1,402 matches
-
dar el vrea, în schimbul ajutorului dat, pe primul născut. Tânăra împărăteasă îi cere mai întâi un răgaz de o săptămână, apoi încă una, motivând că este copilul prea mic. "Să-l mai lași să sugă și să să facă mai voinic. Că-i greu în lume fără mamă". Împărăteasa îl urmărește pe pitic cum iese din palat, ajunge în oraș, apoi într-o pădurice, unde-l aude cântând. Piticul apare iarăși, împărăteasa îl roagă din nou să-i lase copilul, "că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tiparului [a arăta + adjectiv] poate fi existența în limbă a verbului a părea, apropiat semantic verbului a arăta. Tiparul [a arăta + adjectiv] este vechi în limbă, așa cum se observă în DA, tomul I, partea I, s.v. arăta: Arăți tare și voinic ca un urs (Negruzzi); Pe semne că straiele acestea pocite fac să arăți așa sfrijit și închircit (Creangă); Arătase la fire mai aspru decât cum era cu domnia d'intâi (Neculce). 149 Inventarul a fost stabilit pe baza definițiilor lexicografice
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
e ziua întâia din Anul nou, e monoton în casă, deși în afară de Mariana noastră sunt gazdele Cosma, proprietăreasa, și Milica, degeaba, se cunoaște mult lipsa ta. Nu mai zic nimic. Aș fi fericită să te știu cu adevărat sănătos și voinic. Poate vor veni și timpuri de pace, când ne vom bucura pe deplin de venirea ta acasă pentru totdeauna. Zilele acestea nu am avut nici o distracție, nu am ieșit nicăieri, deși timpul s-a făcut frumos. A nins, zăpada e
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
tine. Deși te-ai trezit cam târziu să o duci la cutie, nu-i nimic. M-am bucurat mult că te-ai aranjat bine. Fă-ți fără grijă de noi toată cura, ca să poți veni acasă mai sănătos și mai voinic decât ai plecat. Pe aici, totul e bine, vreau să mă refer la școală, mai mult, pot să-ți spun, eu o fac pe directoarea, sunt deci suplinitoarea ta. Dar asta nu-i nimic. Ne împăcăm foarte bine. De mine
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pentru lucrări de canalizare. Sâmbătă, 2 iulie 1972, după ce pun la punct și ultimele detalii privind masa colegială, plec spre Complex la ora 10. Colegii și profesorii erau deja prezenți. Când să cobor din autobuz, mă văd înhățat de brațe voinice, strâns în brațe și sărutat cu drag de colegii sosiți din diferite colțuri ale țării. I-am recunoscut pe toți. În zăpăceala aceea, chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura sa gigantică, a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a decurs festivitatea, ce spuneau colegii despre unul și altul, care v-a fost părerea până la urmă despre omul fără de cuvânt. Alecule, mă voi strădui ca în 1977 să apar între voi ca eroii în războiul de independență - zdravăn și voinic, însoțit cu toată familia, pentru a mă lăuda că în anii parcurși nu am hibernat. Și, totuși, Alecule, sfârșitul nu se știe, o spun citatele...Să ne mai cruțăm, pentru că, știi tu, copiii noștri și chiar societatea are încă mare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ap. 16, județul Timiș. 66. Nagy Carol, născut la 9 iunie 1969 în Arad, județul Arad, România, fiul lui Nagy Carol și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 3502 Lerchenfeld, Passhammergasse 2/2, cu ultimul domiciliu din România, Arad, Str. Voinicilor, bl.501, et. 2, județul Arad. 67. Onețiu Maria, născută la 7 august 1965 în localitatea Ruscova, județul Maramureș, România, fiica lui Bumbar Vasile și Maria, cu domiciliul actual în Austria, 2552 Hirtenberg, Leobersdorferstr. 42, cu ultimul domiciliu din România
HOTĂRÂRE nr. 368 din 21 iulie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118610_a_119939]
-
fără picioare, prea te uiți la tot ca să nu vrei să înțelegi, așa cum pășești în cioturi! ți s-a întors țiganca, altă bluză, într-o clipă a ta de mînie, folosind brațele și mimica, apoi remarci de inteligență, pe spate voinic, de om înalt, mi-alungă alienata mintal ca să-ți cedeze locul. Afară, între linii, deschiderea bolții de stele imobilizează în fața temerilor, ca frigul. Ora 3,30, în acceleratul Vatra Dornei București, pendulat prin vagoanele pline, oameni lăfăiți în aer greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
e sudor, de toate! bărbatul meu e cu nouă ani mai mic ca mine, mă mir ce-o fi găsit la o babă ca mine! da, nouă! Dumnezeu să-ți dea sănătate, la toată lumea! am niște copii frumoși, sînt înalți, voinici, să vă trăiască! am și nepoți, opt, și strănepoți, patru! la țîganii ăia bogaț, dacă te duci la lucru el nu-ți dă două sute, îți dă patru sute și aduce mîncarea de la restaurant, că zîcea că ți-e silă să mănînci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
iar copilul n-am vrut să-l vaccineze, cît nu am fost în maternitate, pe 5 ianuarie eram la lucru, i-a făcut primul vaccin! din strămoși oamenii cum de erau voinici și copiii ies slăbănogi, bunicul meu ce om voinic era! să chemi și să citească acatist pentru sănătatea copilului, da, sigur! pe întîi ianuarie, cum altfel decît Vasile, a, Vasîlică! 1 ianuarie 2005, vezi, a treia e cu pogorămînt! Mihăiță pe sărutările de cuplu scăpat la mare, oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
satului, mulți flăcăi renunțau și se opreau pe la casele unor fete, gata de măritat și de hîrjoană. Mă, tu tot vrei să mergi? întreabă unchiul Victor. Da... a, spun eu mai puțin hotărît. Am rămas doar patru, adică trei flăcăi voinici și eu drept... coadă. Se iscase un vînt rece care se strecura pervers prin toate neetanșeitățile bulendrelor de pe noi. Zăpada scîrțîia sub opincile mele și sub botinii celor trei flăcăi. Opincile erau înghețate bocnă, mîinile mă usturau și o fleandură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe care Luna o arunca pe zăpadă, vedeam foarte bine cele trei jivine jucăușe. Cei mari aveau trei bîte în mîini, aveam și eu un băț gros, dar dacă... fiecare își apăra propria piele? Flăcăii aceia erau ei mari și voinici, dar erau proști ca noaptea. Mai proști nici nu știu să mai existe alții pe lume, poate prin Africa, pe acolo unde și maimuțele sînt mai deștepte. Cum stăteam și priveam lupii, unul dintre flăcăi, un dobitoc, spune celorlalți: Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ei, la o adică. Mare bucurie la Gavril acasă, care avea fete de măritat. Mititelul, cum este el băiet mare și a venit la noi, spuneau fetele mîngîindu-mă, pupîndu-mă și umplîn du-mă cu bunătăți. Te-au adus băieții ăștia voinici.... Niște criminali, spun apăsat. Ce? întreabă toată lumea cu gura căscată. Niște criminali, au vrut să mă dea la lupi. Băieții povestesc și toți rîd cu gurile pînă la urechi. Rîdeți ca proștii, spun eu și încep să plîng. Comoara satanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și-l scoate la suprafață. Răcnește după ajutor. Învățătorul aleargă spre casa unui gospodar, strigînd la rîndul lui după ajutor. Sătenii sar, caută, se bat cap în cap cu toții. Într-un tîrziu se găsește o scară mai lungă. Duhan, om voinic, nu se dădea mort cu una, cu două. Băuse din zeama aceea scîrboasă pe săturate. Îi crăpa stomacul de plin ce era. Sătenii se zbat, îl trag, îl scapă și, în sfîrșit, îl agață. Scos afară, aproape înecatul mirosea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oamenii din două tramvaie ce tocmai au oprit în stația din fața magazinului. După vreo două ore, masa de oameni a început să capete o formă ce aducea cît de cît a rînd, după ce vreo 3-4 indivizi dubioși, tuciurii, dar și voinici au început să facă ordine, înjurînd și îmbrîncind, aprobați și acompaniați de toți cei din spate. În fața mea aveam un omușor cu geantă diplomat, cu o vădită structură de intelectual, cu alte cuvinte un șoricel de bibliotecă. Tăcea, se înălța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai întîlnit eu, își face curaj John. Privește atent încercînd să pătrundă desimea pădurii. Deslușește încă doi ochi cu niște sclipiri de diavol, apoi alții și alții. Primul lup iese în scena deschisă, ca un actor sub reflectoare. Este superb, voinic, curajos și extrem de interesat de ciudatul intrus. Burta se sprijină pe zăpadă iar deplasarea o face în salturi, fără efort. Frumoasa bestie îl privește pe John. Pare nehotărîtă. Deodată scoate un urlet prelung care se prelinge peste văi și munți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu Limbrich, care s-au românizat în timp și acum a rămas doar un singur Limbric. Om destoinic de altfel, care a luptat din răsputeri ca această familie să nu se stingă odată cu el. Nevastă-sa, o fată vrednică și voinică, îi turna doar fete și iar fete. Vreo șapte la număr. De cîte ori se năștea încă o fată, Toader Limbric mergea la o mică bodeguță din sat și se îmbăta. Singur. Apoi veneam și noi, toți prietenii săi, mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-ne observații. Treceam pe lângă el, când era cazul, cu sfială, dar el parcă nici nu ne vedea. Nu era simțit ca director. De aceea, poate, adevăratul director al școlii noastre părea a fi doamna Averescu. Femeie mai mult măruntă decât voinică, cu trăsături aspre, aprigă, fâșneață, nu ierta nimic. La mulți ni se părea « dracu‟ în carne și oase », sau, mai bine zis, drăcoaică pur și simplu. Dar, trebuie să recunoaștem, dragă prietene de demult, că dacă unii dintre noi au
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Compartimentul era luminat slab, ceea ce făcea ca să nu se observe bine persoanele din el. Pe la Tecuci, o femeie la vreo cincizeci de ani, intră în vorbă cu Săndel, pe care îl face mai atent în cunoașterea ei. Era o femeie voinică, blondă și cu ochii albaștri. Îmbrăcămintea ei dovedea că-i place să poarte haine bine potrivite după corp, după cum învățase el de la Emilia. Aceasta îl întreabă pe noul călător de unde vine și unde merge, probabil având și ea vreun elev
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe covoraș!“, „16 iepurașiă 8 se spioneazăă 5 sunt la somnic și frumos viseazăă 2 mai albioriă dau cadou de sărbătoriă iar ultimul a citită un nou Paște fericit!“ În peisaj apar, din când în când, și iepurași cu pași voinici cu misiunea de a-ți aduce 100 de pupici, sau „iubitul iepuroi să v-aducă euroi“. Pentru firi mai sensibile, oferta e abundentă: „Să ți fie viața pufoasă ca un cozonac, fără griji ca a unui miel, colorată ca un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
orar stabilit footnote> Brăila-Însurăței alături de părinți și fratele tatei, iar drumul pare anevoios, cu suficiente opriri, poticneli, uneori discuții obositoare, alteori tăcere, doar tăcere. Cred că am trei ani și mă pierd în poala voluptoasă a mătușii mele, o femeie voinică, extrem de temperamentală, căreia îi spun „Mamalita”. Mergem la nunta fratelui mamei, la Însurăței, localitate situată la aproape 55 de kilometri distanță de Brăila, poziționată pe malul drept al râului Călmățui, pe terasele acestuia, în plină câmpie a Brăilei. Mă urmărește
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
alese cu grijă de tata, dar țin minte că fascinația mea de copil s-a oprit în fața unei cărți pe un format mult mai mare ce avea coperțile groase, lucioase și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: - Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea și-o asimila la modul cel mai conștiincios posibil. - Mariana
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Țara așezată-n colțul însorit din miazăzi. Și CRIȘANA, mititica, dintre fete cea mezină, Devenit-a tot atunci Țării de Apus stăpână. În sfârșit, venindu-i rândul, MARAMUREȘ, cel mai mic, Cel ce, chiar ca-ntr o poveste, Făt-frumosul cel voinic, E trunchios la-nfățișare, dârz la chip, măreț la fapte, A primit să stăpânească Țara cea de miazănoapte... Și-au domnit așa-n unire multe sute de văleaturi, Până când, de la o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pe haina lui, fiecare dorind ca batista ei să fie cea mai frumoasă, cea mai apreciată de nuntașii care nu se mai satură de privit la mândrețea de feciori ce înobilează în acest fel petrecerea. Dintre feciori, unul, cel mai voinic și cel mai isteț, având obligatoriu calul alb, conduce ceata, el fiind cel care va susține orația colăcelului, la casa miresei. După ce a făcut tocmeala și obține mireasa de la părinții ei, se ridică în picioare pe cal și aruncă peste
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]