1,121 matches
-
tine și prin tine? Uneori am impresia că nu mai pot: că absența ta îmi este insuportabilă, că îmi vine să urlu noaptea și ziua. Îmi spuneai în ultima scrisoare un lucru care m-a emoționat: ești iubitul de origine, visat când aveam cinci ani! Ți-aș spune aproape același lucru. În afară de faptul că am fost mai puțin precoce decât tine și că la mine asta trebuie să dateze în jurul vârstei de cincisprezece ani! Contrariu a ceea ce ai putea gândi, n-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi Recviemul de Verdi, în Anotimpurile de Vivaldi sau Acis și Galateea de Händel, făcând dovada valorii sale. Dar mai ales, era neîntrecută în domeniul interpretării liedului! Apoi, o perioadă de 12 ani pe scena constănțeană, a interpretat roluri mult visate: Violeta din Traviata sau rolul Mimi, din Boema, și în multe operete cum ar fi Văduva veselă, Voievodul țiganilor, Liliacul, Bal la Savoy”ș.a. A dat din preaplinul cunoștințelor sale îndrumări celor mai tineri, în calitate de titulară la catedra de canto
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
sticla de votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract, îngerii cu aripi ocrotitoare. Dar: "Îngerii au izbucnit în râs. Știți cum râd îngerii? Sunt niște făpturi infame, acum știu. Să vă spun cum au izbucnit în râs îngerii? Cândva, în Lobns, lângă gară, un om a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
național, ci, amestecați cu alți voluntari, deveneau parte a unui echipaj multietnic, colorat comportamental, scos de sub autoritatea oricărei legi și mânat doar de dorința de a trăi ușor, de a se îmbogăți repede și de a-și satisface imediat plăcerile visate 5. Navigând sub aceleași scopuri, ei construiau rapid un grup conștient de specificitatea sa (cel puțin la bordul corăbiei pe care erau îmbarcați), cu un limbaj comun greu de înțeles de marinarii legali și cu un mod de viață care
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
depășea 27 de ani), viața piraților nu s-a suprapus decât aproximativ peste miturile despre ei. Pe punte și dedesubt, în veritabilele cutii de lemn plutitoare care erau corăbiile, tâlharii de mare nu se bucurau decât scurtă vreme de libertatea visată și de câștigurile obținute rapid. Cei mai mulți mureau anonimi, lăsându-și căpitanii să intre în legende. Creat de jurnaliști și scriitori la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (George Powell, John Fiske, Philip Gosse), termenul de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
întrucît se anunța ceață. Deja, la acea dată, se admisese că Stefanik, Beneș și Osusky ar forma în ziua victoriei, un triumvirat, spre a conduce sub președinția lui Masaryk destinul Cehoslovaciei nou-născute. Iar Stefanik, slovac, vorbindu-mi despre viitorul patriei visate, îmi spunea că toți compatrioții săi slovaci se aflau, din punct de vedere rasial, într-o stare de inferioritate din cauza regimului ungar, care nu făcuse nimic pentru a stăvili flagelul sifilisului la țară, ci mai degrabă îl lăsase să se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și a celor materiale; ea este în același timp și o strategie de gestionare a situațiilor istorice reale, pentru depășirea mai ușoară a crizelor spirituale colective și pentru obținerea unor soluții care să-i asigure comunității drumul către mântuirea mult visată. Faptul că puterea avea drepturi neîngrădite de reprezentare a imaginii divinului îi acorda și privilegiul de a organiza și de a controla absolut toate semnele și formele vizibile ale sacrului (drept clamat și astăzi de ecclesie). Pentru aceasta, instituțiile constantinopolitane
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
preocupat de "chipul cu care ne putem mîntui", și-l găsește nu în biserică, ci în națiune. Existențele naționale sunt timpuri de "expiație" a păcatului originar. Providența împarte tuturor popoarelor "misii" în scopul de a îndrepta omenirea diversă (ajungem la visata pe atunci ligă a națiunilor) spre ținta misterioasă hotărâtă de ea. Nu este dar salvare în izolare ci numai în națiune și, pe o treaptă mai sus, într-o cooperare a popoarelor. Naționalismul și cosmopolitismul sunt două aspecte de obicei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Quinet: «Pe acest pământ al nenorocirii, ne zise el, un singur lucru nu s-a încercat niciodată: dreptul. La drept dar trebuie să recurgeți»“. El considera că „războiul oriental“ - și sugera nu foarte discret acest lucru - putea să aducă mult visata independență națională a țării, pe care noul guvern se angaja să o obțină: „avem încă în juru-ne un rezbel care poate fi cel mai fatal și care cine va cuteza s-o afirme că n-ar putè să ne aducă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am răspuns „știu că da, dar nu acum!”, încă mă preocupă. M-am rugat să se risipească: nu s-a întîmplat așa. „E doar un vis”, îmi repet. „De cîte ori n-ai visat și bune, și rele, fără ca lucrurile visate să se întîmple!” „Visul e ceva obscur, n-are rost să intri în hățișurile lui”. Să zicem, totuși, că-i un avertisment: în cazul de față, oare ce-ar putea să însemne? Probabil ceva de genul: „Fii atent, îți cam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ardoare nestinsă Întru tot ceea ce gândești, Întreprinzi și scrii și te rog să transmiți doamnei respectuoasa mea considerație. Te Îmbrățișez, George 1031 15 Carte de vizită (Cluj, 27.12.1978) Dragul meu Jenu, În ajunul tuturor copilăriilor trăite sau netrăite, visate sau pierdute, cu toată Moldova În mine, Îți urez La mulți ani și fericire, Împreună cu Întreaga ta familie: Realizări și succese, Afirmări și progrese, Întâlniri cât mai dese (cu mine) Așa cum reiese din glosarul prieteniei și frăției. Nu mi-ai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
temperamentelor noastre, să-i justific propriile mele argumente de admirație pentru spiritul american care mi-a agresat benefic, În deceniul exilului de după exilul de acasă, atâtea dintre prejudecăți și reflexe. I-aș fi putut intermedia acum și vreo Întâlnire, demult visată, cu celebritățile literare americane de care era fascinat. „Închipuie-ți, l-am văzut pe Arthur Miller!”, povestea cu o festivă febrilitate. „La o serată literară. N-am avut curaj să mă apropiu de el, dar nu era departe, l-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
intense combustii ca aceea a scriitorului decât compensarea ei, măcar tainică, prin acide Rapoarte către Posteritate. Literatura Însăși se răzbună, s-ar părea, pentru atâtea bușituri, Închipuite sau reale, proiectându-și Ostașul pe soclul Judecății de Apoi, În rolul mult visat al Unicului, care Își plătește datoriile nu doar către inamici, ci, mai ales, către prietenii care nu i-au fost totdeauna deopotrivă. „Sunteți, sunteți prins În pioneze otrăvite, domnu’ Norman”, auzeam, din când În când, rumoarea bârfitoarelor care știam că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exista”. Paharele erau pline, dar nu le ridicasem Încă, atunci când vorbitorul Începuse a se ocupa de sărbătorit. „Ne-a adus setea lui arsă de fericire, ne-a adus imaginile unei copilării incinerate de război și lagăr, ne-a adus bucurii visate și neîmplinite, dureri trăite sau numai bănuite, neliniști vaste, chinul Întrebărilor. Inaderența lui la realitate e și a noastră, stinghereala acoperită de zâmbet și ascunsă Îndărătul ochelarilor, teama paralizantă de ridicol, dorința mereu Înfrânată de a o depăși... bovarismul nostru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o contempla și o trăia zilnic? Ca un bun soldat al Cauzei, sperase, ca și prietenii săi, În perioada de „cucerire și consolidare” a Puterii, că va veni momentul când Își va pune calitățile, nu defectele, În slujba visului mult visat. În cei 40 de ani de paradis comunist În România, cel mai frecvent repetată replică a activiștilor de partid, de toate gradele și calificările, fusese, Însă, mereu aceeași: „nu e momentul”... Normalitatea, ca și mult promisa fericire abnormală și generală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care, crede elevul Blecher, ar face posibil conjunctul, ca să Întrebuințăm chiar termenii săi, dintre o credință „profundă” și „un spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările conștiinței În relație cu irealitatea materiei perceptibile, extinsă și restrânsă abuziv, pentru că e „visată”, În lipsa altui mijloc care să-i probeze limitele. Tocmai limitele condiționate de imediatul incendiar al senzorialității vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității milenare care Îl naște pe Blecher, matricea cu care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
azi, peste tot În lume unde numele și-a cucerit meritata audiență. Și aici, bineînțeles, la Berlin, oraș de care sunt legate perioade semnificative ale zbuciumatei sale existențe. În Berlin și-a căutat Musil mereu, În condiții materiale apăsătoare, locuința visată... O locuință care, cum notează În Jurnal, „dacă ar fi avut vreun locatar Înaintea mea, să fi vrut să fi fost eu acela”. În imobilul de pe centralul Kurfürstendamm 217, care Îi păstrează amintirea printr-o placă comemorativă, Musil a ocupat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
precum pe puntea Titanicului, este adâncit de geometria universului tehnic, cu recea sa perfecțiune și continua agresivitate. Valorile poetului se află aproape de casa sa din kibbutz, lângă portocali și livadă, în răgazul pe care i-l lasă stările de grație visate și dobândite. SCRIERI: Nopți la paralela 32, tr. Liana Maxy, București, 1994; Dacă poezia mea..., tr. Liana Maxy, postfață Dan Laurențiu, București, 1996; Timp fără trup, tr. Sebastian Costin, îngr. Elena-Esther Tacciu, București, 2003. Repere bibliografice: E.-E. Tacciu, Jurnal
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
mi-ți pușca, / da nu și credința mea”; „Tovarăși, după cum e știință, / noi om avea ceva ședință”). Strident false în infrastructura lor ideologică și etică, Prima baracă, Naționala nr. 7 și alte „reportaje lirice”, precum și reveriile utopiste din Spre țara visată conțin și pasaje de oarecare lirism și vervă și vădesc o anume ușurință a versificației - drept care autorul le menține în culegerile sale până la cea din 1980. Semnele de înnoire apar timid și pot fi identificate începând cu Ceva mai greu
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
În absența iubirii, se pronunță divorțul estetic de lume cu Poeme golănești (1997), aici totul funcționând ca un alibi: „Trage la țintă, cât încă tânăr pierzi vremea printre femei/ de duzină, cât trupurile lor în valuri te poartă-n/naufragiul visat, cât încă-ți stă-n putere să poți renunța/ la ele ca la niște cărți de joc trișorul.” SCRIERI: Esopia, București, 1982; Poeme introductive, Iași, 1986; Pașii poetului (în colaborare cu Emil Iordache), București, 1989; Elegiile după Rilke, Iași, 1993
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
fetei, secvențele poveștii de dragoste, Andrei constată că trecutul se transformă continuu, pe măsură ce se îndepărtează. Astfel se produce o a doua despărțire, locul Marinei este luat, treptat, în sufletul lui Andrei de o altă iubire, romanul devenind astfel povestea unei visate descătușări. În subtext, aici este și un roman al formației. A doua carte, Un altfel de sfârșit (1998), conține patru nuvele, care pot fi și capitolele unui roman organizat contrapunctic. Personajul lor comun, Andrei, face legătura cu romanul precedent și
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
capătă înțelesuri noi în grupajul închinat Meșterului Manole. Formal, poezia lui C. continuă să evolueze spre o severitate geometrică în Infranord (1981). Ciclul Înveșmântarea cu țărmul este un ecran, ce se vrea neutru, al zbuciumului sufletesc întru recuperarea purității mereu visate. Motivul, abia enunțat, devine temei pentru deslușirea propriei durate în Inscripții pe drumul rotund (1989). Aici, autobiografiei reale i se substituie una spiritualizată, în care se împletesc legenda, istoria, cultura modelatoare de stări sufletești. Toate acestea apar ca etape ale
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
măreț, nimic dramatic, nimic special. În sfârșit, un loc făcut pentru studiat: un fel de sanatoriu transformat în campus universitar. Aici să vii când începi să visezi cu Gates care a inventat Windows (sic!), la loc de meditat, învățat, socializat, visat, deprimat, mâncat, sărutat. Mare schemă și Uniunea asta Europeană, cu tot cu bursele ei Socrates sau Erasmus. Fără ele, multe nu s-ar fi auzit și multe nu s-ar fi spus, iar noi, prinși în lentoarea noastră kunderiană de români blazați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de către străini; locul unde se odihneau pescărușii și unde-și punea el seara undițele de pescuit cu momeală a devenit acum o tavernă, Pescărușul. Terenurile au fost vândute unor nemți, englezi, scandinavi. Se întâmplă aceleași lucruri ca și altor insule visate: nici Cythera lui Nerval nu mai corespundea fanteziilor imaginației. Pentru Kleanthis toată distanțele păreau acum mici "fiindcă ele crescuseră în imaginația sa"205. De câte ori în timp ce naviga, n-a urcat cu gândul această scară! Astfel încât acum scara reală i se părea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rudele mele [...] pentru simplul fapt că sunt ființele care trăiesc cel mai aproape de mine. Nu pot să suport viața comună cu ceilalți oameni..."517 În această topologie, anumite piese și elemente arhitecturale joacă un mare rol. Podul, bineînțeles, sau, pivnița visată unde el ar putea să scrie cu totul rupt de lume, încăpere fără ferestre, fără priviri, fără intruziuni. Pentru cel care gândește că "nu ești niciodată destul de singur atunci când scrii"518, existența în mijlocul unei încăpătoare pivnițe izolate ar fi locul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]