departe. Câteva ore mai târziu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făcut să întoarcă capul și să ducă mâinile la pistoalele din chimir. S-a lipit de trunchiul unui stejar și a rămas nemișcat. Privirea îi alerga în toate părțile. Se întreba cine putea să rupă creanga: greutatea omătului căzut, vreo veveriță sau... Cine știe? Poate... chiar potera. După un timp de așteptare, în care i se părea că aude până și căderea fulgilor de zăpadă, s-a desprins de trunchiul copacului. A mai privit o dată în urmă și a pornit spre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un om în care nu-l mai recunoșteai pe arțăgosul Charles Manson în miniatură pe care-l cunoscusem în prima zi. Acum era extrem de calm. Ți-l puteai imagina stând în mijlocul unei păduri, acoperit de păsărele și înconjurat de căprioare, veverițe și alte creaturi. Barry-copilul, Peter-piticul râzăreț, Davy cartoforul și Stalin au plecat și ei. Acum rămăsesem una dintre cele mai în vârstă purtătoare de cuvânt. La plecarea fiecăruia dintre pacienți, am plâns și ne-am îmbrățișat, am făcut schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
harașpincă prelungită, ca să putem lua în piept de mâine viața cel puțin câinească imaginată de alde Băsescu și brelocul său agățat la cureaua nădragilor, numit Boc cel mic. Dar eu, pensionarul de serviciu la praștia de tras cu alune în veverițele copilăriei mele, nu am decât să deschid televizorul și însetat de cultură să urmăresc ce mai e nou de exemplu în filmografia românească. Mai vărs pe furiș câte o lacrimă, când mă năpădesc gândurile negre că Gheorghe Dinică s-a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai spune! Nu știam. Aveți lupi, urși? Nu. Din ăștia nu avem. Ori, poate, n-am auzit eu? se scărpină olteanul în creștet. Ei, lasă! izbucni în râs Cristi. Și atunci ce l-a speriat? Un bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin care fusese cu agentul Pohoață, căldura de afară îl izbise în moalele capului. Pe cerul fără pic de nor, soarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl va bate pe umăr. Pășea neauzit printre copaci, ca o umbră în întunericul din jur. Era priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu reușise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]