1,522 matches
-
Republică Moldova. Maestrul se identifică automat cu Orchestră Națională de Muzică Populară Lăutarii. Orchestră Națională de muzică populară „Lăutarii” a fost fondată în anul 1970, în cadrul Filarmonicii de Stat din Moldova, de binecunoscutul interpret Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul și violonistul Mircea Oțel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci. Chiar de la inceput formația a fost în căutarea identității sale, a stilului interpretativ, a unui repertoriu adecvat, fără a se impune plenar în circuitul vieții muzicale. Considerat un magician al viorii, maestrul Nicolae Botgros
Nicolae Botgros () [Corola-website/Science/307621_a_308950]
-
a se impune plenar în circuitul vieții muzicale. Considerat un magician al viorii, maestrul Nicolae Botgros a fost numit în 1978 la conducerea Orchestrei Populare Lăutarii. Prima orchestră dirijata de Nicolae Botgros a fost „Ciocârlia” de la Edineț. În 1973 este violonist în Orchestră „Mugurel” a Filarmonicii, apoi la „Joc”, ca în 1978 să devină director artistic și prim-violonist la „Lăutarii”. Cei mai de seamă artiști ai muzicii populare au cântat cel putin o dată cu Orchestră "Lăutarii" condusă de maestrul Botgros, printre
Nicolae Botgros () [Corola-website/Science/307621_a_308950]
-
numit în 1978 la conducerea Orchestrei Populare Lăutarii. Prima orchestră dirijata de Nicolae Botgros a fost „Ciocârlia” de la Edineț. În 1973 este violonist în Orchestră „Mugurel” a Filarmonicii, apoi la „Joc”, ca în 1978 să devină director artistic și prim-violonist la „Lăutarii”. Cei mai de seamă artiști ai muzicii populare au cântat cel putin o dată cu Orchestră "Lăutarii" condusă de maestrul Botgros, printre care se pot enumeră, Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Dinu Iancu Sălăjan, Zinaida Julea și mulți alții
Nicolae Botgros () [Corola-website/Science/307621_a_308950]
-
a avut loc la Costinești. S-a căsătorit pentru prima oară în 1980, căsătorie în urma căreia s-a născut primul ei copil, un băiat. După o perioadă de timp pleacă, împreună cu copilul în vârstă de 5 ani, la Bistrița, la violonistul Ștefan Cigu, cel cu care se cunoștea din diversele concerte avute în țară. După ceva timp, cei doi își unesc destinele și formează una din cele mai frumoase și stabile perechi din lumea muzicii populare. Cei doi s-au stabilit
Matilda Pascal Cojocărița () [Corola-website/Science/307620_a_308949]
-
Dogaroiu, Vasilica Dinu și cred că Ilie Dârvăreanu.Dirijorul Ansamblului era Nelu Feraru și coregraf Stelică Cebucescu.În acel spectacol știu că Vasilica a cântat cu orchrstra acestui ansamblu.Din Orchestră mai făceau parte la vremea respectivă:Gigea Marin(mare violonist) Marcel Parniaca(deasemenea violonist,devenit mai tarziu dirijorul ansamblului Doina Gorjului),Gheorghe Bătranu(un virtuoz al fluierului)iar la nai Constantin Istici. Mai era un băiat tinerel, teribil de bun la vioară,Marian Suvergel,de loc din Drăgășani,mai târziu
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
cred că Ilie Dârvăreanu.Dirijorul Ansamblului era Nelu Feraru și coregraf Stelică Cebucescu.În acel spectacol știu că Vasilica a cântat cu orchrstra acestui ansamblu.Din Orchestră mai făceau parte la vremea respectivă:Gigea Marin(mare violonist) Marcel Parniaca(deasemenea violonist,devenit mai tarziu dirijorul ansamblului Doina Gorjului),Gheorghe Bătranu(un virtuoz al fluierului)iar la nai Constantin Istici. Mai era un băiat tinerel, teribil de bun la vioară,Marian Suvergel,de loc din Drăgășani,mai târziu a devenit dirijorul ansamblului
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru este prenumele) învață să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță. Având un auz foarte bun, reține repede repertoriul uzual lăutăresc, dar mai ales stilul vocal de interpretare. În 1949 debutează în cadrul unei formații militare când își satisface stagiul militar la București. Din 1953 devine colaboratorul Mariei Tănase. După
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
24 octombrie 1996, București) a fost o solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească). A fost supranumită "regina cântecului lăutăresc". S-a născut în 1927 în București, fiica țambalistului Constantin Puceanu (care cânta la Hanul lui Manuc) și nepoata violonistului Ion Puceanu din Teiș, Dâmbovița (de la care etnomuzicologii au înregistrat pe disc în anii '30 o variantă antologică a cântecului epic "Meșterul Manole"). A avut 5 frați: Culina, Veselina, Lorica, Gheorghe (zis Boțogan) și Cuculeț. În 1934 începe să cânte
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
fraților Gore în Studioul Tomis al casei de discuri Electrecord. Începând cu 1970 începe să plece în turnee în străinătate, relevante pentru cariera ei fiind concertul în Israel și cel în Statele Unite ale Americii. În această perioadă încep colaborările cu violonistul Florea Cioacă și cu acordeonistul Andrei Mihalache și, un pic mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu. Apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii '60 -'70 solista de referință a "cântecelor de
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
să plece în turnee în străinătate, relevante pentru cariera ei fiind concertul în Israel și cel în Statele Unite ale Americii. În această perioadă încep colaborările cu violonistul Florea Cioacă și cu acordeonistul Andrei Mihalache și, un pic mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu. Apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii '60 -'70 solista de referință a "cântecelor de pahar", o formă de muzică lăutărească urbană care combina elemente orientale cu unele românești
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
este un eveniment muzical românesc de prestigiu internațional, inițiat în anul 1958 în memoria marelui compozitor și violonist virtuoz român George Enescu. La început, festivalul s-a ținut din trei în trei ani. În anii '80, festivalul și-a pierdut din strălucire, după ediția din 1979 având loc neregulat. A fost reluat după Revoluția din 1989 (prima dată
Festivalul „George Enescu” () [Corola-website/Science/306638_a_307967]
-
(n. 17 februarie 1653 - d. 8 ianuarie 1713) a fost un compozitor și violonist italian, considerat unul dintre cei mai de seamă violoniști ai generației sale. Registrele de botez indică faptul că Corelli s-a născut pe 17 februarie 1653 în orașul Fusignano, parte a eparhiei Ferrara. Familia sa era proprietar de pământuri care
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
(n. 17 februarie 1653 - d. 8 ianuarie 1713) a fost un compozitor și violonist italian, considerat unul dintre cei mai de seamă violoniști ai generației sale. Registrele de botez indică faptul că Corelli s-a născut pe 17 februarie 1653 în orașul Fusignano, parte a eparhiei Ferrara. Familia sa era proprietar de pământuri care trăia în Fusignano din 1506 (un membru al familiei
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
bine pe compozitor, Corelli a studiat muzica inițial sub îndrumarea unui preot din orașul învecinat Faenza și apoi la Lugo, înainte de a se muta la Bologna în 1666. Un centru cultural la vremea respectivă Bologna avea o școală prestigioasă de violoniști asociată cu Ercole Gaibara și elevii săi, Giovanni Benvenuti și Leonardo Brugnoli. Există informații conform cărora Corelli ar fi studiat cu maeștrii violoniști precum Benvenuti, Brugnoli, Bartolomeo Laurenti și Giovanni Battista Bassani. Deși acest fapt este plauzibil din punct de
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
muta la Bologna în 1666. Un centru cultural la vremea respectivă Bologna avea o școală prestigioasă de violoniști asociată cu Ercole Gaibara și elevii săi, Giovanni Benvenuti și Leonardo Brugnoli. Există informații conform cărora Corelli ar fi studiat cu maeștrii violoniști precum Benvenuti, Brugnoli, Bartolomeo Laurenti și Giovanni Battista Bassani. Deși acest fapt este plauzibil din punct de vedere istoric, informația rămâne neconfirmată, la fel ca și informația conform căreia contraltistul papal Matteo Simonelli l-ar fi învățat pe Corelli compoziție
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
-lea Emanuel, Elector de Bavaria, posibil în 1681. Deși nu se știe cu certitudine când a sosit Corelli la Roma, se știe că era activ în acest oraș în 1675 când "Arcangelo Bolognese" (după cum era cunoscut) a fost angajat ca violonist pentru oratoriile din biserica San Giovanni dei Fiorentini, precum și din biserica San Luigi dei Francesi. Deși Roma nu avea o orchestră permanentă care să ofere un loc de muncă stabil, Corelli a fost capabil să își asigure un venit interpretând
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
în același an. Stilul de interpretare introdus de Corelli și păstrat de elevii săi, printre care Francesco Geminiani, Pietro Locatelli, Pietro Castrucci și Francesco Gasparini, printre alții, a avut o importanță vitală pentru interpretarea la vioară. Se spune că toți violoniștii italieni importanți din secolul XVIII-lea l-au avut pe Corelli ca model. Totuși, Corelli utiliza doar un segment limitat al posibilităților instrumentului său. Acest aspect poate fi observat în compozițiile sale; părțile pentru vioară rareori depășesc nota Re pe
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
din oratoriul "Triumful Timpului și al Adevărului" al lui Händel (care a avut premiera la Roma în 1708) și s-a simțit profund jignit când compozitorul (cu 32 de ani mai tânăr) a interpretat nota. Indiferent de limitările sale ca violonist, compozițiile sale ocupă un loc important în dezvoltarea muzicii de cameră. Influențele sale nu se limitează doar în Italia; Johann Sebastian Bach a studiat lucrările lui Corelli iar fuga sa pentru orgă (BWV 579) a fost inspirată după lucrarea Opus
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
(n. 8 august, 1900 în Chicago, Illinois - d. 11 noiembrie, 1956 în Palm Springs, California) a fost un compozitor, dirijor și violonist american. Într-o cariera muzicală de patru decenii, a compus numeroase coloane sonore și o serie de melodii care au devenit mai tarziu hit-uri interpretate de numeroși artiști, piese precum "When I Fall În Love", "Blue Star", "Can't
Victor Young () [Corola-website/Science/308383_a_309712]
-
sora sa Helen au fost trimiși la Varșovia, Polonia pentru a sta cu bunicii săi. Bunicul său a fost capabil să îl trimită la Conservatorul din Varșovia și, fiind un elev ambițios, a absolvit și și-a făcut debutul că violonist de concert în Filarmonica din Varșovia. Prima apariție publică alături de Filarmonica din Varșovia a fost atât de bună încât un meloman bogat i-a oferit o vioară Guarnerius din 1730. A doua zi după ce Victor a murit, vioară, lăsată în
Victor Young () [Corola-website/Science/308383_a_309712]
-
publică alături de Filarmonica din Varșovia a fost atât de bună încât un meloman bogat i-a oferit o vioară Guarnerius din 1730. A doua zi după ce Victor a murit, vioară, lăsată în grija unui prieten foarte apropiat, Henry Hill, un violonist profesionist, a disparut misterios. Când încă era un adolescent, a făcut câteva turnee de succes în Europa și Statele Unite, îmbogățind carieră să de violonist de concert. S-a întors în Chicago în anii 1920 și a acceptat postul de director
Victor Young () [Corola-website/Science/308383_a_309712]
-
zi după ce Victor a murit, vioară, lăsată în grija unui prieten foarte apropiat, Henry Hill, un violonist profesionist, a disparut misterios. Când încă era un adolescent, a făcut câteva turnee de succes în Europa și Statele Unite, îmbogățind carieră să de violonist de concert. S-a întors în Chicago în anii 1920 și a acceptat postul de director muzical pentru lanțul de cinematografe "Bălana and Katz". Acest post i-a cerut să facă aranjamente muzicale pentru cele mai importante prezentări. Drept rezultat
Victor Young () [Corola-website/Science/308383_a_309712]
-
(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Theodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianista
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
și la Conservatorul Național din Paris. Pe langă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzică de jazz, muzică de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând că violonist, dar, curând, se va consacră din ce in ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonica, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzica pentru scenă și balet („Volpone” pentru Comedia Franceză, operă „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
relatări cunoscute vorbind de românul Stănică Pârlează, interpret de manele la Istanbul. Ziaristul român Miron Manega consideră o manea piesa „Până când nu te iubeam”, notată neumatic în culegerea "Spitalul amorului sau cântătorul dorului" (1852) de Anton Pann și aranjată de violonistul Victor Predescu în stil turcesc (anii 1950) pentru a fi interpretată de cântăreața Maria Tănase. Se pare însă că singura manea de secol XIX păstrată datează din anii 1880 și este notată în neume bizantine (asemeni pieselor cuprinse în "Spitalul
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]