KorAP: Find »[drukola/base=visceral & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...82 >

2,034 matches

Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608

mai pot fi afectați și în caz de morb Pott al coloanei vertebrale. S-a mai descris un grup de ganglioni parietali situați în unghiul cardio-frenic. Drenează limfa de la diafragm și ficat. Ganglionii viscerali Sunt situați în majoritate în compartimentul visceral al mediastinului și drenează limfa de la pulmon, esofag și cord, fiind notați N2 în clasificarea lui Naruke, pentru a-i diferenția de ganglionii N1 (ganglionii pulmonari) [17]. Cea mai mare parte a limfei drenată prin ganglionii mediastinali provine de la plămâni

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
neurogene paraganglionare fac parte din sistemul neuroendocrin al organismului, fiind cuiburi de celule din creasta neurală. Paraganglionii, în funcție de topografie, inervație și aspecte microscopice au fost împărțiți în 4 categorii (Glenner și Gimley, 1974), citat de Shields [18]]:brahiomerici,intravagali,aortico-simpatici,viscerali autonomi. Paraganglionii brahiomerici derivă din arcurile branhiale. Astfel, paraganglionii aorto-pulmonari (corpusculii aortici) iau naștere din arcurile 4 și 5, paraganglionii coronarieni din arcul al cincilea branhial iar paraganglionii pulmonari provin din al șaselea arc branhial. În spațiile paravertebrale, bilateral, se

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
cord, aortă, arterele pulmonare, venele pulmonare, structurile venoase brahiocefalice, vena cavă superioară, vena azygos, vena hemiazygos și vena azygos accesorie [1-4, 13, 18]. Cordul și pericardul Cordul este protejat de pericardul fibros, care îi conferă și stabilitate la nivelul mediastinului visceral, prin conexiunile (ligamentele) sterno-pericardice și vertebro-pericardice. Fața anterioară a pericardului delimitează mediastinul anterior de mediastinul visceral, prin intermediul căruia cordul vine în raport cu peretele toracic antero-inferior. La nivelul feței anterioare se practică incizia pericardului pentru a se pătrunde în cavitatea pericardică, după

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
și vena azygos accesorie [1-4, 13, 18]. Cordul și pericardul Cordul este protejat de pericardul fibros, care îi conferă și stabilitate la nivelul mediastinului visceral, prin conexiunile (ligamentele) sterno-pericardice și vertebro-pericardice. Fața anterioară a pericardului delimitează mediastinul anterior de mediastinul visceral, prin intermediul căruia cordul vine în raport cu peretele toracic antero-inferior. La nivelul feței anterioare se practică incizia pericardului pentru a se pătrunde în cavitatea pericardică, după efectuarea sternotomiei medii (proceduri cardiace majore, pericardectomie interfrenică - pericardită constrictivă). Tot aici, în partea inferioară se

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
stângă). Fața posterioară a pericardului privește spre esofagul toracic și coloana vertebrală dorsală. Cancerul esofagian invadează pericardul - cordul la acest nivel, tot aici se pot produce fistule eso-pericardice (maligne sau prin ingestie de corp străin). Cordul este învelit de foița viscerală a pericardului seros. Între cele două foițe seroase viscerală și parietală se delimitează cavitatea pericardică, cu cele două sinusuri: transvers și oblic [1]. Axul lung al cordului are o direcție oblică în raport cu axul lung al corpului, formând cu acesta un

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
și coloana vertebrală dorsală. Cancerul esofagian invadează pericardul - cordul la acest nivel, tot aici se pot produce fistule eso-pericardice (maligne sau prin ingestie de corp străin). Cordul este învelit de foița viscerală a pericardului seros. Între cele două foițe seroase viscerală și parietală se delimitează cavitatea pericardică, cu cele două sinusuri: transvers și oblic [1]. Axul lung al cordului are o direcție oblică în raport cu axul lung al corpului, formând cu acesta un unghi obtuz supero-extern stâng și infero-extern drept și un

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
Continuă traheea cervicală și se întinde de la incizura sternală până la un plan orizontal ce trece posterior prin T4, iar anterior prin unghiul sternal, unde se bifurcă în bronșia primitivă stângă. Traheea și cele două bronșii primare sunt situate în compartimentul visceral al mediastinului. Traheea mediastinală are raport anterior cu trunchiul arterial brahiocefalic, care o încrucișează dinspre stânga spre dreapta, iar în plan mai anterior se află trunchiul venos brahiocefalic și timusul. Tot anterior, dar mai jos, se găsește aorta ascendentă și

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
și țesuturi mai mult sau mai puțin structurate, care pot sta la originea unor tumori rare [11]. Tot aici pot exista resturi celulare embrionare, din care se dezvoltă tumorile germinale [18]. Țesutul grăsos Țesutul gras este răspândit difuz în mediastinul visceral, mediastinul anterior, fiind bine structurat în unghiurile cardio-frenice și mai slab reprezentat în șanțurile paravertebrale. Din țesutul gras se dezvoltă lipoamele, care pot atinge dimensiuni impresionante fără a fi simptomatice; liposarcomul este foarte rar întâlnit. Resturile de grăsime brună pot

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
de legătură. Pe parcursul organogenezei aceste căi de comunicare se închid și se formează fasciile cervicomediastinale. Astfel, în anumite condiții, la vârsta adultă, aceste căi permit infecțiilor orocervicale să fuzeze în mediastin [3] Fascia cervicală este împărțită în trei lame (pretraheală, viscerală și paravertebrală), care delimitează trei căi principale prin care se realizează fuzarea în mediastin a proceselor infecțioase orofaringine. Prima cale este cea pretraheală, situată anterior de trahee; este considerată cea mai superficială. Superior este delimitată de cartilajul tiroid iar inferior

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
de cartilajul tiroid iar inferior ajunge în mediastin la nivelul carenei venind în legătură atât cu pleura parietală cât și cu pericardul. A doua cale este cea laterofaringiană, care se întinde de la baza craniului până la arcul aortic ajungând în compartimentul visceral mediastinal. Este numită și „spațiul perivascular” deoarece este înconjurată de teaca pericarotidiană și conține artera carotidă, vena jugulară internă și nervul vag. Teaca pericarotidiană este o structură fibroasă, subțire, care se întinde de la baza craniului până la nivelul arcului aortic. În

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
Cauzele rare sunt: traumatismele, tiroidita, parotidita, limfadenitele cervicale și osteomielita claviculară, epiglotita, sinuzita etc. [21]. Patogenie Este o infecție cervicală severă, cu extensia în mediastin, prin spațiul pretraheal, spațiul paraesofagian sau spațiul pericarotidian Se poate extinde destul de ușor în compartimentul visceral, dar și în cel anterior. Abcesele odontogenice și cele peritonsilare pătrund inițial în spațiul submandibular și ulterior în cel parafaringeal de unde comunică cu majoritatea spațiilor perifasciale cervicale [13]. Abcesele parafaringiene ajung în compartimentul visceral prin spațiul retrovisceral. Diabetul face ca

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
poate extinde destul de ușor în compartimentul visceral, dar și în cel anterior. Abcesele odontogenice și cele peritonsilare pătrund inițial în spațiul submandibular și ulterior în cel parafaringeal de unde comunică cu majoritatea spațiilor perifasciale cervicale [13]. Abcesele parafaringiene ajung în compartimentul visceral prin spațiul retrovisceral. Diabetul face ca infecția să prezinte invazi-vitate crescută către spațiul mediastinal [18]. Stările neoplazice, radionecroza, corticoterapia de lungă durată și malnutriția sunt factori favorizanți pentru dezvoltarea mediastinitei necrozante [3]. Manifestări clinice Boala apare, la un pacient ce

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
în continuare pentru a se depista o eventuală afectare mediastinală. Examenul computer-tomograf pune în evidență formarea abcesului, infiltrația tisulară cu dispariția planurilor normale de grăsime, absența limfadenopatiei, prezența bulelor de gaz, extensia caudală a procesului septic, topografia (mediastin anterior/ compartiment visceral) și prezența revărsatului lichidian pleural și/sau pericardic. Examinarea este utilă în identificarea eventualelor complicații vasculare (tromboza venei jugulare interne, pseudoanevrism al arterei carotide). Mediastinita acută a fost definită la examinarea CT ca fiind o infiltrație a țesuturilor moi cu

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
se face cu laniere, nu cu tuburi, din cauza pericolului de hemoragie prin lezarea vaselor mari mediastinale. Se observă bulele de gaz la nivel cervical precum și aspectul tipic al mediastinului. Dacă leziunile s-au extins inferior de vertebra T4, în compartimentul visceral, este necesară și asocierea unei toracotomii. Aceasta permite accesul la toate structurile mediastinale, fiind posibilă o debridare completă. De asemenea permite accesul la nivelul pericardului și pleurei, acest abord, făcând posibilă și decorticarea pleuropulmonară. Sunt autori care recomandă practicarea de

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
esofagului. Acestea sunt de obicei longitudinale cu o lungime, variind între 0,6-8,9 cm. Mai frecvent este interesată partea stângă (90%) [9]. În cazul ruperii esofagului cervical secrețiile orofaringiene, perifascial, realizează atât contaminarea mediastinului anterior cât și a compartimentului visceral. Zona unde se produce cel mai frecvent efracția este situată la nivelul mușchiului cricofaringian, (C7) [26]. Astfel, ruptura esofagului determină pătrunderea în mediastin atât a florei bacteriene orofaringiene cât și a conținutului gastric, refluat în esofag. Efracția esofagului toracic implică

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
cel mai frecvent efracția este situată la nivelul mușchiului cricofaringian, (C7) [26]. Astfel, ruptura esofagului determină pătrunderea în mediastin atât a florei bacteriene orofaringiene cât și a conținutului gastric, refluat în esofag. Efracția esofagului toracic implică contaminarea imediată a compartimentului visceral, cel anterior, nefiind interesat. Ruptura se produce cel mai frecvent la 2-3 cm deasupra cardiei. Se realizează infectarea mediastinului cu flora aerobă și anaerobă, uneori și infectarea spațiului subfrenic. Una sau ambele cavități pleurale pot fi afectate. Manifestări clinice Pe

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
anterioară pe cale cervicală, drenaj și gastrostomă;- perforația esofagului toracic impune toracotomie + mediastinotomie, drenaj mediastinal + pleural și gastrostomă +/- esofagostomie cervicală. În anumite cazuri (pacienți tarați, stare generală alterată, neoplazii esofagiene rupte în mediastin) în care procesul infecțios este localizat în compartimentul visceral și cel posterior se practică mediastinotomie posterioară și gastrostomă de alimentație. Mediastinita postoperatorie Mediastinita postoperatorie este o complicație redutabilă în chirurgia cardiacă, determinând o creștere a morbidității și mortalității postoperatorii, precum și o creștere a duratei și costurilor de spitalizare. Patogenia

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
subacută nu este clar, el incluzând procesele inflamatorii, care interesează mediastinul și care produc o simptomatologie minimă sau medie: durere substernală, febră, transpirații nocturne, iar examenul radiologic clasic și examenul computer-tomograf evidențiază o opacitate în mediastinul anterior sau în mediastinul visceral. Etiologie Infecția este determinată de: fungi, mycobacterii și specii din grupul actinomyces. Această formă de mediastinită apare destul de rar la persoanele cu status imunitar normal. În prezent odată cu apariția condițiilor de imunosupresie (SIDA, tratamentul imunosupresor la transplantați, depresia imunitară indusă

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
utilizate sunt:- excizia completă (nu este posibilă întotdea-una, datorită aderențelor);- incizia capsulei, evacuarea conținutului + rezecția capsulei + curetaj capsulei restante. Mediastinita cronică scleroasă Definiție Este un proces inflamator sau pseudo-inflamator, având ca rezultat depunerea de țesut fibros dens, la nivelul compartimentului visceral al mediastinului. Această afecțiune prezintă mai multe sinonime: fibroza mediastinală, mediastinita fibroasă, mediastinita sclerozantă, mediastinita granulomatoasă Etiologie Aceste infecții sunt: infecții fungice (histo-plasmoza, aspergiloza, mucormicoza, criptococoza, blastomycoza), infecții mycobacteriene (M. Tuberculosis, M. Avium), diferite infecții bacteriene. Mai poate apare asociat

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
întreg sistemului venos cav superior. Vena cavă superioară se formează prin unirea trunchiului venos brahiocefalic drept cu cel stâng, la nivelul aperturii toracice superioare. După formare, VCS se plasează anterior și la dreapta de aorta ascendentă și trahee, în compartimentul visceral al mediastinului. Vena are un traiect extrapericardic mai lung și unul intrapericardic mai scurt. Lungimea vasului este de 6-8 cm, are pereți subțiri, putând fi comprimată cu ușurință de procesele de vecinătate. Prin vena cavă superioară drenează sângele venos sistemic

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
Astfel, cea mai frecventă maladie ce antrenează sindromul de venă cavă superioară este cancerul pulmonar (60%), urmată de limfom (7-10%), metastaze mediastinale, teratomul malign, seminom malign, timom malign etc. Practic orice tumoră malignă primitivă sau secundară cu topografie în compartimentul visceral al mediastinului poate interesa vena cavă superioară. Leziuni benigne de tipul gușei cervico-mediastinale, tiroiditei Reidel pe gușă plonjantă în mediastin, mediastinitei fibroase, anevrismul de aortă ascendentă sau de trunchi arterial brahiocefalic, precum și traiectul aberant al arterei brahiocefalice stângi, reprezintă o

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173

III MEDICINA NATURISTĂ Societatea modernă este supusă, printre altele, la influențe artificiale, termice, chimice, perturbări de ordin nervos, endocrin. Căile reacției vegetative exercită mediația răspunsurilor adecvate în menținerea echilibrului și a reacțiilor potrivite. Mediul înconjurător produce răspunsuri vegetative, adecvând reacția viscerală și metabolică. Segmente ale mediului trezesc răspuns vegetativ în unele sectoare mai puțin evidente, cum este câmpul gravitațional sau presiunea oxigenului din atmosferă. Prin intermediul hipotalamusului se echilibrează și solicitarea psihică răspunzătoare în cazul excesului de perturbări în sfera psihică. Tot

PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604

periferică are un aspect dur, neregulat și poate să prezinte o demarcație netă de țesutul pulmonar înconjurător. Suprafața de secțiune este omogenă. Spre deosebire de leziunile mici, cele mari pot prezenta necroză centrală cu cavitație. Frecvent se observă ombilicarea sau încrețirea pleurei viscerale supraiacente. Caracteristici histologice Principalele caracteristici macroscopice, microscopice, electronomicroscopice și imuno-histochimice ale variantelor de CBP pot fi studiate în tabelul 6.8. Tendință la cheratinizare sau formare de perle epiteliale Celule epiteliale columnare sau cuboidale dispuse acinar sau glandular, stromă fibroasă

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
organice și a bolilor pulmonare asociate. Lobectomia Se poate realiza în continuarea unei rezecții atipice, în absența metastazelor endotoracice sau pentru tumoră mai mare de 2 cm sau situată în profunzimea lobului pulmonar (mai mult de 3 cm de pleura viscerală). Lobectomia prin CTVA se poate realiza prin disecția clasică a elementelor anatomice pediculare (arteră, venă, bronșie) - Mack, 1992, manieră însă periculoasă pentru acest tip de chirurgie. În prezent se elaborează noi variante de lobectomie, care se pot executa în siguranță

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
sau mai mare de 5 cm, supraviețuirea fiind mai mică în ultima situație. De asemenea, în stadiul II nu s-a remarcat o influențare a intervalului prin sediul tumorii sau topografia adenopatiei N1, prin operația executată sau prin interesarea pleurei viscerale. Supraviețuirea la 5 ani este însă mai mică dacă sunt metastazați mai mulți ganglioni N1 - 31%, față de 45%, când este metastazat un singur ganglion N1. Rata recidivei loco-regionale este mai scăzută după radioterapia postoperatorie, însă supraviețuirea tardivă nu este îmbunătățită

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]