1,550 matches
-
să iau o fată și să plec acolo, dar a început mama vitregă să mă dea în primire la Poliție pe ce făceam. Și-a venit poliția... Amenzi peste amenzi, bătăi, îmi dădea bătaie. Urmăream și eu ca să nu mai vie poliția noaptea, mă duceam cu băieții pe la biliard, pe la pochere, băgam cuțitul în roțile de la mașină, le spărgeam roțile să nu mai vină, le luam fișa, le rupeam cureaua de la motor. Făceam ceva să nu mai vie noaptea aia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sticlă cu apă...“ și i-am văzut cărțile de l-am făcut praf. Ei sunt proști să se ducă după apă? Păi, nu vede, că-i țin de vorbă, îmi iau cartea care-mi trebuie. Fac în așa fel ca să vie totul la mine. Mai sigur ca afară. Număr patru cărți ali lui și trei șeptari. Un șeptar intră, îi dau lui patru și p-ormă-mi iau eu patru. Și toți vine la mine. Dar acuma pot să am și nu joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu mai zăbovi o clipă.” Încep să descifrez scrisoarea patriarhului, cu toate că ochii mi se lipesc de somn: „Scrisoarea de față a smerenii noastre vădește că mănăstirea ce a închinat-o Sfântului Mormânt răposatul Ioan Hadâmbul, care este de la Dealu Mare, viind acolo Dumitrașco voievod, constantinopolitanul, a prădat-o; după aceea s-au tâmplat războaie și au venit în țara aceasta leși, turci, tătari și au furat vitele ei, albinele ei și ce alta mai putea să aibă...și încă oamenii ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
drept ocină de moșie. Și tâplându-să de au lipsitu...din țară, de au fostu înstrăinat 9 ani, de pe vreme ce au venit țariul moschicescu cu oștile aici în țară, din văleatul 7219 (1711) până acum la văleatul 7228 (1720)... Deci, viind...acum în țară, au jeluit la domnie mea, ...cum că i-au luat Lupul vornicul acel sat Boianul de l-au ținut până acmu fără nici o dreptate, și-ncă i-au mai luat multe ce au mai aflat la casa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu 2 cai, și...40 oameni slobozi...să margă păr la hotar”. Apoi „Iordache vel căpitanului de codru, să orânduiască pe ținutul Fălciiului 50 cai și să-i trimită la Scântei și vineri sara negreșit să să afle acolo, ca să vie cu mărie sa pașe păr-aici... Și cu caii să trimită și oameni de la ținut să le poarte de grijă”. După ce m-am dumirit cum stă treaba cu cărțile lui vodă, i-am citit și bătrânului. El mi-a răspuns
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încape? la ce-i bună visarea ce nu-ți aparține? la ce-i bun cerul împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce bun efortul de a face ca ei? Este vie doctore, uită-te, râde de tine, te ridiculizează, las-o în pace! Ce-mi promiți tu? Generozitatea unor etichete scrise pe ambele părți? Șotronul meu mă încape cu tot cu visare. Copilule, nu fac minuni, vreau doar să-ți deschid ochii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiul lui Neofit călugăr la Cetățuia<footnote Ibidem, documentul 588, p. 516 footnote>, iar la 2 noiembrie 1720, egumenul Iustin al Cetățuiei este martorul vânzării unei vii în Valea Comisului, Gligorie cu fiica lui Safta vând lui Alexandru mare căminar via cu 60 de lei, bani vechi<footnote Ibidem, documentul 593, p. 522 footnote>. La 15 martie și 7 august 1722 și 2 februarie 1724 este martor când Mihail Racoviță întărește lui Gheorghe blănarul stăpânirea asupra unor vii părăsite pe Valea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pentru că picta, aproape tot timpul, cu glas tare, deranjînd vecinii. Aici un galben! Aici un violet! Un alb! Nu, un verde! Verdeee!!! Aici un roz, e un sfîrc de țîță! Și mult negru Între picioare! Asta e, zici că-i vie! Galateea mea! O să suflu peste tine! O să te miști, o să auzi, o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
naturală, 35) pictorului grec Apelles, care nu lăsa să treacă nicio zi fără a trasa măcar o linie; ulterior a fost aplicată preponderent scriitorilor. De la lat. via „cale“. Unamuno mizează pe jocul de cuvinte între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei, care le-ar fi murmurat după ce și-a abjurat teoria heliocentrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care nu se ocupă acum mai nimeni, de parcă împușcarea lui Ceaușescu a înmormântat toată perioada 1965-1989. Centrul de obsesie s-a mutat în tranziție tot pe „obsedantul deceniu”. Ca și când pușcăria generalizată a anilor ’80 nu a existat. Ea este însă vie încă în mulți dintre noi. Poate de aceea ne comportăm ca niște deținuți stătuți care au scăpat de după gratii și își exercită libertatea violând, scuipând, producând deșeuri și exhibându-și resentimentele. Ca psiholog, ai putea să fii ceva mai simpatetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se ivește ... Iată însă, colo‐ n zare, Mișcător un punct răsare și tot crește. Poate‐ i vreun bătut de soartă Care‐ aleargă pe câmpie, Într‐ atâta lume moartă Dor îl mână, griji îl poartă Domnul știe. Poți acum să‐ l viezi mai bine: E femeie, o sărmană. Strâns la piept în scutec ține Un copil, și‐ n târg ea vine, Vine‐ n goană. De călduri dogoritoare Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e sfântul soare, și cărbune sub picioare E
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se găsește undeva la poalele unei coline domoale, în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
relații cu vreun bolnav, se îmbolnăvește de frică"; trei zile a fost fără ajutor, a patra zi l-au pus niște români, care nu se temeau să sară spre ajutorul unui bolnav, într-un car, ca să-l ducă la spital. Viind la barieră, nu l-au lăsat să intre, și așa românii au fost siliți să-l ducă pe bolnav înapoi. A doua zi vin patru amici ai bolnavului, îl pun în trăsură și-l duc pe furiș până-n dreptul "Sfîntului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tot programul, declamând din Musset, Vigny, Gauthier, Verlaine, Samain, Arvers. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresionă adânc. În timp ce spunea versurile, cânta la pian unul din valsurile postume, atât de nostalgice, ale lui Chopin. Mon îme a son secret, ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu. Le mal est sans espoir, aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su. Mihaela nu rămase la clasicii francezi, trecu la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat ― respiram. În răstimpuri un burghiu nevăzut îmi sfredelea creierul când ici, când colo, când dincolo. Această unealtă de tortură părea că-i vie și avea glas, un glas care nu știa să articuleze decât două cuvinte, mai rele decât otrava: ― M-a înșelat! M-a înșelat! Deși vorbea la persoana I, ca pentru mine, îi răspundeam ca unei alte prezențe, legând cu el
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mâna stângă. Și, de atunci înainte, n-a mai existat să treacă nici măcar o zi, fără ca el să nu-și exerseze această nouă deprindere a sa, tot consolidând-o și consolidândo. Altă cale n-avusese de ales. De fapt, fata viam invederunt 1, căci, 1 Soarta a găsit calea (în limba latină). dacă există un dram de fatalitate în fiecare dintre noi, în acest tânăr erou exista cu mult mai mult! În condițiile acestea, el începuse să trăiască izolat, dar nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
madame Pitpalac. În definitiv, o putem lua pe Lidia la plimbare, dacă îi face plăcere. - Ce umilință, să depinzi de plăcerea acelei fete stupide. - Nu știu de ce o numești stupidă. Nu poți să o taxezi așa dupăscurta noastră cunoștință. - O să vie cu noi cu siguranță, de-abia așteaptă să o inviți. Am vă-zut ce emoționată este când îți vorbește. Eu nici nu existam între voi. - E normal ca noi să avem unele amintiri - inofensive - față de care tu să rămâi străină
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în urmă, nu-i bine, Rareș. În țară se întâmplă atâtea lucruri frumoase. Tu, Rareș, nu-ți iubești patria?... Nelu Mârza, clasa a II-a. Lic. N. Bălcescu. Poezia închinată Uniunii Sovietice e frumoasă. O s-o publicăm când o să-i vie rândul. Nu-i așa că n-o să te supere dacă o să mai corectăm câte ceva? De la un băiat atât de serios și prieten atât de bun al revistei așteptăm să ne scrie mai multe... Hei, Rareș!... Ce mai era de făcut într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
EminescuOpXV 21} religiei pe de-o parte, a materialismului brutal pe de alta, dar rezultate pozitive despre "ființa lumei sau lucrul în sine" nu conține nici filozoful cel mai adânc. Simțurile omului nu sunt făcute decât pentru calitățile lucrurilor, adică, viind în atingere mediată sau imediată c-un obiect într-un mod hotărât, lăsând cu totul nedezlegată cestiunea dacă acele calități sunt inerente lucrurilor. Căci simțurile produc fiecare din ele o serie de fenomene, oricare ar fi impulsul. Față cu orice
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
publicist botoșănean, Dorin Baciu, a prezentat cititorilor cartea subsemnatului „Flori târzii” Volumul „Flori târzii” a lecturat Și, cu o largă viziune, cititorilor l-a prezentat. Cei ce cu răbdare cartea vor discerne, Descoperi-vor adevăruri și învățături eterne. Frânturi de viată În orele târzii din miez de noapte, Când vraja somnului se lasă așteptată, Încerc să țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
îmi spui și eu alerg pe scară sus-jos încât se dilată pereții până încapi știi totul este dezmierdat de un colind mai întâi mi se luminează glezna apoi îți înfrunzesc mâinile și cresc spre tâmple ca un copac lampadar sunt vie priviți-mi ochii sunt lemn de vioară și aștept noaptea acelui cântec un cântec auzisem din toată povestea asta cum se evadează dintr-un străin că ochii sunt porți deschise către cămășile celorlalți am înțeles cum se beau oasele în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să-i trag iute piedica! O, idole, Dumnezeul meu, fă ca puterea ta să rămână neatinsă și ca batjocura să fie înzecită, ca ura să domnească necruțătoare peste o lume de osândiți și ca răii să stăpânească de-a pururi, vie împărăția unui singur oraș de sare și de fier, în care negri tirani vor supune și vor pedepsi totul fără milă! Și acum, bum, bum, să trag în milă, să trag în neputință și în dragostea ei de semeni, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai mare, Purtate pe o briză rece, Oprească timpul care trece, La poarta Domnului vor cere, Și îndurare. Din păpădia mijlocie, Un singur puf ai meritat, Căci restul, vor zbura prin sat, La cele ce mi-au adorat, Iubirea-mi vie. La poarta ta se vor opri, Flăcăi cu caii albi, armură, Dar mulți la tine-n bătătură, Vor vrea atât, doar aventură, Prin păpădii. De-a mea iubire, însetate, Mă vor dori și alte fete. Tu m-ai crezut un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de dragoste, săraci Cu sufletele pustiite. Ai vrut să tac, am vrut să taci Și mor dorințe ne mplinite. Am să-mi agăț iubirea-n ram S-o bată toamna ruginie. Să fiu iubirea ce eram în primavara ce-o să vie. îndrăgostește-mă de tine îndrăgostește-mă de tine, Precum Adam de a sa Evă, Când cunoșteau doar ce e bine Și răul nu curgea prin sevă. Fă-mă să țin în palmă cerul Cu nori, cu fulgere, cu astre. învață
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
părea să aibă răspunsul la aceste Întrebări și trebuia prin urmare să Îl vadă. Și poate că va afla În sfârsit și cât prețuiește o viață de om, el care rumegase ani În șir celebra frază a lui Malraux: „Une vie ne vaut rien, mai rien ne vaut une vie.” E adevărat că fraza asta Într-un fel suna pe malul stâng al Senei și În altfel pe malul stâng al Săsarului. 10. Iolanda se Încăpățâna să Își păstreze atelierul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]