1,137 matches
-
de mari la picioare, încît între degete avea intrări boltite de galerii ce-și pierdeau perspectivele în depărtare. Maria pătrunse astfel în tunelul boltit dintre degetul mic și următorul de la piciorul drept al statuii, și se trezi într-un fantastic viaduct de cărămidă. Din loc în loc, pe pereții păienjeniți, își întindeau coarnele gălbui vechi trofee de vânătoare. Tablouri în rame greoaie, înflorate, de bronz erau prea înnegrite de vreme ca să-ți mai poți da seama ce reprezintă. Cămine de marmură, reci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ghimpele din coadă? - de geamul de carne, Maria începu să țipe și o luă la fugă înapoi, fără să-și audă țipătul, simțindu-și doar gâtul rănit, pierzîndu-și amândoi pantofii, înapoi prin sala sculpturii enigmatice, prin melcul umed și prin viaductul care, la capătul multor ore, își recapătă dalele dulci de coral, zidurile de cărămidă, șemineele și scuipătorile de alamă, trofeele de vânătoare și tablourile înnegrite, pătrunzând în cele din urmă din nou în uriașa și cețoasa sală a statuilor. O
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lungime de pește 270 km, până aproape de vărsarea Tisei 284 a impus construirea, în paralel, a unei noi șosele și a altei căi ferate, unde, pe o distanță de 23 km se pot vedea peste 100 de lucrări de artă285 (viaducte, tunele, poduri). Orașul Orșova a fost "mutat" în întregime la 10 km în amonte pe valea Cernei; toate aceste probleme au fost rezolvate prin depunerea unui efort care nu are cum să nu impresioneze prin mărimea să. Efortul depus de
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Gheorghe bătea ora trei, aducându-mi aminte că nu mai mâncasem nimic de la castronul cu cereale Quaker Quick („Pentru copiii națiunii“) de la micul dejun. M-am dus la Café Stock; se afla În apropiere de magazinul universal Wertheim, la umbra viaductului de cale ferată S-Bahn. Café Stock era un restaurant mic, modest, cu un și mai modest bar În colțul cel mai Îndepărtat față de intrare. Burta de băutor de bere a proprietarului cu același nume avea o mărime care mai lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
grămezi de cărbuni și mormane de țevi, profile și pompe ruginite, șpan și magneți. Cu gări cu ceasuri rotunde și locomotive cu aburi, gări mirosind mereu a cocs, usturoi și păcură, gări din care se preling șine încălecate, dispărând pe sub viaducte și pasarele și, inevitabil, "pe sub podul Gram". Bucureștiul cu depozite de lemne și fabrici de bobine și abatoare și puturoasa fabrică de săpunuri Stela, cu țesătoriile Donca Simo, cu străzile Julius Fucik, Olga Bancic, Ilie Pintilie, cu uzinele Vasile Roaită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce insulă să te avânți cu feribotul. Totul te acaparează și te uimește deopotrivă! Ce poți spera este doar o serie de reveniri pe aceste meleaguri spectaculoase, pentru a te minuna iar și iar de ceea ce reușește să construiască (autostrăzi, viaducte peste golfuri, zgârie nori din ce în ce mai înalți, tuneluri în stâncă pentru alte linii de metrou etc.) întrun termen record, acest popor atât de disciplinat și de motivat. CU ADRENALINA LA MAXIMUM, LA CURSELE DE CAI Firea locuitorului din Hong Kong este de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
cine să construiască și să facă minuni acolo unde alți oameni de pe glob ar zice că este imposibil, că ar fi o nebunie. Pentru ei, pare firesc să construiești un zgârie nori pe o stâncă sau într-o mlaștină, un viaduct cu autostrada etajată pentru mașini și tren peste un golf sau un oraș într-o junglă. La fel de firesc pare și să-i „furi” mării un teren unde să apară, ca peste noapte, un aeroport internațional construit pe o insulă artificială
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
prin tuneluri pe sub mare sau pe uscat (când ai șansa să mai observi și Soarele!), cu feribotul sau elicopterul, dar poți folosi și autobuzul cu două nivele sau taxiul, care ducându-te pe rețeaua de autostrăzi și poduri construite peste viaducte, îți prilejuiesc uimire în fața frumuseții peisajului. Insula Lantau are păduri, piscuri înalte și 47 de sate pescărești cu specific tradițional chinezesc, din care în prezent, datorită investițiilor masive în infrastructură, multe se transformă în orășele mărginite de fâșii de plajă
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
viitor, preocuparea pentru înmulțirea în captivitatea a speciilor amenințate. 3.4. Obiectivele economice Obiectivele economice devin repere turistice prin amploarea, caracteristicile tehnice și importanța lor pentru economia națională. De un mare interes turistic se bucură unele baraje hidrotehnice, podurile și viaductele ș.a.. Barajul lacului Izvorul Muntelui 1. Amenajările hidrotehnice cuprind lacuri de acumulare, baraje și centrale electrice construite în perioada contemporană, care au modificat pozitiv atractivitatea unor zone. De exemplu, Complexul hidrotehnic Porțile de Fier, cu un baraj de 440 m
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
comunicație. Cele mai cunoscute sunt podurile de peste Dunăre: Podul de la Cernavodă (construit de Anghel Saligny), dublat în prezent de un pod modern, ce a preluat integral traficul după anul 1995; Podul Prieteniei (Giurgiu-Ruse); podul rutier Giurgeni - Vadu Oii. Se adaugă viaductele (segmente de căi ferate sau rutiere care traversează văi adânci) de pe traseul Salva-Vișeu (Valea Sălăuței), Comănești - Ciceu (Valea Trotușului) ș.a.. 3. Canalele hidrografice reprezintă soluții de regularizare a rețelei hidrografice și axe de circulație navală, ce pot fi valorificate turistic
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
sentiment de spațiu liber - dar și unul Înspăimîntător, pentru că jumătate din clădirile de pe stradă erau avariate și acoperite cu scînduri. Julia o conduse pe Helen spre sud, spre fluviu. La un post de jandarmi, aflat Într-una dintre colonadele de sub viaductul Holborn, un bărbat le auzi și le fluieră. — Doamnele alea două! Trebuie să aveți un batic alb sau o hîrtie, vă rugăm! În regulă, strigă Helen supusă. Dar Julia Îi murmură: — Ce-ar fi să devenim invizibile? Traversară Ludgate Circus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fluvii. Fiecare dintre ele este rigidă și asigurată, construită în conformitate cu caracteristicile clasei sau clubului de apartenență și sunt aproape nobile în lipsa lor de variație, în lipsa lor riguroasă de flexibilitate. Nobile, în măsura în care se poate spune despre un pod suspendat sau un viaduct că este nobil. Vieți englezești, cuceritoare și funcționale. Vieți industriale. Bobby se îndreaptă spre ceva. Acest fapt, se petrece în etape imperceptibile, este un proces continuu, nu un salt brusc. Dar dacă există ceva în genul trecerii unei linii, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
minună și șopti preotului limpede și cu părere de rău: ― Unde mergem, părinte? În suflet îi încolți, lângă părerea de rău, un firicel de nădejde, care-i spunea în taină: "Poate că totuși!..." Curând însă părăsiră șoseaua, trecură pe sub un viaduct cărămiziu, apoi peste un podeț de scânduri noi. "Doamne, unde mergem?" se întrebă Apostol acuma cu durere, mai ales că pe aici nu umblase niciodată. Nu-și simțea deloc picioarele, se mira cum poate merge fără picioare și i se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
după 165 greutatea atomică ci și după numărul de protoni din nucleul atomic. Mendeleev: A fost victoria finală asupra metalelor?! Evelin:Si dumneavoastră sunteți reprezentat în Academia Universului... Evelin: Domnul Alfred Nobel... Invenția dumneavoastră, dinamita, a ajutat omenirea să construiască viaducte, tunele, mari canale de apă navigabile. Alfred Nobel: Dar, în timp, a fost folosită dinamita pentru autodistrugere. Evelin: Dar v-ați cerut scuze public de peste 100 de ori, prin decernarea premiului Nobel, mai ales cel pentru PACE! Profesorul: Dacă-mi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
aceea nesigură ținându-mă strâns de bara făcută din tuburi și buloane ruginite. Mi-am agățat haina, am tras de ea și stofa s-a rupt. Dintr-o dată am auzit un huruit neașteptat. În fața mea, foarte aproape, se afla un viaduct. Dincolo de parapet mașinile treceau ca vântul. Nu mai reușeam să înțeleg unde ne aflam, am privit în jur. Fata era deja destul de departe în spatele meu, se oprise pe o esplanadă nepavată. Cu părul galben și sacul multicolor, părea o paiață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-adevăr în spatele ei se afla o construcție, un zid roz, vechi, care nu părea să aparțină unei case în picioare încă. Se întoarse către zidul acela. Era o locuință autonomă, un soi de vilișoară minusculă, prăvălită exact sub picioarele viaductului. Am coborât printre mărăcinii prăfuiți, apoi am urcat două trepte până la ușa din doage verzi ca fusta ei. Întinse mâna spre cărămizile de deasupra ușii desprinzând o cheie lipită acolo sus cu gumă de mestecat. Deschise ușa, apoi își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat, pentru că nu avea decât o singură fereastră. Prin obloanele întredeschise se zărea un pilon al viaductului. Sub masa acoperită cu o mușama erau vârâte trei scaune suedeze. Pe lateral se afla o ușă prin care se întrezărea un dulap de bucătărie acoperit cu un material plastic ce imita pluta. Intră acolo. — Pun laptele în frigider. Spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cafea... Da, poate că în cafeaua aceea era ceva ciudat. Se simte miros de otravă în cocioaba aia, domnule comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina aia prăfuită. Mașinile trec peste viaduct, mașini care fac să tremure geamurile, zgomotul lor înăbușă strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin miracol! Arestați-o pe vrăjitoarea aia. Tub de drenaj. Nenorocito, cum ți-ai permis? Cum ai crezut că ai putea să mă distrugi? Cum ai sperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai multe ori, fără să mi se răspundă. Pe viaduct mașinile treceau ca fulgerul, cine știe de câte ori trecusem și eu peste el ducându-mă la mare, fără să am habar de viața care se afla dedesubt. În spatele pilonilor se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecusem și eu peste el ducându-mă la mare, fără să am habar de viața care se afla dedesubt. În spatele pilonilor se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se ivea lugubră din iarbă, poate căzuse de pe viaduct și n-a avut nimeni grijă s-o mai ia vreodată de acolo. În apropiere, pe o fâșie de argilă crăpată de soare, se târa un șarpe. Pielea lui neagră lucea, în timp ce se ascundea din nou în iarbă. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întuneric. Treptele nesigure, murdăria de pe jos, umbrele lungi ale etajelor, totul tăcea, în afara inimii mele de lup. Noaptea înghițise scara de fier din exterior, m-am repezit în întunericul ei, într-o învăluire tot mai ademenitoare. Ultima etapă, șanțul de sub viaduct. Nemișcat, ca o mare sfârșită. Apoi, ultimii pași către palafita sa, către mica metresă a Saigonului meu. La fereastra de la balcon nu se vedea nici o lumină. Cu mâna strânsă am bătut la ușa verde. Mă împiedicasem pe trepte, mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că așa era cu toți. Cine eram eu să merit ceva în plus? Am ridicat brațul care mă durea și am bătut din nou. Nu era acasă. Curva nu era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin. Am auzit un geamăt ușor și ceva foșnind dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mârâit înăbușit, de câine bătrân, care obosi imediat. Am zâmbit. Se va întoarce, dacă a lăsat câinele înseamnă că se întoarce, iar eu o voi aștepta. Voi face ce vreau cu corpul ei, pentru ultima oară. O mașină trecu pe viaduct, lumina farurilor spălă pereții casei. Printre cărămizile de deasupra capului am văzut strălucind ceva. Atunci mi-am adus aminte de cheie. Am întins mâna și am găsit-o printre cărămizile dislocate, în bucata de gumă americană mestecată. Am strâns mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu ai curaj să-ți arăți fundul în timp ce te duci la baie. Poate că ți-e frică să nu fi omorâtă, ți-e frică să nu te arunc în mâlul din râul secat, ca și mașina aceea neagră căzută de pe viaduct. Nu știi că furia mea încetează când mor în tine și că după aceea sunt un leu neputincios. Ce faci când plec? Ce îți las? Șemineul stins, camera răvășită de mine, care te-am umilit în toiul nopții fără măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în care ne întâlnisem. Am mai descoperit ceva deasupra frigiderului. Închise într-un borcan, am găsit câteva bancnote, unele mototolite, altele pur și simplu împăturite. Am numărat, nu lipsea nici măcar o liră. M-am apropiat de fereastră. Soarele frigea pe viaduct, țârâia pe câmpiile de mărăcini. Lângă o rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu ciufurile cozilor ridicate, mergeau în șir una după alta. Italia nu s-a atins de banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]