2,160 matches
-
nevoie, păstrează mărunțișul pentru tine și nu uita de cerc... Iar dacă ai să-l vezi trecând pe aici pe Noimann, cinstește-l, te rog, cu o cafea din partea mea...” Zicând aceasta, Satanovski se răsuci pe călcâie și, cu pași vioi, oarecum discordanți pentru statura lui, părăsi terasa Corso. În tot acest timp, În camera sa, Noimann-cinicul Îl Împinse sub pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
repede paharul! Nu vreau să mă înmormântați! (ia paharul și-l bea pe nerăsuflate) Iepurii: Nu-i nimic! De data asta am făcut drumul degeaba! (ies în pas cadențat din scenă cântând cu toți.) Zâna și Pinocchio: (cântă același marș vioi, venind de mână în fața scenei) Am scăpat! Am scăpat! Zâna bună m-a salvat! Am scăpat! Am scăpat! Sunt un alt băiat! Iepurii: (se întorc în marș) Ai scăpat! Ai scăpat! Zâna bună te-a salvat! Ai scăpat! Ai scăpat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
că te vei descurca, doar ești fetiță mare de acum, la toamnă vei merge la școală deja. Nu-ți face griji, mămico, mă voi descurca, spuse ea foarte încrezătoare. Era o fetiță subțire și înăltuță pentru vârsta ei, cu ochi vioi și gură îndrăzneață. Acum era hotărâtă să n-o dezamăgească pe mama, ba chiar ar fi vrut ca mama și tata să fie mândri de ea când se vor întoarce. Coborî din pat, se schimbă de cămășuța lungă până în pământ
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminate sfios de o rază de lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul care devenea tot mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde! Coborî iute din așternut, cu picioarele direct în papuceii care o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțică de statură, cu ochi verzi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
CA O RĂSCRUCE... Priveam cum bolta își dansează hora Deasupra noastră, într-un pas vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
rugămintea sergentului care v-a adus la mine și v-am repartizat pe amândoi la o unitate de... artilerie... Ai grijă, infanteristule, să nu mă faci de rușine. ― N-am să vă fac de rușine, domnule căpitan - a răspuns Todiriță vioi. ― V ați făcut o pomană cu noi - a îngăimat Dumitru. ― Acum mergeți la poartă, unde veți afla la ce oră aveți trenul. Vă doresc drum bun. ― Mulțumim - au răspuns amândoi deodată. Un stânga-mprejur ușor poticnit și cei doi au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un „da” obosit și tărăgănat. ― S-a înțeles? - a întrebat a doua oară „majurul” - cum l-au și botezat, în amintirea anilor de „răcute” petrecuți aici de unii din cei sosiți. De această dată, s-a auzit un „da” mai vioi. ― Gradații șefi de formație, la mine. Dumitru a ieșit și s-a aliniat alături de ceilalți patru. ― Să mergem la magazia de efecte și să vedem cum îi echipăm pe băieți - a continuat majurul. Totul s-a desfășurat deosebit față de atunci când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
misiune. Și pe Dudley Smith. Poate chiar și pe Loew. Mal îi privi pe cei trei cum toastau împreună, bând whisky Glenlivet din pahare de cristal. Își luă carnețelul, așezându-se la capătul îndepărtat al mesei. Meeks și Dudley conversau vioi, iar Ellis îi aruncă o privire încruntată, care se traducea prin „Să trecem la treabă”. Încuviințarea lui Loew îi semnala că răceala lor era doar temporară. Mal se gândi: ar trebui ca el să-mi fie îndatorat, iar acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ÎNTÂLNIRI În atelierul de pictură Cu o zi înainte de plecarea spre Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că so seam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
apoi la Bloomington, Universitatea Indiana. Devenit cineast, s-a stabilit cu soția și cu cei cinci copii ai lor la Londra. În Grădina lui Celibidache 1 se vedea parcă un deal. Uite cum s-a întâmplat, mi-a explicat Ioana vioaie. Terenul pe care l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu aju torul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
binișor, dar atmo sfera era încordată din pricina geloziilor și a riva lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi simțit destul de singură, mi-am dat cu părerea. 64 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Ba nicidecum, mă contrazise vioaie Ioana. Cam în acea vreme l-am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o ciudată voință a întîmplării, că nu tocea niciodată! Avea însă o ascuțită inteligență și era, cred, unul dintre cei mai isteți din clasă. Mic și vioi ca un spiriduș, nu sta o clipă locului, dând impresia profesorilor că știe totul la perfecție și că nu-l poate întrece nimeni! Al doilea premiant, Ciurea Constantin, se impusese, în primul rând, prin aceea că era fiu de profesor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe Avram Todor pe deplin, cum era în clasă o neobișnuită atmosferă de voie-bună, ce-i vine lui Nicu Marinescu, că strigă din bancă: ― Să-i imite Băjenaru pe artiștii de la "Național"! Profesorul și-a-ndreptat cu șiretenie ochii-i verzui și vioi asupra mea și m-a întrebat: ― E adevărat că-i imiți pe actorii de la "Național"? ― Da, domnule profesor, însă acum mă simt cam obosit de repetiție... știți, și... ― Pe cine știi să imiți? mi-a tăiat el vorba. ― Pe Nottara
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o traistă ponosită și aproape goală, este de o inteligență ieșită din comun și dispune de calități spirituale bine formate. Îl privi din nou, mai cu luare aminte decât prima oară. Era puțin mai scund, foarte suplu, cu ochii extrem de vioi și cu un zâmbet perpetuu. Părea că nimic nu-l poate Întrista și că tot ceea ce vede este, pentru el, un spectacol, pe cât de amuzant, pe atât de Înșelător. Realitatea este aparență, Își spuse Ștefănel, citind gândul de adâncime al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ton potolit, Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai unui animal de pradă. Avea părul aproape pînă la umeri, dar Încărunțise. Rezistase În toți acești ani de așteptare fără să-și piardă mințile și fără să renunțe la gândul răzbunării. Și iată că istoria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ghemuindu-se într-un colț. înăuntrul odăiei era umbră. Vroi să spună Linei să-și vadă de treabă, dar îi fu lene. Lina era și plecată. Intră dintr-o dată în amurgul simțirei. își trăia zilele pe mersul soarelui. Limpede și vioaie dimineața, chiar dacă ceasurile se scurgeau deopotrivă, adăuga cu fiecare oră o povară, aceea a muncei de pe lume, aceea a intensificărei luminei, apoi scăpata deodată cu soarele. Uneori îi simțea plecarea prin-tr-o spaimă, o stingere interioară, o dosnicie sau o umbră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde manevra ei grăbită și prudentă cerea meșteșug ca să se strecoare. Răzbi totuși, ocrotită și imună. V în casa boierească de pe moșia Prundeni, lucrurile aparent insensibile aveau să vadă fapte neobicinuite. însăși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ea. În atelierul de pictură Cu o zi înainte de plecarea spre Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că soseam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu cele din țară, a făcut acolo o vatră în stil românesc, pe urmă un șemineu aidoma cu cel lăsat demult acasă. — În Grădina lui Celibidache se vedea parcă un deal. Uite cum s-a întâmplat, mi-a explicat Ioana vioaie. Terenul pe care l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu ajutorul unui arhitect
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
gratis, mi se făceau fotografii, eram plătită binișor, dar atmo sfera era încordată din pricina geloziilor și a riva lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi simțit destul de singură, mi-am dat cu părerea. — Ba nicidecum, mă contrazise vioaie Ioana. Cam în acea vreme l-am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Că esteacolo ca să-mi confirme,/Că locul a rămas ...vacant/Din cauza ursitoarelor distrate,/Care, în loc să pună norocul pe Timp/ L-au pus pe .... Kant” Julian Radu, Ultimul doge... Ușor de recunoscut în nota ironică dar în deplină concordanță cu stihul vioi și ludic un poet oltean, unul dintre aceia care chiar merită a fi mult mai bine cunoscuți. „Cafea scumpă și proastă este,/compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor;/poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva.../ Nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar moaștele stau lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mea e un amestec de multe nuanțe de roșu. Purpuriu intens brăzdat de galben, culoarea vinului împestrițată cu crem, culoarea caldă a levănțicii diluată până la tonuri albăstrii. Rochia e confecționată din opt rânduri de mătase și e brodată cu flori vioaie de primăvară, reale sau închipuite. Materialul e țesut cu fir de aur și de argint și are pe el mănunchiuri mari de jad, perle și alte pietre. N-am mai purtat niciodată ceva atât de frumos, nici atât de greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a-și aminti. De departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]