1,162 matches
-
sfânt ?" se întreba Tarrou. Și răspundea: Da, dacă sfințenia este o sumă de deprinderi". Dar, în același timp, Tarrou se așternea pe descrierea destul de minuțioasă a unei zile în orașul ciumat și dădea astfel o idee exactă despre ocupațiile și viata concetățenilor noștri pe timpul acestei veri. "Nu râd decât bețivii, spunea Tarrou, iar aceștia râd prea mult." Apoi își începea descrierea: În zori, adieri ușoare străbat orașul încă pustiu. La această oră, care desparte morțile din timpul nopții de agoniile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
exclamații și mulțimea a început să curgă spre ieșiri și s-a îngrămădit în fața lor ca să sfârșească prin a se înghionti între uși țipând. Cottard și Tarrou, care doar se ridicaseră, stăteau singuri în fața uneia dintre imaginile a ceea ce era viata lor de atunci: ciuma pe scenă, sub înfățișarea unui actor dezarticulat și, în sală, tot luxul devenit inutil, sub formă de evantaiuri uitate și de dantele atârnând pe roșul fotoliilor. ÎN TIMPUL PRIMELOR ZILE ALE LUNII SEPTEMBRIE, RAMBERT LUCRASE SÂRGUINCIOS ALĂTURI DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Matei, nu te întreb mai mult, tu știi cum stau lucrurile, Nici acestea nu-s culorile adevèrate, nu-i așa?! o întreb arètând spre culorile vii de pe ecran, Nu Matei, nu sunt! În realitate totul e mult mai șters, ca viata, în realitate e mult mai ștearsè, poate cè ai dreptate tu cu lumea ta virtualè! Am la Institut un dvd cu muzeul Louvre, încerc eu sè schimb subiectul și sè revin la artè, Ar trebui sè-l vedeți! eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o întreb, Ceva de bèut, Matei! Vezi tu! Matei ar putea avea pentru o clipè sentimentul cè e într-adevèr soțul Corinei, cè Vlad nu existè, cè America nu e decât o fantasmè și cè tot ce s-a intamplat in viata mea de trei ani încoace, n-a fost decât un vis nedorit, Numai teamă de a nu stârni o furtunè casnicè mè oprește s-o întreb direct pe Corina, Sunt eu, oare, soțul tèu? Te aștept, Matei! Bine, atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am rămas cu acest defect <victor37>: nu s-a putut face nimic? <maya>: am făcut tratamente. Se părea că e ok, mă mai bilbiiam doar cînd eram emoționată <maya>: altfel mă puteam controla <victor37>: mda, e greu să treci prin viata fara emoții <maya>: cînd uit, nici nu se observă. Dar daca încerc să mă controlez, e și mai rău <victor37>: cu băieții încerci să te controlezi, probabil <maya>: da. De aceea nici nu mai merg la intilniri, chefuri... <victor37>: daca
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
-i invadez intimitatea. Faci cum vrei, dar nu trebuie să te simți obligat față de mine. Știu că o placi și că ai vrea să îi fii cât mai aproape, așa că înțeleg . N-am să vă mint spunându-vă că în viata mea, Creata a devenit un capitol închis după acea seară și că fericirea ei luase sfârșit, fiindcă nu aveam atâta putere asupra ei. Petruș nu era omul care să aparțină doar uneia, așa că avea obiceiul de-a flirta cu oricine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Atunci am învățat să renunț Sanda Cordoș - Din umbra viitorului luminos Nora Iuga - Dragă Gheo, Cerasela Nistor - Cerul negru-rozaliu Ioana Ocneanu-Thierry - Eu, una, n-am suferit! Simona Popescu - HoRor! Cool! Iulia Popovici - X și Y Alina Radu - O zi din viata Alinei Viktorovna Doina Ruști - Ginecologii mei Simona Sora - Bibliotecile spitalelor mele Mihaela Ursa - O poveste de fată Otilia Vieru-Baraboi - A-ha În acei ani, într-un sistem de autogospodărire, indiferent dacă locuiau sau nu în cămin, studenții făceau, pe grupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
degrabă tuberculoza intestinelor. Trăind aceste scene și transcriindu-le, îmi dau seama ce ridicole sunt, ce amuzante chiar, parcă imitație după cine știe ce pagină de satiră a lui Moliere împotriva medicilor. Dar pe un pat zace de o săptămână Viky între viată și moarte, fără măcar ca să știm ce să facem ca să-i venim în ajutor. Putem glumi? De-abia pe la 11 noaptea, sub un cer superb, ne reluăm drumul spre port. Încep: - Nesiguranța este oribilă. Poate că numai eu am nenorocul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e liantul tuturor stărilor de conștiință și al comportamentelor sale. Gândind și simțind totul din perspectiva existenței, e normal ca personajul să se comporte contradictoriu și inconsecvent, irațional. E fatal, simțindu-și apropiatul sfârșit, ca el să se agațe de viată, și în special de manifestarea ei culminantă, dragostea, cu înverșunare paroxistică. Tot restul - "n'est que littérature". Literatură menită tocmai să transmită sentimentul letal, obsesiv. Nu literatură de dragul literaturii. În aceasta constă autenticitatea, indiferent de mijloacele discursului prozaic: "literare", în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru iertarea pacatelor celor vii și celor raposați din neamurile noastre; vinerea facem rugăciuni pentru ușurarea lor, dar nu numai pentru neamuri, ci și pentru străini, cunoștințe sau foști prieteni care au decedat și pe care astfel îi ușurezi în viata de dincolo. Pentru răposați dai și pomelnicul cu parastas la trei mânăstiri sau, daca a fost foarte păcătos, la șapte mânăstiri, acolo unde se face zilnic Sfânta Liturghie pentru un an de zile. În acest timp postești și tu vinerile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Trecerea timpului o lasă rece... Își face de cap și... uită să mai plece. De mult Când familia mi-o întemeiam Și cu lipsurile din greu luptam, Aveam, totuși, motive să fim fericiți: Eram tineri, eram mulți și eram uniți. Viată... Din zi în zi mai prost trăim, Cu pâine și legume ne hrănim. Când este carne e-atât de drămuită, Că doar, cu șanse, poate fi găsită. Chin Când sufletul îți este cuprins de suferință, Iar gândurile te-asaltează, cu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
uita împreună cu mine la televizor sau ascultam muzică, iar atunci când o vedeam supărată, mă întristam și eu. Aș vrea să iau o baghetă magică și să fac o vrajă ca mama mea să apară lângă mine. Ea mi-a dăruit viată, m-a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi. Întotdeauna avea câte un cuvânt și un sfat de încurajare pentru mine, chiar și atunci când era dezamăgită de către ceilalți. După o vorbă bună și o mângâiere din partea, ei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atât de puțin diferite. Căci orice, orice gest, privire, suflu schimbă tot. Secunda schimbă totul atât de imprevizibil. Și ce mă asigură că nu se va schimba în rău? Un singur minut ar fi de ajuns să strice o întreagă viată. Faptul că am veșnicia înainte? Cine-mi spune, vă rog, că viitorul nu se va schimba în mai rău? Pentru că fiind cu el, nu mai sunt eu. Totul se schimbă. Viața se schimbă. Și cu el nimic nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simt că lucrez cu ceva concret, nu că zbor prin norii lui Ilie Pavel. Chiar credeai că mă voi duce să mă izbească realitatea în cap fără anestezic? Lumină! Să mergem spre lumină! N-am de gând să plătesc toata viata pentru chestia asta. Dacă nu m-ai iertat, situația asta nu-ti face bine nici ție, nici mie. X: Ești zgârcita cu propria-ti persoana?! Acorda-ți timp, căci este din belșug. Y: Ei, păi aia-i, ca nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poți să te închizi și să reziști, tu vei deschide întregului univers. Atunci vei reuși să-l cunoști. Iar iubitul meu? Nu contează, oricum va muri, oricum nu-l pot ajuta, oricum.... Cel măi important, singurul lucru ce contează e viata, nimic altceva. să trăiesc cu el.... Felul în care mă iubește face ca imensa lui iubire să fie suficienta pentru amândoi. Femeia îl face nemuritor pe bărbat (nu numai prin faptul că îi naște copii). Dacă am trăi veșnic, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru admirație și contemplare. Poate că și natura se cere admirată, nici ea nu exista, nu se cunoaște, deoarece nu o vedem în întregime. Autosuficiente nu sunt decât plantele, poate animalele chiar dacă fac parte dintr-un plan al naturii, din viata ei. Atunci noi am fost creați, special pentru abstract, cunoștința de sine, fericire? De ce natura nu se teme de noi? Nu a dat greș cu noi? Iar dacă nu, suntem noi expresia suferinței, incertitudinii sale? Nu exista decât nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
albul și cu el să ne satisfacem esența pentru a ne întoarce și trăi negrul. În practică trebuie să ne cunoaștem și să lucrăm asupra noastră până ce vom fi cine vom dori. Momentele de o sinceritate neprelucrată sunt amintirile. Iar viata va fi și ea o plăcere, căci ne vom place de noi. Iar moartea va veni și ea căci doar nimicnicia poate exista. Natura nu suferă că moare, căci ea e infinită, are liniște, este controlată de propriile coeficiente. Frumusețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
natura omniscientă. Focul nu a ars decât pe unii. Eu am scăpat. Eu am ars violența cu violență. Cei ce au ars focul cu foc scăpaseră. Are pasiunea în ochi. Îi sclipește în ei. O pasiune ca a ei, istoria, viata și libertatea. Se făcu profesoara de istorie. Îi plăcu arheologia. E politicoasă și simțită, puternică și vie. Forța lui, a melodiei, a ritmului. Yago e o telenovelă foarte bună. La fel și ,,Hoțul de inimi". Înveți, și apoi totul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-i faci? Parcă cine n-a pătimit? Dacă te-ai lua după inimă! Mie crezi că mi-a plăcut Grigore la început? Ce, eram ca acuma? De muncă m-am făcut așa. Eh, ce mai femeie am fost la viata mea! Mai pe urmă m-am deprins. Totul e să tie de casă, să fie la locul lui, să-și vadă de treabă, să nu fie curvar și să plece după altele, că atunci e greu! Așa-l apucase pe-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era la rigiment, c-a fost reangajat și el! Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt! - Doamne ferește... > - Doamne ferește, pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De atunci nu-l mai văzuse nimeni pe tăinuitor. Sandu zicea c-ar fi auzit că s-a spânzurat, dar lui Nicu-Piele nu-i venea să creadă, pentru că ăștia, învățați să trăiască bine, în poala muierilor, nu prea-și ridică viata singuri, ca pițigoii. §i ca să arate că-i părea rău de el pentru că petrecuseră împreună chiar în casa în care se aflau, încheiase dând din umeri, privind în ochii lui Paraschiv: - De, mă ucenicule, altminteri, cum îl știi și tu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
S-au înfundat în cârciuma lui Stere și-au cerut de mâncare și de băutură. Au chemat și un armonist să le cânte și Gheorghe s-a însuflețit. A mărturisit: - Te-am mințit, mînca-ți-aș ochii! N-am lovit cu cuțitu-n viata mea. Numai gura de mine. Și nici la Ciucea n-am fost. De furat, am furat, nu zic, doar boala asta o am, nu dau cu suriul. Tot de la un zbanghiu am învățat: dacă pui mâna, te mai iartă. Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se dezvolte și să trăiască, era posibil să se stabilească un curent de idei în această privință, să se creeze mediul favorabil, astfel ca să rămână totuși ceva din eforturile noastre, și micii oameni pe care i-am format pentru viată să fie mai târziu tot atâția educatori ai noilor generații. Într-un cuvînt: eu eram convins că problema națională - ca și în Franța, ca și în Italia, ca și în Spania - era o problemă de educație; sau că, cel puțin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care ne aflam - ceva din autoritatea unei amfitrioane. Apoi zîmbi amical. - Vedeți dumneavoastră, continuă el, omul e ca un copac, crește el În soare dar rădăcinile Îi rămîn În pămînt. În realitate n-o să mă pot desprinde niciodată. Asta-i viata... Plec pentru Iudith, știți, fiica mea, și pentru soțul ei... sînt oameni la patruzeci și ceva de ani, mai au tot timpul... Și eu, cum am rămas singur de cîțiva ani de la moartea soției, ce să fac aici? nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
portului fluvial. De acum decenii vor trece, și steagurile multicolore și vesele ale portului nu vor mai exista, nici hărmălaia elevatoarelor ce descărcau și Încărcau ziua și noaptea. Se vor Încerca forțate festivități fluviale pentru a da impresia pulsației de viată, cum a fost odată, pentru a se crea iluzia că totul e foarte bine, dar puținul din jur va scoate mereu În evidență lipsurile de toate felurile, zecile de magazii, silozuri din port, pline altădată, goale acum, ce contraziceau optimismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]