436,616 matches
-
bună datină totalitară, falsul. Falsul în diverse chei. Iată falsul prin simulare, nîndoios tartuffian în deplîngerea represiunii comuniste, la un mod pe care propagandistul M. Ungheanu n-ar fi cutezat nici o clipă a-l adopta cît timp a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va ieși din închisoare după cinci ani. Ce vină avea poetul zariștilor
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
sînt, bunăoară, fotografiile de autori ori de coperte. Însă puține publicații literare din lume mai procedează așa. Cele mai cunoscute (și am răsfoit destule) sparg textul cu imagini mari, expresive sau pur și simplu decorative, plăcute ochiului, chiar dacă își duc viața proprie, independent de text. Pînă și reclamele participă la grafică. Nimeni nu le mai refuză, fiindcă reprezintă corpuri străine: și considerentul nu mai e de mult exclusiv financiar. Se petrece în publicistică un fenomen comparabil cu acela din teatru. Multă
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
într-un antreu pe toți cei mai departe încrezători în victoria aceea. Pe bonomia unchiului Joe (Djugajvili, în cataloagele seminarului georgian!) contase fermecătorul Franklin Delano Roosevelt, cu precizarea, ca multe altele inutilă, că intrase la bănuieli în ultimele zile ale vieții. Un om cu variata experiență politică a dlui Iliescu a crezut că în Piața Universității îl huleau legionarii. Dl. Cornel Vadim Tudor crezuse că dnii Ilie Neacșu, Sever Meșca și un număr încă nedefinit de parlamentari momentan în rândurile partidului
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
în Piața Universității îl huleau legionarii. Dl. Cornel Vadim Tudor crezuse că dnii Ilie Neacșu, Sever Meșca și un număr încă nedefinit de parlamentari momentan în rândurile partidului său sunt inși integri, cu nepătat trecut politic, devotați lui până la sacrificiul vieții. Pe când fusese numai discipolul lui Eugen Barbu trăise, totuși, împrejurarea în care poetul și prozatorul Ben Corlaciu, deținător de rubrică permanentă la Săptămâna culturală a Capitalei, tribună de unde moraliza stratosferic, alesese libertatea. Articolul în replică, ieșit ca din țeava pistolului
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
nu doar) culturale, care capătă conotații multiple în cazul intelectualilor din Moldova de peste Prut. O posibilă bază de discuție în acest sens, ne oferă următoarea afirmație a criticului, extrasă dintr-una din cronicile sale: "Printre faptele cu adevărat importante ale vieții literare, o carte continuă să reprezinte dovada cea mai sigură a viabilității culturii, și argumentul ar suna liniștitor, dacă în condițiile vitrege de azi, pentru noi, el nu ar ascunde o conotație amară: dar și reduta de pe urmă." Caracterizare indirectă
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
împărați și mulți domni, și multe feliuri de cărți s-au făcut și au scris și le-au pecetluit cu peceți iar apoi toate au trecut ca roao cea de dimineață [...] numai lucrurile cele bune ce vor fi făcut în viața lor, acelea nu vor peri în veci. Pent-aceia și eu socotiiu și văzuiu că după puținea vreme și eu voi să mă petrec din lumea aceasta, și pecețile mele vor să se strice. Drept aceia n-am legat pecete". După
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
fost fascinat de frumusețea feminină a Veronicăi. Au fost și câteva „focuri de paie” stârnite de Cleopatra Lecca-Poenaru sau de Mite Kremnitz, dar chipul Veronicăi le-a șters repede urma. Fața ei, Virginia Gruber scria: „Mama a fost plină de viață, plină de farmec, frumoasă, doamnă perfectă și avea o voce superbă. În societatea aleasă pe care o vizită, din cauza acestor calități superioare, făcea umbră Întotdeauna În jurul celorlalte femei”. Nemuritoarea muză eminesciană s-a născut În Năsăudul ardelean În ziua de
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
patina vremii, era o plăcuță comemorativă. Pe ea stă scris că la această biserică, Veronica și Ștefan Micle au fost cununați de preotul Ioan Pamfil, În data de 7 august 1864. Și de câte ori nu m-a purtat gândul pe firul vieții acestei femei cu un destin atât de deosebit, la tulburătoarea, fascinantă și scurta ei viață! A fost o soție bună și o mamă iubitoare. Pe soțul ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urât sau detestat, ci
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
și Ștefan Micle au fost cununați de preotul Ioan Pamfil, În data de 7 august 1864. Și de câte ori nu m-a purtat gândul pe firul vieții acestei femei cu un destin atât de deosebit, la tulburătoarea, fascinantă și scurta ei viață! A fost o soție bună și o mamă iubitoare. Pe soțul ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urât sau detestat, ci l-a respectat și l-a prețuit ca om și ca intelectual. Fiicelor ei, Valeria
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
lor a fost pură și neîntinată. Între ea și Eminescu s-a născut o frumoasă idilă la Viena, care peste timp se va transforma În iubire profundă și va continuă apoi cu mici Întreruperi până la moarte, și chiar dincolo de granițele vieții, căci, cine știe dacă nu se continuă frumoasa lor iubire În alte zări, Într-o altă dimensiune, dincolo de coloană infinitului, dincolo de răutățile celor care le-au stat Împotrivă. Virginia, fiica Veronicăi, scria despre mama ei: „l-a iubit pe Eminescu
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
dragă, Dragul meu bobocel moțat, Măi ramură de liliac”. Veronica Îi răspundea: „Mițule iubit și al meu scump și drăgălaș, Mițule, Băiet iubit și drăgălaș, Eminul meu, Eminescul meu iubit, Scumpul meu Eminescu”. Când Ștefan Micle s-a stins din viață, a lăsat-o pe Veronica și pe cele două fetițe fără sprijin material. Veronica i-a scris lui Eminescu: „Toți dușmanii or să se bucure de moartea lui Micle, crezând că această bucurie se reflectă și În sufletul meu. Dar
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
atunci nu ar mai fi avut motiv „să plângă așa frumos”. Din dragostea lui pentru Veronica se „nășteau” poezii geniale pe care poetul le dedica muzei sale. Într-o scrisoare din 1882, Eminescu Îi scria: „Tu ai fost și ești viața mea, cu tine s-a Început și s-a Încheiat și dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi”. Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi În mintea mea și În sufletul
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Încheiat și dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi”. Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi În mintea mea și În sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație, și viața cu tine, singura mea speranță”. Eminescu o prezentă pe stradă amicilor lui drept logodnica sa. Cercul „Junimea” s-a opus ostentativ. Maiorescu afirma că „nu merită această cinste”, deoarece ar fi o „ușuratică”. Pe deasupra
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi”. Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi În mintea mea și În sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație, și viața cu tine, singura mea speranță”. Eminescu o prezentă pe stradă amicilor lui drept logodnica sa. Cercul „Junimea” s-a opus ostentativ. Maiorescu afirma că „nu merită această cinste”, deoarece ar fi o „ușuratică”. Pe deasupra este „o femeie fără avere”. Probabil
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Veronica a fost prima și singura femeie care l-a iubit pe Eminescu. Față de o fire atât de expansivă, temeinic ancorată În concret, ripostând cu măsuri adecvate la nedreptăți, jicniri, bârfe, Eminescu se simțea oscilatoriu, la polul celălalt. „Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin În suflet, am Îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorința de a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi vrut”. Firea tonica a Veronicăi era
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
nota următoarea dedicație: „Sufletul meu și după moarte vă căuta umbra poetului iubit”. În 1881 Îi scria: „noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul”, apoi: „eu Îți voi aduce ca jertfă viața mea” (1882). Și Veronica și-a ținut jurământul de credință. Viața crudă și nemiloasă, a făcut ca Eminescu să fie smuls din brațele Îngerului de pază. Murind, el a luat și viața Veronicăi cu sine, dăruindu-i nemurirea. La numai
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
poetului iubit”. În 1881 Îi scria: „noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul”, apoi: „eu Îți voi aduce ca jertfă viața mea” (1882). Și Veronica și-a ținut jurământul de credință. Viața crudă și nemiloasă, a făcut ca Eminescu să fie smuls din brațele Îngerului de pază. Murind, el a luat și viața Veronicăi cu sine, dăruindu-i nemurirea. La numai 50 de zile de la moartea lui Eminescu, la mânăstirea Văratec, Veronica
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
altul”, apoi: „eu Îți voi aduce ca jertfă viața mea” (1882). Și Veronica și-a ținut jurământul de credință. Viața crudă și nemiloasă, a făcut ca Eminescu să fie smuls din brațele Îngerului de pază. Murind, el a luat și viața Veronicăi cu sine, dăruindu-i nemurirea. La numai 50 de zile de la moartea lui Eminescu, la mânăstirea Văratec, Veronica Își cheamă prietenii și le citește dintr-un jurnal pe care Îl alcătuise În ultimele zile, „Dragoste și Poezie”. Acolo a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
subliniat N. Iorga. Și astfel, În curtea bisericii „Sf. Ioan” din Văratec, Își doarme somnul de veci cea mai frumoasă și mai cultă femeie a vremii ei, muza poetului-geniu, Mihai Eminescu, departe de mormântul acestuia pentru care și-a jertfit viața din iubire fără margini. Dar ei sunt legați pe vecie prin iubire, căci prin această dovadă supremă a Veronicăi, ea s-a legat de Eminescu și În cer. Iubirea lor va trăi veșnic și pe pământ prin cei care se
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
legat de Eminescu și În cer. Iubirea lor va trăi veșnic și pe pământ prin cei care se apropie cu dragoste și căldură de poeziile lor și citindu-le corespondența, pătrunzându-se de iubirea care i-a unit. Tragedia finalului vieții lor este copleșitoare. “Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-or da un preț Aducerile-aminte” Referindu-se la scurtă ei viață, Tia Șerbănescu spune: Te și Întrebi când a avut timp Veronica Micle
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
veșnic și pe pământ prin cei care se apropie cu dragoste și căldură de poeziile lor și citindu-le corespondența, pătrunzându-se de iubirea care i-a unit. Tragedia finalului vieții lor este copleșitoare. “Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-or da un preț Aducerile-aminte” Referindu-se la scurtă ei viață, Tia Șerbănescu spune: Te și Întrebi când a avut timp Veronica Micle În numai 39 de ani să fie o elevă strălucită
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
-le corespondența, pătrunzându-se de iubirea care i-a unit. Tragedia finalului vieții lor este copleșitoare. “Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-or da un preț Aducerile-aminte” Referindu-se la scurtă ei viață, Tia Șerbănescu spune: Te și Întrebi când a avut timp Veronica Micle În numai 39 de ani să fie o elevă strălucită, o voce căreia i s-a oferit angajamente Într-o trupă de operă, martoră Într-un proces ce
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
al volumului. Cum sub titlu nu este consemnat - așa cum se practică îndeobște - că avem de-a face cu un roman, volumul se dovedește cu atât mai greu de clasificat. "Roman autobiografic", îl numește autorul. Fără a-i cunoaște prea bine viața, impresia mea este că Urmărirea rămâne mai degrabă o biografie (foarte puțin) romanțată. Cele 320 de pagini de la Editura Albatros par a fi destul de puțin centrate în ele însele, trimițând insistent la un fundal ascuns de care depind ca dinamică
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
însele, trimițând insistent la un fundal ascuns de care depind ca dinamică și resort. Articularea lor este strict orizontală, ele nu se compun pe mai multe nivele, ci se află unul în prelungirea celuilalt ca dubluri ale unor evenimente de viață trăită. Stroescu-Stînișoară este mai degrabă un teoretician al subteranei; nu se știe de ce, a dorit să-și împărtășească teoriile sub o formă ficțională. Ficțiune-pretext, a cărei cea mai importantă inovație pare a fi schimbarea numelor unor personaje reale. Și care
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
ele nu sînt altceva decît o simplă creație a Omului". E limpede că suprarealismul aparține tipului al doilea. Cu toate că demonia sa nu e decît aparent nihilistă, orbește desființatoare, posedînd, după cum am văzut, un substrat edificator, acea tendință de dezvăluire a "vieții absente" (Rimbaud), ascunse în obscure profunzimi, a feței invizibile, precum cea selenară, a ființei umane. Drept care n-avem impresia că ar avea dreptate nici cei ce clatină din cap, cu o suficiență marxistă ce-și răsfrînge propria reducție, în fața suprarealismului
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]