1,136 matches
-
Este, dar se termină. MACABEUS: Ce se termină? PARASCHIV: Dumnezeu. E pe terminate. Dumnezeu e ca o apă. A curs cât a curs și acum se termină. MACABEUS (Speriat.): De unde știi tu că se termină? PARASCHIV: Sunt semne. Se lasă visat. Altădată, nu se lăsa visat. MACABEUS: Cum se termină? De ce se termină? Și noi? Eu ce fac? PARASCHIV: N-avem ce face. Mai sunt câteva picături. Ne batem pentru ele. Când se vor termina de tot nu vom simți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce se termină? PARASCHIV: Dumnezeu. E pe terminate. Dumnezeu e ca o apă. A curs cât a curs și acum se termină. MACABEUS (Speriat.): De unde știi tu că se termină? PARASCHIV: Sunt semne. Se lasă visat. Altădată, nu se lăsa visat. MACABEUS: Cum se termină? De ce se termină? Și noi? Eu ce fac? PARASCHIV: N-avem ce face. Mai sunt câteva picături. Ne batem pentru ele. Când se vor termina de tot nu vom simți nici sete și nici foame. MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
face dintr-o populație un popor și dintr-un teritoriu un stat era sortită eșecului. Pentru a-și pune În operă ideea, Alexandru a apelat la Învățătorul său din adolescență, Aristotel, la rându-i elev al lui Platon, care, ratând visata carieră politică, virase către filozofie și se ocupase În scrierile lui și de stat, și de o republică ideală. Stagiritul era atunci cel mai vestit dintre filozofii și Înțelepții lumii grecești și, prin urmare, cel mai potrivit pentru a duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aur sau măcar a unui trecut, nu imediat - de el ne despărțim râzând, nu-i așa? -, a unui trecut ceva mai Îndepărtat, la care raportăm obsesiv prezentul și pe care ni-l dorim reînviat și restaurat, fiindcă acolo sălășluia binele visat. - Aha, și atunci, țuști comunismul de colo, gata să le facă el tuturor binele cu forța. Da,da,da... Ca să vezi! (Devenisem ironic; mă simțeam stăpân pe situație și tare pe picioare...) Numai că eu vin și vă Întreb: are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor, și atunci știam că sunt În apropierea prăzii, că nu va trece mult și mă voi afla față-n față cu trofeul visat. Vânătorul refulat din mine (n-am vânat niciodată, am oroare de sânge și de ideea de ucidere a oricărei ființe vii) trăia clipa fremătătoare a victoriei. N-am idee ce mă propulsa către ea, cine Îmi teleghida mâna să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Statutul, și lista de coduri pe care o căuta Eveline. Nu m-am atins de a doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să-mi descopere lipsa. Am fost norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Să umble pe drumul meu și să aibă puterea de a trece de locul unde eu m-am oprit. Să continue el ceea ce eu am început. Puținul pe care eu l-am început. Abia atunci, poate, eu voi deveni punctul visat, râvnit. Locul de unde un altul va începe drumul, își va urma și el coborârea întru Luminare. Am fost, totuși, un ins al crâșmelor, al pașilor hălăduind fără țintă și hotar, al frunzelor risipite doar de frumusețea toamnelor care tot vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
foarte Încet spre nord-est, dar Oberlus știa asta și nu părea să dea importanță faptului, pentru că, recăpătîndu-și forțele, avea să pună din nou mîna pe vâsle și să recupereze terenul pierdut; avea să continue să vîslească, neobosit, pînă la mult visatul țărtm peruan. Oricît de departe ar fi fost purtați, În oricît de multe capcane ar fi Încercat să-l prindă zeii din Olimp și oricît de mult i s-ar fi opus, nici măcar ei nu puteau muta din loc continentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fac, iar tu îmi vei transmite, pentru că eu nu pot veni, ea știe.” Femeia plecă, iar mama rămase, sărmana, într-o mare nedumerire. Nu știa nici ce să creadă. Gândul că, în sfârșit, va veni clipa cea atât de mult visată și dorită ca să meargă din nou pe picioare, să fie cea care a fost mai înainte, îi umplea întreg sufletul de bucurie și speranță, dar simțea, în același timp, și o frică, zicea ea. Tata nu era acasă, nu avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și o golănie a conjuncturilor. Cât timp la masa de lucru se mai află un mare scriitor, putem fi ceva mai liniștiți. Trupul a optat pentru civilizație, sufletul înclină spre cultură. Întotdeauna cartea tipărită este o copie palidă a celei visate. Superlativul științei și al artei este revelația. Arta nu trebuie să fie neapărat ... sedativă. Pe artiști îi dezbină politica. Dar și cultura. Rezistă arta proiectată să tulbure. Grijile existențiale ne împuținează măduva creației. Capodoperele împing spiritul spre absolut. În poezie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și răul în "Împărăția lui Bobârnac", nu a fost lungă. Ba chiar din cale afară de scurtă, nici măcar un an universitar întreg. Cu puțin înainte de a părăsi această "Împărăție"; s-a căsătorit din dragoste. Era o dragoste mult așteptată sau mult visată? Era o dragoste la prima vedere sau din interes? Singurul autorizat să răspundă la aceste întrebări va fi cititorul. Sigur era că s-au plăcut de la bun început; încă din prima noapte când s-au cunoscut. Da, a cunoscut-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sănătoși și dornici de viață, pentru care flăcăi se luptau între ele cele mai arătoase fete din ținut și de prin împrejurimi, au fost sfătuiți de persoane influente să plece în Lumea Nouă, înainte de a se însura, în căutarea mult visatului aur, cu toate că, toți aveau în posesie suprafețe apreciabile de pământ, ce-i drept, nu prea roditor. S-au înțeles ca fetele, logodnicele lor, să-i aștepte până se vor întoarce bogați. După promisiunile solemne și asigurările de credință din partea fetelor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au făcut câteva repetiții, atingând viteze la început inferioare, și, progresiv, să urce, până la nebuneasca viteză finală, amintită. Cu cât entuziasm, cu câtă fantezie, cu ce bucurie se lăudau, ei, că vor intra în cartea recordurilor globului, după obținerea victoriei visate. Nu le-a putut sta nimeni în cale. Dimpotrivă. Erau și din aceia care le ovaționau pornirea către neant, interesele pregătirii pe care le-o făceau, în acest scop.Îi încurajau, mințindu-i că le pare rău că nu pot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță, neîndrăznind să mai dea nici un semn că există, poezia nu mai reverberează În mine decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță, neîndrăznind să mai dea nici un semn că există, poezia nu mai reverberează În mine decît În forme logice, concrete, reale - impropriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și te anihilează; În G. plasa socială te Înfășoară complet pînă te sugrumă“ sau „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea reușești să rămîi cinstit.“ Ei bine, care este bucuria unui poet care crede În geniul său, cînd paradisul visat nu Îl primește În saloanele sale decît dacă este protestatar, dizident, grevist al foamei, fost deținut politic? Dar opera? Pe cine interesează opera? De ce a fost Norman M. Încîntat vreme de mai bine de cinci ani cu promisiunea că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu încurc întotdeauna / lumina dintâi cu întunericul din urmă, / Facerea cu Apocalipsa, astfel că influența femeii e cvasidemiurgică, din moment ce Oricum, eu nu mai am altă scăpare decât trupul tău (...) / Da, trupul tău care inventează pentru mine ziua de mâine. Femeia visată se ipostaziază uneori într-o făptură copleșită de admiratori, pe care poetul îi poate învinge doar prin imaginație: oricum, eu am scos toți bărbații din viața ta, / unul câte unul i-am scos, și asta / numai cu puterea gândului, a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat prozaic: Tu în capul scărilor mă așteptai / picotind în luxul clipelor calde / Femeie frumoasă și cuib de o zi. Flash-uri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adesea, cuibul aromat de ceară (unul dintre elementele de recurență la nivel lingvistic, din panoplia poetului, atestând învecinarea sacrului cu iubirea), potopit de zăpada paradoxal caldă, traversând sau locuind imperii reci de frunze ori, clătinatul vis, motiv pentru care cea visată este frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita mea, cât timp ni s-a luat / Să guvernăm planete și să fie / Iertarea noastră tainicul păcat; Frunzarele-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lîngă mine. - Îți scrii memoriile. Timpul prin care ai trecut și treci e fără egal. Suferințele, nedreptățile, Închisorile, totul În numele unei societăți absurde, visate sincer, sau rostite ipocrit, cei torturați, asasinați, crucea acestei umanități... Unde? Ce carte le poate cuprinde? Toate cîte au fost... -...Au trecut, vor trece, Îi preluai vorbirea ( În timpul acesta, doamna Pavel Își dădea mai departe În cărți), dar lipsește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sufletul neprihănit, neînti nat înălțării prestigiului să contribuie, țării și justiției, pe care voia sʹo servească. Cea dintâi, cea mai mare și cea mai nobilă gr ijă a lui a fost aceea de a face ca în largul hotarelor românești, visate și nădăjduite de-atâtea generații de români, visate de dânsul o viață întreagă, acum unde Limba românească, mândra și frumoasa limbă, căreia i-a consacrat toate sforțările vieții lui întregi, răsuna liber, acolo unde doina cu viers de foc, povestește
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
În legătură cu Delta Dunării: „Un SOS exasperat pentru Picătura de Rouă a țării”. Autorul cu SOS-ul nu știe carevasăzică faptul că indienii numesc „picătură de rouă” clitorisul prezent la femei, dar nicidecum la Deltă. Dar și iaca și pagina mult visată, „Sexualitate”, citim pe sărite: „Între 6.30 și 8.30 am avut trei contacte. O jumătate de oră mai tîrziu Alec s-a dus la culcare și i s-a oprit respirația”. Și ăsta a murit. Reînviați Însă dacă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întîmplat, tot din cauza trăsnetului, câte limbi orientale am învățat, adică, nici măcar nu trebuia să le învăț, pentru că mă pomeneam, deodată, că le știam. Și ce vă spun acum vi le spun pentru că visez, și nu le va ști nimeni. - Nu visați, cucoane Dominic, vorbi blând Nicodim. Sunteți aici cu noi, prietenii dumitale, sunteți la cafenea. Așa ne închipuiam că are să se întîmple. Când și-o reveni cuconul Dominic, când și-o reveni din amnezie și s-o întoarce, o să vedeți că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmează, voi consemna esența și unele păreri ale autoarei și apoi, în final, voi reveni la mesajul general al operei în discuție - pornesc de la capitolul 1, care dă și numele volumului - “Bat clopotele, e mai...”. Da, se referă la mult visata pace care, în sfârșit a venit, vestită de clopotele bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aceea îndepărtată în care-l vizitase pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse sieși, odată ajunsă aici, mă întreb ce urmează acum? Atunci nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]