KorAP: Find »[drukola/base=violet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...92 >

2,276 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie se duse după ea. — V-ați cam întrecut cu gluma, zise Hugo cu reproș către Marie și Tabitha. — Ce naiba se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți să rezolvi tu asta? A venit următorul grup? Matthew răsuci câteva pagini de pe clipboard. —Hermia și Lisandru! anunță el cu emfază, ca și cum nu și-ar fi dat seama că Violet și Paul erau chiar acolo, discutând, cu o oarecare reținere, lângă cuier. Nu se prea înțelegeau. Aici suntem, dragule, zise Violet, zâmbind către Matthew, care aproape că se dădu cu un pas în spate ca s-o admire mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
câteva pagini de pe clipboard. —Hermia și Lisandru! anunță el cu emfază, ca și cum nu și-ar fi dat seama că Violet și Paul erau chiar acolo, discutând, cu o oarecare reținere, lângă cuier. Nu se prea înțelegeau. Aici suntem, dragule, zise Violet, zâmbind către Matthew, care aproape că se dădu cu un pas în spate ca s-o admire mai bine. Purta pantaloni pană, o cămașă albă și o eșarfă de mătase înnodată la spate și arăta ca Diana Quick 1 în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Thierry sări ca ars. Va fi o intrare extraordinară, zise el supărat. Era clar că Tabitha era protejata lui. — O s-o facem să zboare până jos. Dar răul fusese făcut. Paul bălmăji o scuză, care înrăutăți situația. Spre lauda ei, Violet nu făcu nici un comentariu, nici măcar nu ridică din sprâncene, dar simpla ei prezență era de ajuns pentru a o face pe Tabitha să se piardă cu firea și mai mult. Fata dispăru rapid în bucătărie, urmată imediat de Thierry. —Cretino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
consultant în Culori Mai Frumoase, i se alătură lui Paul în mijlocul sălii de repetiție. Era cam palidă. Ducând mâna la cap, își ceru scuze, era puțin amețită, dar avea să încerce să se concentreze. Cu toate acestea, situația se înrăutăți. Violet începu să-și uite replicile și să bălmăjească cuvintele pe care nu și le mai amintea. — N-a băut nimic, nu? îi spusei eu lui Sally, neștiind ce să cred. Nu, bineînțeles că nu. Cu toate astea, se aplecă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și să bălmăjească cuvintele pe care nu și le mai amintea. — N-a băut nimic, nu? îi spusei eu lui Sally, neștiind ce să cred. Nu, bineînțeles că nu. Cu toate astea, se aplecă și mirosi cafeaua din care băuse Violet. —Atunci care e problema? Parcă a lovit-o soarele în moalele capului. —„If then true lovers have been crossed/ it stands - it stands 1...“ Violet se opri. Îmi pare tare rău! zise ea, într-adevăr, pierdută. Aproape că mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu avu nici un efect. —Mie așa mi se pare. Sally își vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap către mine. Nici mie nu-mi venea a crede că Violet trăgea la măsea pe ascuns, dar nu se știe niciodată. —Violet, vrei să te așezi un pic, cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
venea a crede că Violet trăgea la măsea pe ascuns, dar nu se știe niciodată. —Violet, vrei să te așezi un pic, cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce mi s-a întâmplat. Capul... mi se învârtește... ca titirezul. Rosti ultimele cuvinte mult prea rar. Sophie, îngrijorată, sări și o ajută pe Violet să se așeze pe un scaun în camera pentru aranjamente florale, lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
îngenunchind lângă Violet, care se întinsese pe jumătate pe un scaun și cu picioarele sus, pe un alt scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și mai tare din cap. —Bun, atunci îți trebuie mai mult aer. Sophie începu să deznoade eșarfa de la gâtul lui Violet. Imediat, Violet sări în sus și o opri. Sunt... bine, zise ea, cu greu. Numai lasă-mă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și mai tare din cap. —Bun, atunci îți trebuie mai mult aer. Sophie începu să deznoade eșarfa de la gâtul lui Violet. Imediat, Violet sări în sus și o opri. Sunt... bine, zise ea, cu greu. Numai lasă-mă în pace! Te rog! Sophie se ridică dintr-odată și ieși din cameră. Ne-am întâlnit exact când ieșea pe ușă, iar fața ei cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Alb1? Mă privii de sus, de la înălțimea nasului său lung și suflă un nor de fum. — Spune-mi ce s-a mai întâmplat azi. Știi că-mi place bârfa. Păi cam atât, pe cuvânt. Am verificat cu Sophie cafeaua lui Violet și am găsit pe fundul cănii ditamai stratul de zaț. Alea erau antihistaminicele, asta dacă nu a luat chiar ea ceva. Cum naiba te-ai gândit la ele? zise Hugo curios. Lăsai cana jos. — Violet părea atât de surprinsă de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nerăbdătoare. Deja nu mai putea de curiozitate. Deschise și mai mult ușa și încercă să se strecoare înăuntru. După care înțepeni pe loc, blocând ușa. A trebuit să țopăi pe lângă el ca să văd ce era în cameră. Era destul de impresionant. Violet stătea lipită de unul dintre rafturi, cu mâinile la spate, albă ca varul. Cu pantalonii ei pană cei bej și eșarfa cu model de leopard semăna cu Gene Tierney 1, într-unul din filmele din anii patruzeci, care tocmai a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu Gene Tierney 1, într-unul din filmele din anii patruzeci, care tocmai a descoperit un cadavru și care e convinsă că oamenii or să creadă că ea a comis crima. Tierney avea tendința să nu fie prea expresivă, în timp ce Violet - ei bine, ar fi fost o dovadă de cruzime să spunem că exploata la maxim resursele histrionice ale situației, dar, cu siguranță, scâncetele care ieșeau din gura ei cea perfect conturată ar fi părut un pic prea exagerate în ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și tu ești prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri, rușinată. —N-am vrut să spun asta, sunt așa de încurcate lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi! Ce s-a întâmplat? Sophie căzu în genunchi lângă Violet. Violet nu mă prea convingea cu starea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fost îngrozitor. Am observat că orice urmă de interes pe care Sophie ar fi avut-o față de Philip Cantley era surclasată de grijile ei mai presante față de Violet. Era de înțeles. Philip Cantley nu fusese o figură prea agreabilă. Și Violet, în ciuda talentului său extraordinar de a-și scoate colegii din toți pepenii, avea un șarm la fel de pătrunzător și de puternic ca un parfum din anii optzeci. M-am dus să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu un murmur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
prea agreabilă. Și Violet, în ciuda talentului său extraordinar de a-și scoate colegii din toți pepenii, avea un șarm la fel de pătrunzător și de puternic ca un parfum din anii optzeci. M-am dus să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu un murmur slab, dar perceptibil, pronunțând fiecare cuvânt cu o dicție extraordinară. Frumos lucrat. Sophie îi dăduse la o parte toate buclele de pe frunte și fruntea ei cea netedă și albă lucea ca o perlă sub atingerea mângâietoare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
atât de atentă la Violet de parcă aceasta i-ar fi mărturisit nu numai că-l omorâse pe Philip Cantley, ci, pe deasupra, și pe Shirley Lowell. Adică i-ai dat din medicamentele tale? Insulina? Avea o voce atât de îngrozită încât Violet își acoperi fața cu o mână. Dându-și seama că nu era de ajuns pentru a o proteja, își trase și cealaltă mână, pe care Sophie încă o mai ținea într-ale ei, grijulie, și o așeză lângă cealaltă. Printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
eu. Lăsând asta la o parte, să trecem peste considerațiile terminologice seci și să ajungem la problema cea mai importantă: până la urmă de ce dracu’ te-ai apucat să-ți injectezi chestia asta? A, păi nu se injectează în venă, zise Violet, aproape voioasă. E foarte ușor. Doza este deja măsurată și o primești în niște creionașe care se distribuie diabeticilor. Se numesc ActRapid. Sau EpiPen. Le înfigi ușor în mușchi, abia dacă simți ceva. Ne-ai cam pierdut pe drum, zisei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ceva. Ne-ai cam pierdut pe drum, zisei eu. Încă nu pricep ce motiv ai fi avut. Sunt sigură că a existat un motiv. Nu pari a fi omul care se lasă dus prea mult de val. — Ca să slăbesc! zise Violet, de parcă ar fi fost cel mai evident lucru posibil. Își reveni dintr-odată. — Îți accelerează viteza metabolismului și descompune carbohidrații și grăsimile mult mai rapid decât ar face-o corpul tău în mod normal, zise ea plină de zel, asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
creioanele conțin doza exactă, deci n-ai cum să iei prea mult. Asta dacă nu-ți faci trei deodată, comentai eu, amintindu-mi seringile pe care le zărisem pe podea, lângă biroul lui Philip Cantley. De ce a făcut-o? gemu Violet, care se întorsese de pe tărâmul fericit al secretelor siluetei pe cel al crudei realități. Nu înțeleg... Un anume accent din vocea ei părea să sune un pic forțat. Am privit-o cu atenție. Când își dăduse seama, mai devreme, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
zisei eu. Să știi că polițiștii se pricep tare bine la interogat oamenii. Or s-o facă să spună tot. Măcar așa exersează un pic să vorbească despre asta. Oricum, cred că deja am ghicit. — Chiar trebuie să știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e mort. Nu-ți poate face nimic. De ce să nu le spui ce crezi? Dădu din cap, albă ca varul. — Ce e asta? zise Sophie, nerăbdătoare și invidioasă pe faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să nu le spui ce crezi? Dădu din cap, albă ca varul. — Ce e asta? zise Sophie, nerăbdătoare și invidioasă pe faptul că n-o băgam și pe ea în discuție. Despre ce vorbiți? Mă înțelesei cu Violet din priviri. Violet crede, zisei eu direct, că Philip Cantley a ucis-o pe fata pe care am găsit-o moartă în canal. Shirley Lowell. Sophie amuți. —O, Doamne! zise ea, abia respirând. O, Doamne! Părea pe punctul de a face o criză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul! Dacă era aici, îl omoram cu mâinile mele. Se auzi o bătaie în ușă. Sophie tresări; Violet își ridică eșarfa în jurul gâtului cu mâna ei mică și albă și se lipi de canapea, cu capul dat pe spate, de parcă ar fi fost Greta Garbo care e pe punctul de a ajunge în fața plutonului de execuție în Mata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
o asemenea idioțenie. Oricum, una dintre idei era cum că Philip, gândindu-se că exagerase cu mâncarea, abțiuguit cum era, a zis că n-ajunge o singură injecție și i-a dat înainte. Oricum, nu pare prea plauzibil. Mă strâmbai. Violet zicea că era foarte stăpân pe el. E greu de crezut că ar fi făcut o asemenea prostie. —De acord. Deci, ori a fost sinucidere, ori l-a omorât cineva. Sinucidere pentru că o omorâse pe Shirley Lowell și știa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
indică faptul că treaba a fost făcută de cineva care-l cunoștea bine. A fost injectat cu propriile-i seringi. Nu cred că s-a dus să spună în stânga și-n dreapta despre noua dietă pe care a descoperit-o. Violet, bineînțeles. Sophie știa de Violet și se poate să fi ghicit că și Philip lua așa ceva. Dar mă îndoiesc că a vrut s-o incrimineze pe Violet. —Eu știam de insulină, sări Hugo, îndatoritor. De fapt, mulți au aflat de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]