2,248 matches
-
Primind o altă lege Cu vecinicia sunt legat, Ci voiu să mă deslege". Și se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * * * În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori și de pripas, Dar îndrăsneț cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că o dată cu sângele de politician a moștenit și un har care-l deosebește de preoții obișnuiți. Nici chiar în fața naifului sau a shōgunului nu devenea slugarnic și mai știa, de asemenea, că are dibăcia de a intra pe sub pielea sfetnicilor vicleni din Sfatul Bătrânilor și de a-i îndupleca. Din păcate, din cauza presiunii exercitate de Ordinul Sfântul Petru nu i se dăduse încă ocazia să-și etaleze acest har moștenit din familie. Știa foarte bine că iezuiții nu puteau nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spuse în sinea lui: „Eu nu poftesc mărire pentru mine, ci vreau să ajung episcop ca să construiesc un ultim bastion în această țară care caută să proscrie credința creștină. Numai eu sunt în stare să mă lupt cu păgânii aceștia vicleni...” CAPITOLUL II Douăzeci martie Vreme rea. Ploaie. A fost încercat armamentul. Praful de pușcă a fost depozitat în cotețele șoimilor. Douăzeci și unu martie Stropi de ploaie. S-au ridicat trei case pe pământurile de la castel. Douăzeci și doi martie Vreme rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ele.” Își aduse aminte cu mândrie de unchiul și de rudele sale care au fost diplomați și cardinali ai bisericii. Niciodată nu i-a fost rușine că prin venele sale curgea același sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cardinali ai bisericii. Niciodată nu i-a fost rușine că prin venele sale curgea același sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să pătrundem gândurile Domnului. Senior Velasco. Matsuki vorbi de data aceasta cu o voce gravă, fără tonul cu care îmi pusese până atunci întrebările acelea încuietoare: — Nu Știu nimic despre toate acestea. Mie îmi pare doar că sunteți un om viclean care a trecut peste mări și țări și a venit în Japonia, iar acum se chinuiește singur de dragul acelui Dumnezeu al său. Chiar credeți cu adevărat că Dumnezeu există? De ce credeți că Dumnezeu există? — Existența lui Dumnezeu nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noi în parte. În viața oricărui om se găsește ceva care dovedește existența lui Dumnezeu. Dacă eu mă oglindesc în ochii dumneavoastră ca un om șiret, poate că Dumnezeu își arată existența Sa neînchipuită chiar și în traiul unui om viclean ca mine. Eram eu însumi uimit peste măsură de cuvintele care îmi ieșiseră din gură. Am spus că Dumnezeu își mărturisește existența Sa prin viața fiecărui om în parte, parcă împins de o forță nevăzută. Așa o fi ? se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Poți să-mi dai dreptate sau nu, după cum dorești, se avântă din nou Matsuki. Dar trebuie să le spun ceva seniorului Hasekura și lui Nishi. Nu vă lăsați păcăliți de înverșunarea lui Velasco! De veți cădea în plasa acestui om viclean, chiar și doar de dragul însărcinării ce v-a fost dată, s-ar putea ca acest lucru să însemne năruirea voastră o dată întorși acasă. Dacă până la întoarcerea noastră seniorul Shiraishi o să-și piardă puterea în Sfatul Bătrânilor și dacă seniorul Ayugai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
muribundul? Nu glumesc. Dacă ai să te duci, or să te ia ostatic sau or să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de copii ca să nu bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit. Dacă ești credincios, știi și tu că un preot are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde. Fără îndoială că la cel mai mic semn de destindere, se va năpusti asupra mea cu întrebări viclene sau îmi va întinde o capcană de cuvinte, pândindu-mă să mă contrazic în logica mea. Am încercat să-mi închipui, una câte una, întrebările cu care ar putea el să mă lovească. O să mă întrebe negreșit cu ce însărcinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țări cucerite de strămoșii noștri. Japonia este ocrotită de un ocean întins numit Pacific. Chiar și fără să cunoască învățătura creștină, japonezii au păstrat întotdeauna o ordine desăvârșită și au strâns o oaste puternică. Spre deosebire de neamurile trândave, japonezii sunt isteți, vicleni și tare mândri de ei, iar dacă îi jignești pe ei sau țara lor, atunci se adună ca albinele și te atacă. Într-o astfel de țară nu se cade să folosim mijloace de propovăduire nepotrivite. Nu trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Cu toate acestea, părintele Valente îl lovea pe Velasco încă de la început acolo unde îl durea mai tare. — Adineauri părintele Velasco ne-a spus că japonezii nu îndură să fie disprețuiți. Ne-a mai zis că sunt așa de înțelepți, vicleni și ascuțiți la minte încât nu trebuie să ne purtăm cu ei la fel cum ne purtăm cu celelalte popoare din Orient. Dar și noi suntem de aceeași părere. Tocmai pentru că suntem de aceeași părere, vă rugăm, prea onorați episcopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca să-și păstreze aliații. Oricare tabără ar câștiga, familia acelui nobil poate să se dezvinovățească astfel în fața învingătorului: „Familia noastră nu e de vină pentru că fratele nostru a trecut de partea dușmanului. A făcut asta de capul lui.” Aceleași uneltiri viclene i-au îndemnat pe japonezi să trimită încoace soli. Cu alte cuvinte, japonezii nu-și doresc propovăduirea Evangheliei, ci se folosesc de libertatea propovăduirii ca de o momeală, urmărind de fapt cu totul altceva. — Și ce urmăresc? întrebă un episcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
murmurând întruna: „Oh, Doamne, facă-se voia Ta.” „Oh, Doamne, facă-se voia Ta. Dacă nu-Ți vei întoarce fața de la Japonia și dacă Te-ai răstignit pe cruce și pentru Japonia, atunci facă-se voia Ta. Japonia. Japonia cea vicleană. Japonia - întruchiparea șireteniei. Japonia, atât de pricepută la tras pe sfoară. Întocmai după cum spune părintele Valente. În această țară nu se găsește nici cea mai mică dorință de a căuta veșnicia și tot ceea ce depășește omenescul. Așa este. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
șiretlicuri, încercasem să-i duc de nas de dragul țelului meu ascuns și mă folosisem de slăbiciunile lor cum ar fi faptul că nu cunoșteau limba și că nu știau încotro ne îndreptăm. La rândul lor, și ei se arătaseră uneori vicleni și încercaseră să se folosească de mine pentru a-și îndeplini însărcinarea. Acum acel zid de gheață care ne despărțea odată se topise. Însă Domnul Iisus mă părăsise oare cu adevărat? Privind cerul care se întindea deasupra noastră cenușiu, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochii lui erau plini de iubirea și de blândețea unui tată pentru fiul său, iar cardinalul părea să cunoască bine puterea prefăcătoriei sale. Însă, îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna așezată pe umărul meu. Sfântul Scaun nu poate îndura să mai trimită de acum încolo misionari ca voi într-o țară care-i prigonește pe creștini. După cum nu există conducător care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sentimentul că în umbra neagră a colibelor de pescari se ascundea cineva care ne iscodea fiecare mișcare. Mi se părea chiar că cei ascunși plecaseră pe furiș să-i înștiințeze pe slujbași. Doar știam bine cât de șireți și de vicleni erau japonezii în astfel de împrejurări. Trecu o bună bucată de vreme. Între timp, nimic nu se clinti, ca și cum totul împrejur ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un târziu m-am hotărât să cobor la țărm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tare amețit de izbitura mea. Sălbăticiunea s-a prăbușit la pământ. Atunci, i-am mai ars una în cap și lat l-am lăsat. I-am luat blana și am pus-o la uscat. Măcar atât câștig să am de la vicleanul ăsta, după câtă stricăciune mi-a făcut. Păcat că pielea lui e ruptă în câteva locuri! Asta-i numai vina lui Cuțulache. Cred că am să dau blana aceasta unuia din voi, să vă faceți o căciuliță sau un cojocel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
găsit-o la scoborârea mea din tren, mititică, înfrigurată în paltonul subțire, neavând curajul să-mi iasă înainte, cerșind cu privirea o vorbă bună. Ce milă am avut de dânsa atunci! Cum mă socoteam o brută pentru toate planurile mele viclene! O luai strâns de mână și merserăm kilometri fără să ne spunem nici o vorbă. Și mă chinuiam: "Ce trebuie să fac, Doamne, ce trebuie să fac?" Mă durea acum supărarea ei, frigul care o răzbea și nu știam cum s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Dumnezeu (III, 1). Ce înseamnă totuși că Dumnezeu este atotputernic? Înseamnă cumva că voința Sa este arbitrară? Sau că nu îi este cu putință ceea ce nu voiește? Sau că poate și ceea ce nu poate? Astfel de întrebări - unele evident viclene - erau ușor de întâlnit. Ele revin spectaculos și în gândirea modernă, de pildă în secolul și în saloanele în care putea fi întâlnit Voltaire. Ca să evite asemenea capcane inutile, Tertulian revine la un mod de înțelegere care se lasă orientat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și nu se ignoră, cu fiecare caz în parte, elementul decisiv al pasiunii, cel în care paradoxul se poate desco peri pe sine. Iar strategia complicată a intelectului, logica sa vicleană atunci când se vede singur cu paradoxul, este admirabil înfățișată. O poți recunoaște la fel de bine și astăzi, căci între timp nu s-a schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde. „Intelec tul zice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lui Dumnezeu (III, 1). Ce înseamnă totuși că Dumnezeu este atotputernic? Înseamnă cumva că voința Sa este arbitrară? Sau că nu îi este cu putință ceea ce nu voiește? Sau că poate și ceea ce nu poate? Astfel de întrebări - unele evident viclene - erau ușor de întâlnit. Ele revin spectaculos și în gândirea modernă, de pildă în secolul și în saloanele în care putea fi întâlnit Voltaire. Ca să evite asemenea capcane inutile, Tertulian revine la un mod de înțelegere care se lasă orientat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și nu se ignoră, cu fiecare caz în parte, elementul decisiv al pasiunii, cel în care paradoxul se poate desco peri pe sine. Iar strategia complicată a intelectului, logica sa vicleană atunci când se vede singur cu paradoxul, este admirabil înfățișată. O poți recunoaște la fel de bine și astăzi, căci între timp nu sa schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde. „Intelec tul zice că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de ceva vreme de demonii cărora strămoșii noștri le ofereau jertfe; și sunt sigur că Gundovek nu ar aproba nici un cuvințel din ce ai spus mai înainte. Gualfard, ascunzându-și cu greu nemulțumirea, își îndreptă umerii. — Gundovek! izbucni el. Un viclean și jumătate, Haribert. Voi, diaconii creștini, îi faceți pe voie numai ca să-i liniștiți pe romani. Cu mâinile în șolduri, celălalt scutură din cap cu un aer de milă. — Cum poți să vorbești așa? Eu cred cu adevărat că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păruim astfel. Se întrerupse o clipă, părând că se concentrează ca să-și exprime cât se poate de bine gândul. — Ca să ne întoarcem la ce vorbeam mai înainte, reluă el, iată părerea mea: e adevărat că romanii sunt oameni răi și vicleni, care preferă să-i lase pe alții să lupte în locul lor. Când sunt atacați, se ascund ba după scutul francului, ba după al vizigotului, ba după al alanului, cum le pică mai bine. Sunt neîntrecuți în a-i despărți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]