14,944 matches
-
-l suferea, i-a marcat adânc psihologia, răul - paradoxal - transformându-se de la un moment dat încolo, în bine. "Ei îi datorez puterea de rezistență, voința înceată și dârză, într-un cuvânt caracterul. Ea m-a făcut om. Fericirea nu are virtuți educative". Perioada studenției e evocată prin intermediul profesorului Mihail Dragomirescu, a lui N. Iorga, a lui Ch. Drouhet, Ovid Densușianu, a colegului de an, Vladimir Streinu. Ovid Densușianu, pe care l-a avut profesor în anul întâi: "Era un bărbat scund
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
rotit ochii de jur împrejur și a fugit repede să vestească"3. În viziunea lui, reportajul cultivă contingentul, "faptul nud", respinge orice fals literar, "umilește definitiv clișeele meșteșugarului". În articolul inspirat de evenimentul rar și de moravuri socio-umane își găsește virtutea exercițiul intelectual, "adevărata aritmetică zilnică" și, în acest fel, materialul are puterea de a nu fi repede perisabil. Gazetăria serioasă, admite Sebastian, oferă nu doar cea mai bună priză la realitate, ci și asupra insului lăuntric, contact direct, spontan, "mergând
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
soluția la care recurg cei care nu pot crede în mîntuirea propovăduită de religia lor. Lipsiți de darul credinței, ei se agață de cîrja înțelegerii. Pentru ei, a înțelege ce rost are lumea și ce caută ei în ea reprezintă virtuțile soteriologice al activității filozofice. Rezultatul imediat al acestui tip de înțelegere este liniștirea. Înțelegînd, încetezi să te mai frămînți, împăcîndu-te cu tine și cu neputința ta. Liniștirea aceasta echivalează cu o mîntuire, chiar dacă una mai mică. Ca mod de a
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
de toleranță cantitativă. Intoxicați de rebuturi vizuale, am ajuns să privim lumea prostește, cu licărul dobitocesc al minților înapoiate. Sau, mai explicit: cînd e silită să înghită prea multe imagini pe unitatea de timp, privirea ni se abrutizează. Își pierde virtutea de a zăbovi asupra detaliilor și, mai ales, își pierde acea dispoziție care îi făcea altădată pe oameni să simtă lumea sub chipul receptării estetice. Urmarea e evidentă: nemaiștiind să gustăm lucrurile din ochi, nu ne mai putem bucura de
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
dar nu mai puțin de luat în seamă, al minților cu reazămul dărîmat. Ale celor care preferă să nu mai lupte, rușinîndu-i, însă, pe cei care-i condamnă prea lesne, prea fără să-i cunoască: "Multă vreme am crezut în virtuțile metafizice ale Ostenelii; e drept că ea ne coboară pînă la izvoarele Timpului. Dar ce aducem cu noi de acolo? Cîteva nerozii pe tema eternității." Ni se ia, vai, și nădejdea în această ultimă filozofie. Timpul e o bucată de
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
barbar, care pretinde totul, ne iertând nimic, bănuind întotdeauna, pedepsind fără limită și care nu vrea să vadă decât captivi în jurul lui și să pronunțe numai sentințe. Nici măcar acum, la șaizeci și cinci de ani Voicu Enăchescu nu se lasă corupt de virtuțile și calitățile care fac din el un muzician perfectibil. L-am urmărit în concertul aniversar din ultima zi a lunii mai. Pe podiumul de concert al Studioului "Mihail Jora" mi s-a părut a fi mai sobru și mai stăpânit
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
lui Shakespeare, o stofă care nu durează ori, cum spunea Goethe, un nărav de care te debarasezi atât de curând. Hotărât lucru, lui Voicu Enăchescu nu-i plac torentele care treptat devin fluvii ce se varsă în liniștita mare, preferând virtutea izvorului de a primeni și a crea stăruitor: creație plină de bucurie chiar și atunci când pare chinuitoare. În definitiv, tinerii coriști din Preludiu sunt aidoma fructelor ce se consumă înainte de a se coace, alcătuind o dulceață fină ca ceara care
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
Cînd totuși îl folosim, îl strecurăm în expresii uzale al căror sens e determinat de context, sau îl furișăm în figuri de stil a căror sonoritate ne scutește de situația stînjenitoare de a da explicații pe seama sensului lor. Și astfel, virtutea cuvintelor de a sugera ceva în absența unor sensuri precise se dovedește salvatoare. Așa se face că expresii precum "la infinit", "o infinitate de" sau sintagmele latinești "ad infinitum" și "in infinitum" devin vocabule docile a căror folosință nu ne
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
azi se găsesc monezi, vârfuri de săgeți, amfore ce vorbesc despre activitățile locului... De această Peuce vorbește și Ptolemeu. Pomenește și Ovidiu. Caracterul getic al cetății reiese și din epistola trimisă lui Vestalis care este preamărit pentru victoriile contra geților. "Virtuții tale o cinste mai mare se cădea/ O spune chiar și Istrul, a căruia talazuri/ Le-a înroșit cu sânge de get chiar mâna ta, Egissosul o spune..." Pe urmă au venit turcii și grecii cu negustorii și pirații lor
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
grupaj al volumului, Poeme din a doua tinerețe, conține ceea ce se presupune a fi creația de deplină maturitate a autoarei. Din capul locului se remarcă diversitatea formală și tematica a poemelor, de la cele eliptice, de tip haiku, ori minimaliste, cu virtuți de aforisme, până la dezvoltările ample de factură epica. Prozodia îmbracă și ea forme foarte variate, de la versul tradițional până la versul alb. În spirit postmodern, Mihaela Mâlea Stroe intra în dialog cu alti poeți, clasici sau mai putin clasici (aluzii livrești
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
anecdotă cu circulație universală etc. Mici bucăți pline de spirit și profund moldovenești ca substanță (precum Rețetă ori Iepurărie) ar putea avea sursă străină, fără ca farmecul lor să se diminueze. Slujitor frecvent și convins al Memoriei, Negruzzi poseda însă și virtuți ce l-ar fi făcut apt pentru proza imaginativă și de observație. Culturii sale neobișnuite i se adăuga o remarcabilă inteligență. Asupra realității din jur, el aruncă o privire penetrantă, sesizînd nuanțe greu perceptibile (cum o face în Fiziologia provințialului
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
cele din urmă în pagini de jurnal și în cele câteva cărți apărute abia după 1990. Dacă ar fi să-i caracterizăm concis scrisul, am spune că el aparține unui superior diletantism, a cărui pondere nu e un efect al virtuților estetice, ci al interesului documentar. În 1934, pe când ea avea 28 de ani, Jeni se considera mai matură decât el și își nota cu incisiva ei luciditate impresia despre manuscrisul pe care fratele Arșavir, cu nouă ani mai vârstnic, și
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
a fost soluția optimă pentru Sibiu. Orchestra ne-a purtat pe aripi invizibile, într-un vârtej muzical peste spațiu și timp (cum ar fi zis poetul Jazz-band-ului pentru nunțile necesare, Ion Barbu), spre Olimpul artei supreme. Toți membrii VAO posedă virtuți de mari improvizatori, dar și nobila aptitudine (la limita umilinței) de a se contopi în efortul colectiv. Nu dispun de spațiu pentru fiecare în parte, dar sunt dator să elogiez măcar câteva contribuții individuale la acest triumf: trompetistul Juraj Bartos
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
Gradischnig la sax bariton, Harry Sokal la instrumente cu ancie, Hans Strasser/contrabas, Mario Gonzi/baterie, Matthieu Michel/trompetă, Anna Lauvergnac/voce, Nico Gori/clarinet, Ed Partyka, Adrian Mears și Robert Bachner - din eclatanta secțiune de tromboni. Această celebrare a virtuților big band-ului va rămâne cu siguranță printre momentele inubliabile din istoria festivalului sibian. Păcat că, dintre atâtea televiziuni ce ne mănâncă viața, nu s-a găsit măcar una să imortalizeze evenimentul.
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
răposat. De aceea, scopul teologiei nu e lămurirea unor chichițe teoretice de a căror rezolvare ar depinde, chipurile, soarta unei confesiuni sau numărul enoriașilor unei parohii, scopul ei e răspîndirea cuvîntului dumnezeiesc. În această privință, teologia creștină și-a pierdut virtutea convingerii, preschimbîndu-se într-o mentalitate împăciuitoare în virtutea căreia biserica trebuie să ofere consolare și asistență socială căzuților acestei lumi. Complezența cu care este privit teologul se trage tocmai din conștientizarea unei neputințe constituționale a îndeletnicirii sale: silit să trăiască în
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
semeni cu acea umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A-i lua în derîdere noblețea luptei este o insultă care cere imediat represalii. Lipsit fiind de virtutea ironiei, un fanatic nu are obiceiul negocierii. În ochii lui ațintiți spre mîntuirea omenirii, orice compromis este o concesie echivalînd cu o înfrîngere. În al doilea rînd, fanaticul nu are imaginație. Facultatea fanteziei i-a fost sărăcită pînă într-atît încît
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
el, sămînță de sclav, în fața lumii de caste, sînt fiul operelor mele: "...vei spune că deși născut din tată libert și cu puțină stare,/ Am desfășurat aripi mai mari decît cuibul./ Așa încît ceea ce tai de la neam, să împlinești la virtuți." (Epistole, I, 20). Totuși, într-o lume a norocului schimbător, a strînge pînzele prea umflate din calea vîntului e un tribut adus prudenței pe care, într-un tipar de ceară, l-a păstrat, undeva, cultura noastră minoră. Nestatornicia, nebuniile de
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
a criticului ce duce interpretarea spre o literaturizare excesivă, în dauna conceptualizării și a scientizării, lipsa de ancorare a călinescianismului într-o metodă unanim acceptată, posibil a fi racordată la una din căile "acreditate" de cunoaștere în domeniul științelor umaniste. Virtuțile criticii călinesciene sunt astfel convertite în vicii și argumente de inactualitate. Nu pun la socoteală pactizarea cu regimul comunist, căci acesta este un motiv secundar (exterior, nu intern) de uzură morală a călinescianismului. Există deci suficiente argumente pentru ca E. Lovinescu
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
Simona Vasilache Probată pe cîmp de glorie sau în complicate situații sociale, între virtute și manieră, onoarea are toată îndreptățirea să facă istorie. Nu i s-a făcut, în afară de cea, poloneză, a lui Adam Michnik, una notabilă. Dovadă de cum precumpănesc, în balanța culturii, interesele de studiu forjînd în irațional, în frică, în nebunie (posesoare
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
Este distanța între două rude, măsurată pe linia legăturii de rudenie, după numărul nașterilor intervenite. Precizăm că rudele în linie dreaptă sunt chemate la infinit, pe când cele colaterale numai până la gradul IV. Principii ce se aplică la moștenirea legală (în virtutea legii) 1. Succesorii sunt chemați la moștenire în ordinea claselor succesorale: − mai întâi vin la moștenire cei din clasa descendenților, excluzându-i pe toți ceilalți. Exemplu, strănepotul de fiu (de gr. III cu defunctul) înlătură pe părinții defunctului (rude de
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
O capacitate de terfelire, ponegrire și desființare practic fără limite. O pasiune a vituperării, a pamfletului, fără egal. Cred că ea este inexistentă la un alt popor, în aceeași intensitate și în proporții de masă. Înjurătura este la români o virtute și o voluptate națională. Era doar transferată în politică, unde ținea loc de competență, programe constructive, idei și multe altele. Un resentiment și o defulare de dimensiuni monstruoase, într-un registru minor și trivial“. Marino avea deci toate motivele să
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Inocențiu Dușa. Urmează un capitol dedicat perioadei de glorie a compatriotului nostru care, prin originalitate și prospețime a subiectelor, a dinamizat dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută pe toate meridianele. Dar, reiese clar din lucrare, conferindu-i și virtuți literare, celebritatea nu poate Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă de moarte (vizibile mai ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
astea învelite într-o bună dispoziție ce se transmite, neapărat, publicului care îl urmărește. Cui nu-i plac poveștile? Constantin Paiu săvârșește un soi de ritual atunci când pășește în împărăția în care ne ademenește și pe noi, în imaginarul unde virtuțile (puritatea, candoarea, cumințenia...) își primesc răsplata și unde răul e sancționat negreșit, unde timpul se comprimă după legi secrete sau, în propulsie fantastică, se dilată și unde visul își ia tărâmurile în stăpânire. Meșter în a cumpăni cuvântul, scenaristul (sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să facă toate cele? ... În teatrul nostru liber, e liber fiecare Să intre, când arată biletul la intrare. Dar dacă nuditatea ideilor nu-i place E liber să se ducă și să ne lase-n pace. Nu căutați la teatru virtuți familiare, Nu puneți artei zgardă și visului hotare! Lăsați să zboare-n voie ușoara Poezie! Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie! De asta, onorată și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență Văzând cum lucrul naibii! un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dreptul și instituțiile . Economia de piață implică În primul rând puterea de a transforma natura, presupune muncă și bani ca produse, ca mărfuri având o valoare de schimb, și nu doar o simplă valoare de folosință. În al doilea rând, virtuțile autoreglatoare ale pieței sunt dependente de o concurență liberă și loială. Dar toate acestea nu sunt o simplă stare naturală, ele implică un drept al obligațiilor, o cultură juridică a contractului și a responsabilității, instituții capabile să i dea forță
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]