1,953 matches
-
mereu cu majusculă), „răsărind demonic”, e „ca un ficat însângerat” sau „fumegă”, lumina ei „albă și rece” se prelinge „în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează asemenea viziuni. Apar și noi simboluri, liliale și serafice. Ofelia a căzut „în lumea industrială”, îngerii (figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape ancora sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
răsăriteană și occidentală, atât de diferite și atât de asemănătoare totuși. Oedip la Delphi reia tema tragediei antice, trecută prin interpretarea pe care Hugo von Hofmannstahl a dat-o mitului: aflat la oracolul din Delphi, Oedip își trăiește viitorul. Dar visătorul modern devine la Z. voyeur postmodern, oracolul mitic se transformă în ecran, în simulacru, adevărul devine „afacere”. Pythia e o fată frumoasă drogată, iar Oedip, deținător absolut al informației vizuale, ajunge „omul cel mai puternic din cel mai puternic oraș
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
În „cetățile albe” ale visului, ca în folclor, ca în poezia lui Lucian Blaga ori ca în Cântecul mut al lui Tudor Arghezi, „coboară transcedentul”. Un transcendent profan, ce ia înfățișarea lunii, multiplicată. E o lună atât de familiară, încât visătorul „o simțea printre degete, în inimă, pe gene” și, intrată în odaia lui, i se răsturna pe masă, desfăcându-și părul și metamorfozându-se continuu: „Prietena mea luna nu mai era luna -/ Izvorau din ea alte luni, alte luni, un
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
scurtă (circa două ore) nivelul său plasmatic crescând repede după a doua țigară vesperală. Efectul spectacular de administrare transdermică de nicotină se traduce prin apariția unor activități intense și lucide pe care autorii au numit-o onirodramă. În timpul acestor vise, visătorul are conștiința visului cu toate că rămâne tot timpul adormit. Amintirea precisă a acestor vise este adesea prelungită În zi. Frecvența acestor vise lucide sau anormale este de 30% la subiecții tratați cu timbre cu eliberare de 21 mg nicotină 24 de
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
satanică terestră. Unii exegeți ai acestor trăiri bizare le-au calificat, generic, drept o „reîntoarcere a iraționalului”, o „reacție la raționalismul excesiv” și o „reîntoarcere la sentimentul religios”. Există o tipologie a „omului irațional” cunoscută de multă vreme: credulul, ignorantul, visătorul, superstițiosul, fanaticul, sălbaticul, delirantul. De fapt, sunt variante de imaturitate și nedesăvârșire paideutică. Psihologia clasică pretinde că toate aceste tipuri își au sorgintea în „eternul copil” care se ascunde în fiecare om. Este morfologia naivității - normală la vârsta copilăriei, dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Experiența războiului - la care P. participase - nu rămâne fără urme, și culegerea de proză Strigoii (1920) deschide seria narațiunilor „serioase”, menite să demonstreze dezastrele provocate de accidentele iubirii ori să critice violent diferite aspecte ale vieții sociale: Spre fericire (1921), Visătorii (1925) - o povestire despre alegerile și oamenii din Cadrilater, dar și cu multe săgeți contra literaților români, Se-aprind făcliile (1935) și romanul Rug (I-II, 1943), care absoarbe și substanța epică din Spre fericire. Piesa titulară din culegerea de
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet romantic, fascinat de himere, întotdeauna înfrânt în contactul cu realitatea, care îi spulberă orice iluzie. Ar putea să pară curioasă o afirmație a criticului care - admirator al lui Émile Zola - își mărturisește „fanatizmul” pentru „naturalizm” și pentru „adevăr”. Însă
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
proză de C. Gane, Iordache Răducu, Ion Țolescu-Văleni, Victor Papilian (Fotografia). Eseuri și articole diverse scriu Ion Codrea (Epicureism), Petre Paulescu (Autohtonism), Vladimir Dogaru (Latențele dacismului), C. Moraru-Balș (Singurătatea creatoare), V. Oprescu-Spineni (Tematica poetică a lui Sfarmă Piatră), V. Copilu-Cheatră (Visătorii moților). Ion Potopin semnează un necrolog Gib I. Mihăescu. Revista găzduiește și cronici la cărți recent apărute: Emil Botta, Trântorul, Ion Șiugariu, Trecere prin alba poartă, Vasile Băncilă, Lucian Blaga, energie românească. De asemenea, nu sunt neglijate cronicile muzicale și
MUNŢII APUSENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288302_a_289631]
-
melancolie” (Al. Cistelecan). Imaginarul se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea, cerul, pădurea, soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă „facere”). Deși e un elegiac mizând pe clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele naturii, ci semnele ei amenințătoare” (Eugen Simion), ca, de exemplu, în „Să ne adăpostim, stele / bâjbâie în întuneric clătinând frunzele, norii de-
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
pe care îl admiră și îl iubește în taină. Titlul piesei nu este doar un joc de cuvinte cu trimitere la capodopera lui Shakespeare, Maria Panait, sau mai bine zis Doruleț, reușind să transmită, aidoma îndrăgostiților din comedia shakespeariană, farmecul visătorului vrăjit de obiectul adorației sale. Alexandru Manea, obișnuit cu ipocrizia, artificialitatea și snobismul cercurilor mondene, este surprins și inițial ușor amuzat de elanul naiv al tinerei, dar puritatea sentimentelor ei îl cucerește ireversibil, într-o poveste cu final fericit. În
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
din Republica Moldova), N. redescoperă, într-un fel pe cont propriu, drumul cunoașterii, mușcând din fructul oprit și găsind în el o disensiune între coajă și miez, ceea ce simbolizează contradicția ca principiu al lumii. Sub liniștea aparentă, clasicizantă, arde un suflet visător, bovaric, sfâșiat de umbrele morții. Cartea rece (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) proiectează o hiperboree, ca în viziunea lui Nichita Stănescu. E un tărâm al idealității pure, poeta înscenând, în manieră postmodernă, ceremonialuri lirice fanteziste din insignifiante întâmplări cotidiene
NECHIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
între profan și sacru. Două arii tematice - divergente, corespondente sau adesea contopite - configurează universul, dinamica interioară și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și duios-maternă, iar cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și descripția cu trăsături de peisaj transfigurat, dar și corespondența regnurilor sub semnul fecundității, nostalgia comunicării cu natura și conștiința unei rupturi dureroase
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
pref. edit., București, 1982; Nestor Urechia, Zânele din Valea Cerbului, București, 1992. Traduceri: Artur Lundkvist, Autoportretul unui visător cu ochii deschiși, București, 1993 (în colaborare cu Adrian Ionescu); Jean Martenson, Crimă la Veneția, București, 1994. Repere bibliografice: Nicolae Băicuș, Portretul visătorului care nu poate deveni vizionar, RL, 1994, 2. D.Mc.
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
vom coborî în cripta de vinuri luminați -/ cezari, străini de oaste și de Roma,/ doar glasului acestor podgorii dulci dedați”) sau când, într-un sonet, omagiază ca Ion Pillat în Țărm pierdut Helada: „Purtând celestul neodihnei chin/ în grotele submerse, visătoare/ crești taina mută dintre zei și soare,/ balans dintâi, purificat senin // pe când sămânța robilor transpare/ din cei ce-am fost, în lujerul marin/ legi valul într-o floare de măslin -/ ființa pură și nescăzătoare”. Impregnate de lirism sunt, de asemenea
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
colaborare cu Ecaterina Săndulescu). Traduceri: Al. Vlahuță, La Roumanie pittoresque, București, 1903; Mihai Eminescu, Quelques poésies, București, 1910; Shakespeare, Regele Lear, București, 1911; Robert Browning, Mildred (O pată pe blazon), București, [1912]; Rabindranath Tagore, Grădinarul, București, 1913; Maria, Regina României, Visătorul de vise, București, 1914, Ilderim. Poveste în umbră și lumină, București, 1915, Patru anotimpuri din viața unui om, București, 1915, Povestea vieții mele, I-III, București, 1934-1936; Elisabeth Barrett Browning, Sonete portugheze, București, 1915; Edgar Wallace, Asociația secretă „Broscoiul”, București
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
tuturora/ Narcotice și fructe rare”, e aceeași torpoare, se instalează o tensiune erotică grea, „amanții se tortură”, iar alteori, în imagini macerate de senzualitate, apar chipurile spectrale ale celor posedați de dorință. Erotică sau poetică, transa este specifică artei, „triștilor visători” „nevrozați”, pe care îi îndeamnă, pentru a se vindeca, spre „țări de voluptate”, populate deopotrivă de „fecioare cerșind nervoasele iubiri”, de „flori și poezie”. Amintirea, ca și așteptarea împlinirilor pasionale se petrec între hipnoză și paralizie, mai degrabă ca un
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
lumi noi moderniste ce ajunsese să producă psihopați pe bandă rulantă. În doar câțiva ani, clinicile fuseseră golite de suferinzii tradiționali (de ei s-a ocupat o întreagă literatură realist-naturalistă, de la Charlotte Brontë la Dickens și de la Dostoievski la Zola). Visătorul neînțeles, lunaticul, „femeia nebună din pod”, monstrul ivit din combinațiile nesănătoase de sânge aparțin lumii tradiționale, epuizată de propria lipsă de imaginație. Universul doctorului Bonsentir e un Eden aseptic, o grădină a splendorilor de suprafață, dar și al subteranelor în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
exagerarea caracteristicilor pozitive ale unei persoane și minimalizarea defectelor sale, elaborarea unui „roman familial”. Reveria îi permite subiectului să substituie realității niște alternative mai plăcute. Grație fanteziilor legate de această reverie, imposibilul devine posibil, eșecul devine reușită, slăbiciunea devine forță. Visătorul recunoaște totuși caracterul ireal al fanteziei sale și faptul că este vorba doar de o reverie. Exagerarea caracteristicilor pozitive și faptul de a minimaliza defectele unei persoane sunt legate, în adolescență, de cultul eroului și permit realizarea unei concordanțe între
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să ne dedăm fără sentimente de culpabilitate propriilor noastre reverii. Iată așadar una dintre sursele plăcerii cititorului. Istorictc "Istoric" Omul a visat dintotdeauna. În Biblie, cu mai multe secole înaintea lui Iisus Hristos, autorul Pildelor îl ia în derâdere pe visătorul inveterat: „Cel ce umblă după deșertăciuni este om lipsit de minte”. Ne vom limita deci, în legătură cu această conduită pe cât de veche, pe atât de răspândită, să-i cităm pe câțiva dintre autorii care au studiat în mod special reveria. Breuer
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
plapumă, iar celălalt, pendula sa povestindu-i întâmplări neplăcute. Așa ceva nu i se va întâmpla niciodată unui visător! Și dacă, prin nu știu ce hazard, un stimul senzorial ajunge să genereze reveria (madlena lui Proust), trecutul și prezentul rămân distincte în mintea visătorului diurn. La copil, reveria îmbracă de obicei forma jocului. Fraiberg (1959/1967) consideră că „acel copil care se servește de imaginația sa și de ființele care o populează pentru a-și rezolva problemele lucrează în folosul propriei sănătăți mentale. El
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
moment foarte deosebit al lunii mai, când ultimele lecții ale anului se topeau în bucuria averselor puternice, a ciorchinilor umezi de liliac îndărătul ferestrei deschise, în întunericul furtunii care năpădea brusc sala de clasă și dădea naștere unei discrete și visătoare complicități între ei și profesor. Pe tabla uneia dintre clase, văzu următoarea inscripție, scrisă cu o sârguință școlărească: „Capitala țării noastre este Berlin.“ Învățământul se făcea după programele germane întocmite pentru „teritoriile din est“. Se presupunea că Moscova avea să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor săi iezuiți, De Lubac, pe atunci profesor la Facultatea Catolică din Lyon, reușește să-și publice lucrarea Într-un tiraj care, chiar și astăzi, ne lasă visători: 35.000 exemplare! Dovadă că teologia nu ajunsese ancilla disciplinarum, ci se afla Încă În centrul atenției intelectuale. Epoca a cunoscut, de altfel, o adevărată explozie a studiilor liturgice și teologice. De asemenea, asistăm la nașterea misiologiei, ca atitudine față de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile viselor „fărmate”. Cruci, morminte, „corbi în doliu”, „crivățul amar”, un amurg apăsător de toamnă tristă și rece marchează decorul, convențional, în care amărâtul visător își plânge jalea sau urzește castele în aer. Câte o pornire de revoltă se pierde îndată într-un noian de disperare și, înfrânt, Fulg Pribeag (cu acest pseudonim sunt iscălite câteva poezii și o proză) e gata să ceară iubitei
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
un om de cuvânt, un potlogar se lasă prins, un soț acceptă infidelitatea, un magistrat este jefuit etc. B. încearcă să diversifice tipologia în Acceleratorul - narațiunea lui, poate, cea mai bună - creând două personaje care revin în proza ulterioară: tânărul visător, agresat de alții, și femeia voluntară care vrea să facă bine și provoacă numai nenorociri. George, agronomul care a inventat un aparat de reglat timpul, e din familia inadaptabililor din nuvelistica veche. Lia Pogonat e din rasa Vidrei și a
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]