1,808 matches
-
se apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au 'nălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara..." Grigore Ureche Letopisețul Țării Moldovei A A 'NĂLBIT POIANA CU TRUPURILE LOR 26 iulie 1476 Fugi Măria ta!!! Fugi! strigă, se milogește tânărul oștean alergând după Măria sa. Domnul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei"? Să ni-l ție Dumnezău! După Lipnic, se fudulește Gheorghiță, m-o procopsit Vodă c-o șfară de țarină, întărită cu hrisov și pecete domnească, să n-o clintească nimenea, și urmă, solemn, îngroșându-și vocea: "Gheorghiță Amarandei! Pentru vitejie! Să-ți fie ocină dreaptă! Ție și urmașilor tăi, în vecii vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-o bătut pe schinare, mi s-or muiet chișioarele, că inema o luase la sănătoasa! Trăi-l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru Moldova!!" răcnesc vitejii încrucișând spadele într-un mănunchi. Vă mulțămesc vitejilor! Ați luptat bine! O sabie împotriva a trei iatagane... Ne-am descurcat binișor. Sunteți vrednici de laudă! De nu era Măria-ta, se aruncă Mihail înflăcărat, nu știu zău... De nu erați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te cred, nu vor, nu pot să creadă... Pruncii se tot uită în susul drumului și taica nu mai vine... Dar răniții, ciungii rămășiță de om ce gem prin bolnițele mânăstirilor? Dar vitejii care au luptat bine, care nu și-au precupețit viața, ca Moldova să fie o țară liberă? Tăcere... Lungă tăcere... Boierii stau cu capetele plecate... Brusc, vocea poruncitoare a Domnului: Hatmane! Mâine! În zori! Pe Câmpia Direptății, cei ce-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." Din scrisoarea Senatului venețian trimisă, la 6 martie 1475, către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt-Vaslui, 10 ianuarie 1475 "Neasemuitul și preaputernicul atlet al lui Hristos... Faptele tale săvârșite cu vitejie și înțelepciune contra turcilor-păgâni, vrăjmașii noștri de moarte, au adus atâta faimă numelui tău și Moldovei, încât ești pe buzele tuturor și ești în unanimitate foarte lăudat." Din scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea către "Illustrisimul Stephano Voyvoda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ascultați: "Unicus Christi fortissimus athleta"..., citește el căutând cuvântul potrivit. "Neasemuitului și preaputernicului atlet al lui Hristos!" Îl ridică în slăvi: "Verus Christiani fidei athleta". "Sabia lui Hristos! Apărătorul Crucii! Eroul Creștinătății!" Vă tălmăcesc mai departe: "Faptele tale săvârșite cu vitejie și înțelepciune contra turcilor-păgâni, vrăjmașii noștri de moarte -, au adus atâta faimă numelui tău și Moldovei, încât ești pe buzele tuturor și ești în unanimitate foarte lăudat". Și, tot așa o ține cu osanalele: "Mergi înainte viteazule tot așa cum ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu "strălucita izbândă" ce a repurtat-o asupra Moldovei... Și că, de fapt, dosul era față, că scârbavnica săgeată l-a lovit în "vitejescu-i piept". Drept pentru care, principii Europei au zâmbit ipocrit și s-au grăbit să-i proslăvească vitejia urându-i grabnică însănătoșire. Fantastic! explodează Mihail. "Așa se scrie istoria"... Să fiu cinstit însă recunoaște Ștefan nici eu n-am fost "înger, îngerașul meu". Când mi-a venit bine la socoteală, i-am smuls Chilia; și mult l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a ajuns cuțitu' la os, de nevoi, de frică, de amar, cu bojdeuca scrum, cu fătuca robită, cu muierea necinstită, cu satul pârjolit, când nu-i mai pasă nici de viață, nici de moarte, îl apucă pe rumân așa o vitejie, de se miră, se miră singur de unde i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne văicărim, protestăm, blestemăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte unu, "vitejii" s-au pierdut pe drum. Câțiva, cu inima strânsă, l-am urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și să murim împreună cu împăratul. "Ca oameni liberi, nu ca robi!"... Constantin și-a scos platoșa aurită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăm și noi o mână de ajutor. E de un curaj nebun, spune Alexa în admirație. Să recunoaștem, e un viteaz! Ce-i al lui e-al lui... Priviți mărețe umbre! Boier Alexa a căzut în cur de admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare nu-i decât un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a suferit o înfrângere atât de mare, un așa crunt dezastru." Mara Sârboaică, mama lui Mohamed, către Giralomo Zorzi, ambasador al Veneției la Înalta Poartă * "Verus Christiani fidei athleta... ...Neasemuitul și preaputernicul atlet al lui Hristos... Faptele tale săvârșite cu vitejie și înțelepciune contra turcilor păgâni, vrăjmașii noștri de moarte, au adus atâta faimă numelui tău și Moldovei, încât ești pe buzele tuturor și ești în unanimitate foarte lăudat." Din scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea către "Illustrissimul Stephano
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este menținerea acestui război. Și ce primejdie ar fi ca Ștefan acela din pricină că nu e ajutat să încheie pace cu turcii..." Fragment din scrisoarea Papei Sixt către regele Ungariei Matias Corvinul (înainte de lupta de la Valea Albă). * "...Nu mai puțin de vitejia moldovenilor care erau gata ori să moară, ori să izbândească, cât de meșteșugul lui Ștefan Vodă..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se apăra, nici biruinți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au înălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara... După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul, de sârg au strâns oastea ce au putut degrabă și s-au dus după turci și i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii Poloniei ce reclamau Pocuția * "Dar Ștefan Voievod nu se înspăimântă deloc de acești doi dușmani atât de puternici tătarii și turcii ... ci având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, se aruncă asupra tătarilor... și-i strivi într-un măcel groaznic... Fugarii aruncau nu numai armele, ci și hainele, șeile, ca să scape fie neînarmați și goi, și se aruncau în Nistru..." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și noroadelor, când cu mijloace modeste a făptuit atâtea lucruri mărețe." Nicolai Caramzin, Istoria Rusiei * " Se spune că voievodul Ștefan a fost vestit... pentru priceperea lui în disciplina militară și pentru strălucitele lui războaie. Căci în privința veșnic admirabilei virtuți și vitejii s-a arătat mai presus de toți dușmanii săi... Pe drept trebuie socotit printre bărbații vrednici de ținut minte pe vremea sa... Era mândru și cruzimea neobișnuită a firii i-a șters puțin din faima și gloria faptelor sale." Nicolaus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în marea lui nenorocire... ca o rază bună din acel veac mare... ca o mângâiere și o făgăduială... atâta știa: ... că neamul său a dat, cândva, un om minunat, un sfânt care nu mai poate răsări altul, izvorul a toată vitejia, fântâna tuturor dreptăților... Pământul Moldovei... rămăsese al lui în vecii vecilor, cu toți oamenii ce se îngropau pe rând și în clipele grele... suspinul și rugăciunea se suiau la dânsul ca la Dumnezeu: "Săracul Ștefan Vodă, unde-i să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe cel al curiozității. Cine e fără păcate? Totuși, de data aceasta am fost bine sfătuit În netreb nicia mea, pentru că am văzut leșuri, cai răpuși, sânge curgând, mă rog, bătălie pe viață și pe moarte. Tânărul cavaler luptase cu vitejie, căci lângă el zăceau nu puțini tâlhari pe care-i doborâse. Am crezut că frumosul tânăr murise și el și mă pregăteam să-l Îngrop creștinește, când am vă zut că mai răsufla Încă. Într-adevăr, dintr-o rană adâncă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părțile Băceștilor, mai precis, localitatea Cuci. Ca orice tânăr, după ce-și termină obligațiile de instruire militară, participând și la războiul de Independență din 1877, fiind decorat și acordându-i-se și alte însemne de luptă pentru actele sale de vitejie, ostașul Gheorghiu Ion este lăsat la vatră, cum se spunea. Era momentul potrivit a se căsători, a-și închega o familie. Cunoștea fetele din imediata apropiere, dar n-a găsit niciuna pe placul lui. A găsit o persoană după inima
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ea în Rafaila , dar băiatul nu avea nici pe departe calitățile pe care le-a găsit la Costache, un om răzbătător și cu măsură în toate. Chiar și când a fost mobilizat în război, a fost apreciat pentru curaj și vitejie, a fost decorat și a primit chiar gradul de sergent. și-l amintește cât de mândru a venit de pe front. E drept că rana căpătată la mâna stângă îl mai supără, nici azi nu prea mai are nădejde în această
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că Dumnezeu îi va lumina ce cale trebuie să aleagă. Treburile zilei fiind duse la bun sfârșit, după ce au cinat s-au dus la culcare toți, somnul și odihna îi vor liniști, dându-le gânduri bune. * Acasă la Ghiță Ciotacu „vitejii” se lăudau pe rând sau amândoi odată, povestindu-i lui Marița, mama lor, cum au dus la capăt misiunea ce le-o încredințase ea. Luați de focul povestirii, n-au apucat să spună lui Marița că la isprava lor au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
frământări intime, personale, fie la marile îngrijorări ale lumii, totdeauna textele respective îmi luminează înțelegerea. Anul acesta a fost următorul : „Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului se împlinește și El va face din țara Vavilonului un pustiu nelocuit. Vitejii Vavilonului nu mai luptă ci stau în cetățui, puterea le este sleită și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă zăvoarele ! Se întâlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească ̀ mpăratului Vavilonului că cetatea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
chiar cu sacrificiul de a suferi o înfrângere, să rezistăm. Națiunile suferă înfrângeri pe câmpul de luptă, războiul are șansele sale bune sau rele, mari și puternice națiuni au fost înfrânte, poporul românesc a pierdut și el războaie, dar prin vitejia soldaților săi și prin puternica conștiință națională, a prins puteri de viitor, pentru înălțarea țării în viitor. Așa, am pierdut în Basarabia peste 2 milioane de români, fără nici cea mai mică rezistență. De aici, vă puteți Dv. închipui descurajarea
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
impresionați de tot ceea ce vedeam. Pe pereți erau tablouri cu scene din istoria samurailor. Erau stampe vechi care impresionau prin perfecțiune, dar și prin mesajul transmis. Pe fețele luptătorilor se vedea încordarea, ieșeau în evidență renumitele lor săbii, dar și vitejia și curajul cu care se aruncau în luptă. Am rămas, minute în șir, în fața unui tablou care înfățișa o luptă crâncenă între samurai. L-am întrebat pe Shinya ce reprezintă aceasta luptă impresionantă cu scene atât de vii. El ne-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
la Beiuș, unde își trece și bacalaureatul (1871). Între timp străbătuse meleagurile transilvane cu dorința, neîmplinită, de a-l întâlni pe Avram Iancu. În această călătorie a adunat un apreciabil număr de cântece populare, în care sunt glorificate faptele de vitejie ale tribunului ardelean. Debutul său are loc în revista „Familia”, care îi publică în câteva numere din 1866 și 1867 culegerea de folclor O nuntă în Ilișești. Tot în această perioadă adună doine și balade - o parte apar în „Familia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
ei, că va să i se dee; iar bețivul atrage-ntr-o capcană pe soț și-l face să dispară... Despre asta vorbesc mergând spre tabără cei doi tovarăși mai mult în suptînțelesuri și ajungând la tabără un orb cântă vitejia și frumuseța feciorului lui Ștefan-Vodă... și Bogdan e trist și neliniștit, și nemulțămit de viață, și cu dor de a arde și a pustii țara Leahului, care și el i-a amintit sluțenia lui... În anii din urmă ai lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]