1,211 matches
-
doamna Roxelana. Ea era singură; femeile sale pândeau de după perdelele haremului. Muții împărătești nu se îndepărtaseră; se opriseră în fund, așteptând poate o poruncă. Doamna Roxelana și-a repezit asupra lor fulgerul privirii, apoi și-a îndârjit trupul, ca o viperă care atacă. Soliman s-a oprit părând nehotărât. Ea păși grabnic până în fața lui și a căzut în genunchi. —Doamne al milei! Doamne al iubirii mele! a cântat ea cu glasul nopților când stăpânul său o cerceta; nu mă cruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-ai avut altă funcție mai mare-n școală decât aceea de... responsabil de cerc!...” “Vorbesc, de ce să nu vorbesc!? Nu mi-oi fi dând tu voie! Că, ai fost ca o scorpie. Nu degeaba te porecleau toți scorpia, zgripțuroaica, vipera cu corn, strechea, baba-cloanța...” “Nu chiar toți. Mai erau și unii, oameni...” Da, oamenii tăi. Care, când n au chef de treabă (și n-aveau mai deloc) dădeau, în cel mai fericit caz, un telefon și-ți îndrugau o minciună
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de a-i lua mințile și de a dezlănțui în Heracles, prin dansul ei frenetic, acompaniat de flaut și asociat ororii unei vânători sălbatice, furia demenței criminale. Corul nu se înșală în această privință: „E Gorgo, fiica nopții, înconjurată de viperele ei cu o sută de limbi șuierătoare, e Lussa, a cărei privire te împietrește”. Ca și Gorgo, ca și eriniile, Lussa e indisociabil legată de ideea răzbunării cerute de sângele vărsat, de pedepsirea vinovaților pentru faptele lor de neiertat. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
învățat. - Femeia patronului, continuai ca să mă apăr, mi-a dat în primire căldările cu clei. Stăteam toată ziua în picioare în fața godinului încins. Duhoarea cleiului topit m-a făcut să leșin. Când patroana m-a întrebat, cu surâsul ei de viperă, dacă „mi-e cald sub limbă”, am fugit cu șorțul pe mine. În ziua aceea mâncasem doar un bob de strugure scăpat din ciorchinele unui copilaș, pe dușumeaua sălii de așteptare a gării. Am plecat apoi singur și străin, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
doar cât este de posesiv în privința acelei întreprinderi de haznale pe care o aveți. — Știu. Dar spune că n-a scris el această scrisoare. — Neadevăr strigător la cer. Fiecare cuvânt pe care îl rostește e fals. Are o limbă de viperă. Omul acesta vrea să ne dea în judecată și pretinde o sumedenie de bani despăgubire. — Ignatius a scris-o, îl întrerupse puțin cam brutal doamna Reilly. Orice merge prost e opera lui Ignatius. Pe unde trece produce necazuri. Hai, Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-ați pensionat. Nu mi-ați dat șunca. Nimic. Trebuie să vă spun că sper să pierdeți tot ce aveți. — Ai scris tu asta? întrebă doamna Levy. După tot ce-am făcut pentru tine, ai scris așa ceva? Am ținut o viperă la sân! Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din gr. therion = „animal sălbatic”) era folosit încă din Antichitate pentru a vindeca mușcăturile animalelor veninoase. Preparatul conținea mai multe ingrediente, remedii efective sau magice. În afară de opium (ingredientul principal și cel mai activ), theriaca trebuia să conțină și carne de viperă, căreia i se atribuia calitatea de a neutraliza veninul (potrivit unui principiu al magiei : similia similibus curantur = cele aseme- nea vindecă cele asemenea). Legenda spune că theriaca a fost creată de Mithridate al VI-lea Eupator, crudul suveran al Pontului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Andromachi) vine de la numele doctorului împăratului Nero (54-68 e.n.), Andromachus. Se spune că acesta ar fi îmbunătățit rețeta inițială, cea a regelui Pontului, Mithridate al VI-lea (112-63 î.e.n.). Andromachus a mărit proporția de opium și a adăugat carne de viperă la celelalte 64 de ingrediente care - pisate și amestecate cu miere - formau un electuar opiaceu (198). Sigur că afionul nu aducea numai „vârtoasă sănătate”, ci și moarte. Plinius cel Bătrân descria virtuțile farmaceutice ale opiumului (neconium) - este soporific, anestezic etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dă, Doamne, omului mintea cea dintâi. * Mai bine la timp decât mai târziu. * Nu aduce anul ce aduce banul. * E bun ca pâinea altuia. * Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n traista mea. * Unii oameni se trag din vipere; alții din năpârci. * Balenele eșuează ca să nu fie luate drept submarine. * Cum nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce se mănâncă zboară. * Nu tot ce are aripi zboară. * Nu toate vasele sunt vapoare. * Vaporii nu au feminin plural
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
A accepta nu înseamnă întotdeauna a și recunoaște. * Marile personalități au existat și înainte de a afla noi despre ele. * Chiar și lacrimile de crocodil sunt ude. * Soarele îi arde pe toți, dar îi luminează numai pe unii. * Veninul e darul viperei. Dacă nu m-ai iubi cu atâta ură, din inima mea ți-aș ciopli statuie. * Dintre toate cele ale mele, numai cerul nu-l pot împărți cu nimeni. * Nici o fereastră nu poate obtura privirile. * Inima mea e o țintă pe
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
În tăcere, fără un cuvânt. Și insista să-l convingă pe Fima că Gad nu era În fond un om rău, ci doar speriat și rănit. În afara momentelor În care susținea exact contrariul: Orice femeie ar fi părăsit o asemenea viperă. Fima Își Îmbrăcă halatul alb, scurt, se așeză În spatele biroului de recepție și Începu să verifice registrul de programări. Ca și cum ar fi vrut să ghicească subconștient care din paciente se va materializa În viața sa ca o viitoare Annette Tadmor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copaci și se alăturaseră Împărăției lucrurilor neînsuflețite, căsuțele de piatră printre pliurile văilor cioplite parcă Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
recu noaște, cu toate că, desigur, pe mine asta nu m-ar deranja câtuși de puțin. — Mamă, nu mă simt prea bine. — Ce-i cu tine? Tu nu ești mai niciodată bolnavă. Doar o dată, la Tchambuli, desigur, când te-a mușcat o viperă și-ai făcut convulsii. Dar de atunci n-ai mai avut nimic. Ia să te văd. Ce-ți veni să te pui pe plâns? Of, Doamne, e tâmpenia aia pe care tinereii occidentali o numesc iubire, așa-i? Cine-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din minte astfel de vedenii groaznice, ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați-mă-n pace! răspunse Ilinca printre sughițuri și-și șterse ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și... ce mai, îs foarte importanți pentru oamenii de știință. Iar în învățămîntul superior îs căutați ca pîinea caldă. Fugi de-aici, se strîmbă Virgil cu dezgust. Păi ce, așa ceva se mănîncă? Ei, se mănîncă! Auzi vorbă la el!... Parcă viperele, șoarecii ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu e frumoasă. Dar e albă. Și atât de blondă... Și a fost a lui. A celuilalt. A vizigotului. Nu a plâns. Nici când Tariq a vrut-o pentru el și l-a împroșcat pe Musa cu venin, ca o viperă ce e. Musa a plătit-o cu aur, s-a tocmit pentru ea sub privirea ei atentă, înțepenită pe mâna lui încărcată cu smaralde. După ce Tariq a oftat împăciuitor, scormonind absent în vintrele cufărului, Musa i-a scos de pe deget
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care nu mai pătrunde nici o licărire de lumină, nu știu pe unde calc, am impresia că îmi fuge pământul de sub picioare... - Extraordinar... netrebnica! Ți-am spus eu, ți-am spus eu că aceasta nu e o ființă omenească, ci o viperă, tot timpul ne-a dușmănit. Și tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru ea. Ai văzut!? Acuma îmi dai dreptate!? Îmi dai dreptate, Ina? repetă el, în glasul lui făcându-și prezența acumularea unei nestăvilite furii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător, îngerul meu păzitor! Marele Dregător: Te omor, hodorog bătrân...Și pe tine, viperă tânără...Vă omor pe toți (iepurașului) și pe tine cu măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți că mă omoară!...(se ascunde sub pat) iepurașul: Ah, ah, nu mai pot de frică! Cotoșman: Stai tâlharule! Marele Dregător
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
că-i faci răul; iar binele, nici mort!" Apoi, mai departe: " Dă-i adevăr, dreptate, calumnia ți-e parte, E orb și-i dai lumină:, el vede câte n-ai, E mut și-l faci cu limbă, te mușcă ca vipera, Dă-i viitor, viață, că-ți ia el și trecutul, Renalță-l pîn' la ceruri, de viu te-afundă-n iad!" Aci se opri o clipă și spuse: ― Când a scris aceste versuri, Heliade s-a gândit și la suferințele lui, găsind oarecare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză ce trăia În casă cu șaizeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu mai pot ieși din noapte...!" Așa Începe istoria mea, așa Încep a reconstitui facerea lumii pentru care ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: Scene din viața și moartea poetului necunoscut Marian Constandache / Un carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi dictez testamentul, de sus se preling anevoios lacrimile celor celebri, Împroșcînd taverna, mușterii și pe toți poeții licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și nu doare. La căldura focului, beau În tăcerea unei autopsii, beau răsfoindu-mi duios arhivele minții. Intru În luna cea nouă cu un discurs demn și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o fractură de tibia dumnezeiască, În largi piruete imagistice menite să stârnească Înalte game de rezonanță afectivă. Iată secvența-pilot: «Așa Începe istoria mea, / așa Încep a reconstitui facerea lumii pentru care / ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, / arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, / Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți de culoare și fără vedere, ce se opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]