6,708 matches
-
ca sigur, pui de găină cu gripă „porcin de aviară“, «cu vomă strălucind a sferă»: «...răstigniți un râs ce nu aderă / la schimbări de cap între statui !» (p. 75), după care «virtutea virtuală bate toba» (p. 83) și «într-un vid prea plin de lacrimi / înflorește super sila» (Spleen la revenirea din Europa, p. 84). În tonalități epigramatice, din partea a II-a, Catrene din rupte antene, a acestui volum, suntem întâmpinați de „același râs“ care devine iute „scrâșnet de dinți“ în fața
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Sensul vieții rezultă din eterna reîntoarcere a identicului” Friedrich Nietzsche Când ni s-a dat viața în dar, am primit și multe alte daruri, dar printre acestea nu s-a aflat și acela de a ne cunoaște sensul vieții. Acest vid trebuie să-l umplem pe îndelete, cu răbdare și fără întrerupere, deși știm că nu vom găsi vreodată răspunsul pe deplin. Nu putem renunța, căci sensul vieții reprezintă una din coordonatele fundamentale ale existenței noastre, este căutarea căii celei mai
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
Rupt din frescă lui Monet, Tenul tău albit în mare Prin finețea lui Bizeț. Îți spun din nou iubire Că gelozia m-a răpus, Furat de-a ta menire Eu te-am iubit nespus. Ai plecat în moarte Lăsând un vid amar, Sufletu-mi să poarte Un frig total, polar. Far’ de tine viața Rosturi nu mai are, Eu mi-s doar paiața Ce sufletul îi moare. În astralul crud și rece Ai plecat uitând de mine, Îngeri muți te vor
RIGOR MORTIS POETIC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369744_a_371073]
-
serioși și asumați până la capăt, maturi duhovnicește. Acum asta ni se cere, vremurile ne somează, ele ne scot din bârlogul conștiinței ațipite. Timpul nu mai are răbdare cu noi, ne-a îndesat pe gâtlejul său îngust. La celălalt capăt, neantul, vidul. Este timpul să răscumpărăm greșelile. Este timpul să ne apărăm Biserica. Este timpul să stăm alături de ierarhii noștri, de preoți, de călugări. Dar nu de anumiți ierarhi, nu de anumiți preoți sau de anumiți călugări. Nu. A venit vremea să
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
lumină E pentru că, copil se joancă-n ține Ce-a uitat cele ce-l anima De bine Lumină din tine de o trezești Scutură-te de a ta întunecime Când auzi ale stelelor lumină E pentru că, un altul se naște-n vid Ce așteaptă o nouă cortina De individ Când atingi cerul de lumină ... Citește mai mult Când te trezesti cătând luminăE pentru că, esti singur în noapteși-ai uitat de-a să cununăDe șoapteCând admiri scânteie de luminăE pentru că, copil se joancă-n tineCe
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
în acea rază de viață pe care o avem mai înainte de eternitate, cât și de-a lungul ei. Vom fi parte din stele, vom face parte din Univers așa cum am făcut parte dintotdeauna, ne vom sădi propriul cer cusut în vid și ne vom căuta necontenit sensul unei vieți dobândite, trăite și apuse într-o sonoritate surdă și infinită. Forma nedefinită își va relua rostul ei, substanța primordială își va modifica alcătuirea, iar începutul va fi și sfârșit și continuitate, în
ENIGMATICUL NECUPRINS de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368124_a_369453]
-
cuvintelor și gesturilor câte unui om. Dorel Schor nu practică umorul gratuit, doar cel cu tâlc moral, psihologic, sau cu fulgurații de înțelepciune. Îi înțelege pe oameni, nu-i judecă, nu-i biciuiește. Îi contemplă în inocentul sau parșivul lor vid uman. Crează cu adevărat „un umor cumsecade”. Ilustrează ideea că pentru a fi umorist adevărat, nu e destul să ai simțul umorului, trebuie să observi oamenii și, mai presus de toate, să deții arta cuvântului, adică să fii scriitor. Dorel
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]
-
nr. 1317 din 09 august 2014 Toate Articolele Autorului În adâncul vieții mele, Pe a sufletului undă, A-nghețat în grea durere, Fosta-mi dragoste profundă. Sunt adânci a feții riduri, Prinse-n raza de lumină, Ochii-mi sunt ca două viduri, Înghețate fără vină. Adânc sapă amintirea, Unda vieții-mi răscolește, Răbufnește răzvrătirea, Speranța mă năpădește. Mă trezesc din nou la viață, Inima-mi bate-n adâncuri, Ce-a -nghețat, azi se dezgheață, Lacrimi unduiesc în plânsu-mi. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică
SPERANŢA MĂ NĂPĂDEȘTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368295_a_369624]
-
negre cu treceri dintr-o galaxie în alta, tunel de lumină în goluri de timp făcând totul flexibil în drumul spre stele. Pulsează prin spații sferele galbene, vânătoare cerească de zei îndumnezeind ființe. Tăișul gândului sclipind cu idei care fulgeră vidul răscolind focul din soare. Referință Bibliografică: În marile grote / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎN MARILE GROTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362666_a_363995]
-
când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidul Ce s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire. Suflet, inimă și minte-ncing o horă-n valea armoniei, Plină de iluzii, de idei și de-al creației freamăt dulce Iară inspirația se deschide - o imaculată floare, Pe altarul minții-și scutură
PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362746_a_364075]
-
preschimba în pulbere-orice gând. Până când?!... Tăcerea mea-i o torță în care ard intens cuvintele ce nu-și mai află rostul de când domnesc trufașe prostia și anostul și prea puțin din toate are sens. M-apucă disperarea când văd atâta vid. E doar un râs stupid ce-mi face greață și mă apucă plânsul când văd că intră-n viață nu omul, ci un jalnic individ. Lumina, cât mai este, se-ndreaptă în exod spre zări în care sorii ard feeric
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370190_a_371519]
-
Fie că pleacă la facultate, fie că lucreză în altă parte, se mută cu cineva sau se căsătorește tu simți acea plecare că un “abandon”? În momentul în care se instalează sentimentele de tristețe și durere, depresie sau senzație de vid legat de plecarea din cuibul cândva plin a copiilor, a soțului său a soției putem vorbi de “sindromul cuibului gol”. Acest sindrom nu este neapărat un diagnostic clinic ci este mai degrabă un fenomen care apare la anumiți părinți, în
SINDROMUL CUIBULUI GOL de MIRON IOAN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353305_a_354634]
-
lumină E pentru că, copil se joancă-n tine Ce-a uitat cele ce-l animă De bine Lumina din tine de o trezești Scutură-te de a ta întunecime Când auzi ale stelelor lumină E pentru că, un altul se naște-n vid Ce așteaptă o nouă cortină De individ Când atingi cerul de lumină E pentru că, iubești și trăiești Și viața îți este plină De povești Referință Bibliografică: Lumina / Borchin Ovidiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1073, Anul III, 08 decembrie
LUMINA de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353324_a_354653]
-
maica mea, spre maica ta, acolo-n staulul din dos unde născutu-Sa Hristos. mă doare c-a trecut alt an, și vine timpul de răscruce, când răstigniți murim pe cruce și-o îngropăm pe ana-n zid, între liniște și vid și dorul îl topim în doine și în balade de verbină, între-ntuneric și lumină, mutăm viața -ntr-o zi albă și înaintăm c-un vis, floare dalbă la ureche, floare dalbă de cais. sâmbătă, 28 decembrie 2013 Referință Bibliografică: la
LA CUMPĂNĂ DE ANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353346_a_354675]
-
prin birou pentru a-ș dezmorți trupul și simțind cum trupul i se relaxează,se opri în fața geamului și privi orașul sufocat de căldură veri și simți dorința de a fugi cât mai departe de acest furnicar ce părea un vid înghițitor de optimism. Și realizând că-și permite să viseze încalcandu-și astfel promisiunea,reveni la birou și după ce își așeza ochelari pe nas,deschise dosarul pentru a se apucă de lucru dar deschiderea uși îi franșe avântul. își ridică privirea
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
Murdara așteptare, absență disperată... («Cântec» - SEM, 157). Iar geneza se întețește până în marginea universurilor care este A - potrivit și unei reprezentări grafice semnate de poet în 1982 (infra), deoarece «Logosul nu este altceva decât locul unde materia se desparte de vid» (Ciudatul râs al rațiunii estetice - SRes, 142 sqq.). Marginea universurilor. În „interiorul“ cosmosului din Cuvânt / Necuvânt, Nichita Stănescu este preocupat de absorbție și resorbție, de „găurile negre“, de explozie și implozie la stele: «...gaura neagră cosmică [...] absoarbe după explozie. [...] Singurul
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
Astfel, el se umple / cu imaginile diforme, / atârnând lățoase de marginile / existenței, / sau, pur și simplu, / el adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se / devorat de ea. // Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul- Fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deșerturi. El mănâncă o frunză, / dar o mănâncă pe dinăuntru. / El este în afară pântec / și înlăuntru gură cu dinți. Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul-Fantă face înconjurul lumii / și există numai cât să ia cunoștință
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
obiectul unei revelații, obiect al credinței și al crezului, și prin aceasta el are legătură cu gândirea religioasă și magică.” (2004:29). Din afirmația eruditului hermeneut, captivat de acest gen literar, reiese că o serie întreagă de apercepții corelează, în vidul imaginii imaginate, nevoia creatorului de literatură fantastică de a trăi prin poveste, din care va reieșii specificul cauzalității de tip magic. Acest specific, de comunicare cu lumea într-un exterior necunoscut, surprinde prin exprimarea imaginativă a tinerilor creatori de literatură
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
ce ne îngăduie să presupunem că numai omul are conștiință. [...] Luciditatea este ruptura dintre spirit și lume; ea este în mod necesar conștiință a conștiinței.[...] Durerea circumscrisă, opusă vagului, e totdeauna încărcată cu un sens, fie el și negativ, în timp ce Vidul, prea vast, nu poate conține nici unul”[...] Ar trebui să urlăm un sfert de oră pe zi. Urletul este modul de exprimare al sângelui, care ne întărește, ne vindecă. Acum, într-un singur loc putem urla și acela este ospiciul de
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
rari oamenii entuziaști!”, acest sentiment închizând drumul spre moarte. Cioran considera entuziasmul o revărsare a iubirii dezinteresate, spre deosebire de grație cu farmecul ei melancolic inexistent în entuziasm. Renunțarea „conține mult orgoliu și suferință.[...] Prefer să mor de foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului, la care aceasta răsare dintr-un gol lăuntric”. Lumea i se pare irațională și întrucât este infinită, nu-i acceptă vreun sens: „Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poți ajunge la ceva...[...] Totul
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
cred că religia merge mult mai în adâncime decât orice altă reflecție a spiritului uman și că adevărata viziune a vieții este religioasă. Omul care n-a trecut prin religie și care nu a cunoscut tentația religioasă este un om vid”. Iată că Pascal a avut dreptate: „Marile spirite termină religios”, virtuțile creștine - credința, speranța și iubirea - nu pot fi date la o parte, căci „Iadul e durerea celor ce nu pot iubi”(Dostoievski). Catalogat de unii cititori ca deținător al
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
inverse. nu există felinare naturale. se folosesc artificii periculoase, care umplu spațiul cu aripi tăiate. zborul e aruncat în praf. vârfurile degetelor pășesc... nasc tăceri ale trupului în ritmul cuvintelor. joc la ruleta rusească. nerostirea, frica mă aruncă în mocirla vidului. socotesc atent nimicul... Referință Bibliografică: nimicul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495, Anul II, 09 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NIMICUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354320_a_355649]
-
aparțină sistemului K'. Astfel, „legile generale ale naturii sunt covariante față de transformarea lui Lorentz”. Firește, ultima parte a frazei rămâne profanului obscură. Am putea înțelege în schimb o consecință a acestei transformări: se poate conchide că legea propagării luminii în vid este aceeași atât pentru sistemul de referințe K cât și pentru K'. Paragraful anterior (mai puțin exemplul, firește) este formularea einsteiniană a teoriei relativității restrânse. Unul din cele mai importante rezultate ale acestei teorii se referă la conceptul de masă
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
și bogății pentru năvălitori. Dar nu, d-l H. Bogdan, în consens cu linia trasată de „marii istorici” maghiari, își permite să scrie o istorie a românilor arondată intereselor pseudoștiințifice de tip revizionist. Vrea să facă din spațiul carpato-danubiano-pontic un vid social și cultural? O face cu noșalanță, neargumentat (cum putea să argumenteze?) și nedocumentat (de unde documentele dorite de el și de roeslerieni?). Prin urmare, așa cum deja am arătat, golește tot acest vast spațiu de populația autohtonă (sic!), o strămută la
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]
-
aceste insule “de normalitate” își abandonează relieful și dispar în ambianța amorfă. La rândul lor, pe de altă parte, impulsurile schimbării, ale ieșirii din supraviețuirea fără sens, altfel spus evenimentul (concursul, nunta, călătoria, inaugurarea Operei, cenaclul etc.), își revelează, curând, vidul, natura iluzorie, strict retorică, sau chiar fantastică, ori fantasmagorică, nimicnicia ( Călătoria lui De trei ori 85..., Boicotarea Operei Mari din Răstoaca, Maratonul lui Bixby ș. a.). Încât, cum ni se spune în Fatalitatea cifrelor, avem de a face cu “...proiecte neterminate
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]