3,591 matches
-
luturi/ Și în frunzișul, toamnei, ce-a căzut”. (ACASĂ) Iată o destăinuire sinceră prin care poeta Domnica Vărzaru ne invită în universul său lăuntric, reliefând coordonatele care-l definesc. Și pentru că poezia i-a cucerit pe deplin simțurile, în ea vibrează sentimente puternice, sculptate în tablouri simbolice: „Eu nu scriu cu creionul,/ Ci cu fugarul suflet/ Ce într-o zi de toamnă/ În mine s-a născut./ Eu nu scriu pe hârtie/ Ci scriu pe lumea vie,/ Ce este cum s-
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
ori, trimiterile la cele sfinte dau măsură din plin a spiritualității autoarei. Poeziile Domnicăi Vărzaru vor dăinui în timp prin mesajele care reușesc să atingă inimile noastre, prin frumusețe, finețe și seninătate, fiindcă sunt limpezi, curate, fiindcă fac inima să vibreze și sufletul să se încălzească. Lejeritatea conexiunii ideilor, ușurința de a surprinde instantanee sunt motive în plus de a aprecia arta poeziilor sale. De admirat libertatea cugetului, evaziunea lirică, zborul spre vis, de care avem atâta nevoie pentru a putea
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
mă-ntorc iar la tine De departe te văd în amurg Mă cobor la mâna întinsă M-aplec în taină și o sărut. Ridicând privirea alene Te-am zărit o clipă visând Și chemarea divină se-așterne Pe sufletul tandru vibrând. Am vrut să scriu despre tine Cuvinte nu am să descriu Ochi calzi și plini de iubire În care eternul se mistuie viu. TRECĂTORI PE PĂMÂNT Trecători pe pământ Poposim doar o clipă In amurg se ridică Petale de-argint
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
de ratări: aroma-i m-a separat... Trecerea viselor printre mesteceni înalță tăcerea spre zenit. Am păstrat doar zgomotul amintirilor închipuite prefăcându-mă că nu am presimțit stingerea... Speranța s-a tăinuit în câteva silabe care s-au deprins să vibreze. Referință Bibliografică: Recviem / Călin Marton : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Călin Marton : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
RECVIEM de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366453_a_367782]
-
este imposibil de răspuns prin vreo manifestare umană. Și printre iluzii, spre despărțire, în căderea nesfârșit de blând purtată de amurg, omul este constrâns în a privi, de pe țărmul propriu, spre depărtări vagi de nemurire. Și depărtările au început să vibreze din libertatea mării spre malul naufragiatului , nu la strigătul lui și nici la mișcările disperate, ci la tentativa de a suferi apropierea prin actul pragmatic al așteptării clipei regăsirii. În acest moment de sens, când se regăsește, omul devine cu
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]
-
plastic, cum l-am putea numi, sub semnul lucidității și al cunoașterii. Emotivitatea, mai discretă în ordinea desfășurată pe pânze, „alunecă” în spectator, articulându-se, empatic, cu propriul său impuls motivațional. Condiția acestei mecanici a receptării ar fi, totuși, aceasta: vibrăm cu artistul numai în măsura în care purtăm în noi o autentică predispoziție afectivă pentru tematica abordată. Sub această condiție, comunicarea devine ușoară, instantanee, pentru că cel puțin un personaj este de domeniul public. Cine nu i-ar recunoaște, pe meridianul portughez, pe Camões
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
de ratări: aroma-i m-a separat... Trecerea viselor printre mesteceni înaltă tăcerea spre zenit. Am păstrat doar zgomotul amintirilor închipuite prefăcându-mă că nu am presimțit stingerea... Speranța s-a tăinuit în câteva silabe care s-au deprins să vibreze. Citește mai mult Am trădat luminile ce străpungeau aburul creșterii...infuzie de ratări:aroma-i m-a separat...Trecerea viselor printre mesteceniînalță tăcerea spre zenit.Am păstrat doar zgomotul amintirilor închipuiteprefăcându-mă că nu am presimțit stingerea...Speranța s-a tăinuitîn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
ce străpungeau aburul creșterii...infuzie de ratări:aroma-i m-a separat...Trecerea viselor printre mesteceniînalță tăcerea spre zenit.Am păstrat doar zgomotul amintirilor închipuiteprefăcându-mă că nu am presimțit stingerea...Speranța s-a tăinuitîn câteva silabecare s-au deprins să vibreze.... VI. PIANO, de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015. Din pianul meu amintirile coboară. Clapele îmi prevestesc ecoul pașilor ce-mi suspenda gândul... urmele ce ar putea să fie apasă pe degetele sângerii. simt nesfârșit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
acționează asupra sufletului nostru precum liniștea absolută. Această liniște nu e totuna cu moartea, ea abundă de posibilități vii. Este un nimic plin de veselie juvenilă sau, mai bine spus, un nimic de dinaintea oricărei nașteri, a oricărui început. Așa a vibrat, poate, pământul, alb și rece, în vremea epocii glaciare. Zorile nu puteau fi mai bine descrise.” În orice gândire simbolică , moartea precede viața, orice naștere fiind, de fapt, o renaștere. Astfel, la începuturi, albul a fost culoarea morții și a
MARIAN MALCIU ŞI PRISMA DE STICLĂ A LUI ISAAC NEWTON, ÎN ANALIZA DOAMNEI GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366530_a_367859]
-
acele momente ... Se lăsă pe spate, iar pletele ei îmi mângâiau fața. Am tras-o spre mine, simțindu-i spinarea deasupra buzelor și i-am sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
mei cu rame subțiri, aburiți de câte ori răsuflu, parcă-i și simt crăpându-se deasupra nasului, ca într-un desen animat... Zăpada asta, abundentă, ca o frișcă enormă din care nu mai știi cum să muști, face și în el să vibreze ceva, îl face să se bucure în felul său, reținut parca matur. Încropește un bulgăre micuț și îl împinge cu piciorul, rostogolindu-l din mers... De ce-mi doresc atât să fiu fericită? De ce-mi doresc să fiu mai
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VIBRAȚIA DE LUMINĂ A LUNII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 564 din 17 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Vibrația de lumină a luni Alunecând ca un fulg luceafărul pe mare Văd cum vibrează lumină luna Trasând pe luciul apei o cărare Să nu se rătăcească cumva furtuna. Cum îmi încinge speranța fruntea Învinuindu-mă c-am trădat câmpia, Eu cu-n petec de lumină mai frec puntea În timp ce-mi încolțește la
VIBRAŢIA DE LUMINĂ A LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366787_a_368116]
-
că numai pe valea Peșenii (acum i se spune Pesceana!) se numea așa. Numeam ”burta vacii” nisipul rămas ca niște mici maluri după ce se retrăgeau apele, pe care îl băteam cu picioarele desculțe, pana ce începea parca sa tremure, sa vibreze. Ce ne amuza ! Dar sa revin la întrebări...serioase. Ați prins fâțe ? Dar baboi ? FS: Am prins prin mâlul apei nisiparnițe, care ne înțepau la degete. Am prins baboi cu mâna pe la răgălii, unde se întâmpla să ne cadă în
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
e aur, nu pentru că vrea cineva să lucească, nici clopotul n-ar suna dacă n-ar fi clopot, căci una e să bați în el și alta să bați într-un lemn! Noblețea e o artă a umanului, zugrăvită, dăltuită, vibrată în fire, iar cei pe care-i înzestrează poartă în tot gloria umanului. Lumea-i cu atât mai bună, cu cât e mai sădită cu florile nobleței umane. Dacă s-ar dărui comori spirituale la din ce în ce mai puțini oameni, lumea s-
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
răsuciți ca o salcie bătrână, fără de seamăn, cu patima ochiului străfulgerată, atât de dulce, atât de tainic! Așadar, acest cântec de iarbă și lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei: „Fiică a mirării, Poezia mă învinge! În oglinda de aburi, a visului, amnarul de lut scapără în noapte.” [...] „La țărmul din mine, Poezia renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre multe
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
șlefuite cu migală și dragoste. Redescoperind mitul, Theodor Răpan construiește un univers capabil să germineze etern, din sâmburele inițial în care Eros și Thanatos, într-un antagonism neveștejit prin vreme, își contopesc energiile izvoditoare de întunecată lumină.” [...] „Chenarul poeziei sale vibrează de o armonie interioară, izvorâtă firesc, fără efort aparent, în virtutea unei forțe de atracție singulare care determină o păstrare laolaltă a contrastelor, într-o decantare ce aduce, în final, cititorului, bucuria lecturii.” (Vladimir Alexandrescu) Exemplul, în acest sens, constituie o
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Neliniști metafizice, și se încheie cu Reflecții la “Ancestralele chemări “, semnate de poeta Georgeta Olteanu și Postfața doamnei prof.ing. Simina Silvias Șclatan, cicluri a căror temă se interferează, evidențiind visceralul ce resimte cerebralitatea ca presiune asupra memoriei care face să vibreze trăirea:” Când norii se adună pe Cer/ Și vântul, praful lumii îl poartă. Între Cer și Pământ se deschide o Poartă/ Prin care ploaia, viu argint,/ Picură viață pe bătrânul Pământ. “( Grădina bunicii). În acest décor ancestral se desfășoară aventura
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
din corola unui crin în care se răsfrânge o rază de soare...Și ...printr-o minune parcă, bobul de rouă a devenit Curcubeu irizat cu sclipiri de diamant. Pășesc desculță pe iarba scăldată de rouă, ce abia se trezește... Aerul vibrează în jur de atâta emoție și frumusețe sublimă...Grădina revine la viață. Se simte parfumul dulce-suav, al iasomiei... M-am trezit în zori pentru a vedea zânele ce dorm peste noapte în potirele florilor, pe paturi de catifea parfumată... O
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
26 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În peisajul literaturii noastre din ultimii 3-4 ani s-a simțit tot mai activă prezența unui nume, Georgeta Minodora Resteman. Creația ei este o mare revărsare de poezii cu un parfum îmbătător în care vibrează aspirația spre o lume ideală. Dar în acest an poeta debutează și în proză, scrierile sale fiind, de fapt, o succesiune de imagini din perspectiva unui spirit apt de a cuprinde și de a desluși sensuri mult mai adânci. Noua
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
sălbatice, foc de tabără, cort, scăldatul în râu sau în cascadă. Îndrăgostiți de natură și de tainele ei, tinerii sunt încântați și de strălucirea razelor care cântă în zorii zilei, când cerul este senin și adie puțin vântul iar aerul vibrează precum corzile unei viori măiestre în concertul universului. Ca un adevărat cunoscător, Elizeu îi explică iubitei lui, misterele brândușelor de toamnă, ale altor flori care împodobesc poienele în preajma munților. Cine ajunge să petreacă un timp în mijlocul naturii, ajunge să înțeleagă
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
Bran... În deltă peștele și stuful, Și barba unui Lipovean... Munții își îndreaptă creasta, Către bolta infinită... Bărăganul, pe câmpie, Își leagănă iarbă cosită... Ape, râuri și izvoare, Dunărea alimentează, Și se varsă-n Marea Neagră, Care-n vals de val vibrează... Fila mea e Bucureștiul, Așa cum a fost odată... Cartiere vechi și Cișmigiul... Unde mă plimbam ca fată... Lacul, salcia pletoasă... „Buturuga” și fanfară... Aleea trandafirilor, Și banca de odinioară... Pe toate și-a pus amprenta timpul, Și nu știm ce-
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
ei sonoră, prin ritm, prin felul particular de organizare internă a elementelor ce alcătuiesc țesătura ei sintactică. Prin toate aceste mijloace, topite în creuzetul fluxului verbal de o natură specifică, ea acționează asupra sensibilității umane, o tulbură și făcând să vibreze psihicul uman. În acest context emoția estetică vine spre noi purtată de undele acestui amestec savant de înțelesuri, sunete, îmbinări și cadențe, pe care conștiința destinatarului le înregistrează ca expressive și determinate, regăsindu-se pe sine printr-un act de
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366164_a_367493]
-
în două coarne, Dar vine vântul să o răstoarne, Se duce-ncolo, vine încoace, Ce mult îi place să se mai joace. Se frânge luna în patru sferturi, E obosită de-atâtea certuri Și-n pas cu vântul tot mai vibrează, Când se rotește și când dansează. Se-aruncă luna în lacuri calde, De praful lumii să se mai scalde, Degeaba-ncearcă și se păzește, Căci dintre trestii o urmărește. Nu e nici sfântă, nu e nici clară, E fericită. A
JOC DE LUNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366208_a_367537]
-
din noapte/ fără a avea așteptări/ găsirea iernii în fructele coapte/ aducerea-aminte-n uitări.” Tentația absolutului nu este străină, umanul își ispitește mântuirea: „78. Reperajul vizibi¬lului-invizibil care se eschivează:/ „Lumină, domnilor, cât mai multă lumină!”/ strigă văzduhul care pentru noi vibrează/ în treisprezece frecvențe, doar la Ultima Cină.” O lectură interesantă, chiar provocatoare este această carte, o ofertă din partea unui autor aflat (aparent) la începutul ziceri¬lor sale și, tocmai din această pricină, de urmărit spre a vedea în ce măsură își consolidează
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
vă rog să rețineți bine că nu este vorba de vreun vibrator erotic miraculos la care probabil că v-ați gândit o parte dintre d-voastră. De data aceasta, este vorba de un veritabil Instrument erotic stelar de bioluminiscență, care vibrează în mai multe frecvențe de octave și care poate să măsoare toate stările materiei, A.D.N.M.P (A.D.N în materie pozitivă și A.D.N.M.N (A.D.N în materie negativă), atât a sufletului cât și a spiritului și a
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]