1,651 matches
-
soare vrând să-i vie În ajutor, îl ocoli Și îi trimise o solie O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse: “mulțumesc frumos”. E primăvară! Un ciripit voios se-aude-n vale. E vocea primăverii. A sosit! În coruri mii și mii de rândunele Îți spun cu toate-un dulce “Bun venit!” Spre orizont doar cârduri de cocoare Au înnegrit al cerului senin, Venind în țara noastră unde iarăși Albastrul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bunica Acasă la bunica, E raiul pe pământ. Acasă la bunica Pământul este sfânt. Acasă la bunica, Și florile zâmbesc. Acasă la bunica, Piticii poposesc. Și zânele și zmeii, Acolo se-ntâlnesc. Acolo personaje Cu patimă vorbesc. Primăvara Primăvara cea voioasă A venit prietenoasă, Cu un car de floricele Ce sunt tare frumușele. Cu un stol de fluturași, Cu alai de toporași Primăvara-i muncitoare Dar și plină de culoare. A adus încetișor Printr-un simplu zborișor, Vestitori ai primăverii Oamenii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a pornit Lăutarii greierașii, iar nuntașii fluturașii. Au dat drumul la cântare Cu o mare nerăbdare Și-au întins o horă mare De la mic până la mare. Toți mănâncă, se distrează Soacra mirelui dansează, În sfârșit fata aleasă Din codru veni voioasă. Pop Ariana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune tuturor „Hai afară, fraților!” Câmpiile-au înflorit Pomișorul am sădit Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și o horă au pornit Toți copiii bucuroși Nu mai stau în casă somnoroși. Vara E vară, e vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i încânte Pe bunicii lor frumoși. Pot merge la mare Unde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aproape, Iarna a plecat departe. Se zărește de sub nori Cercul mic de aur Încălzește mii de flori Cu focul unui balaur. Semne de primăvara Iese iarba luminoasă, Rândunica vine-acasă. Cald e soarele-n câmpie Ca un ou de ciocârlie. Rândunelele voioase Se întrec în zbor, Mielușeii strigă-ntruna După mama lor. Ghiocelul cel voios A ieșit mai bucuros Primăvara a venit Uite... A sosit. Natura a înflorit Toată lumea înflorește Natura se dezmorțește. Ghiocelul cel iubit Acum iar a înflorit. Culoare, lumea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Încălzește mii de flori Cu focul unui balaur. Semne de primăvara Iese iarba luminoasă, Rândunica vine-acasă. Cald e soarele-n câmpie Ca un ou de ciocârlie. Rândunelele voioase Se întrec în zbor, Mielușeii strigă-ntruna După mama lor. Ghiocelul cel voios A ieșit mai bucuros Primăvara a venit Uite... A sosit. Natura a înflorit Toată lumea înflorește Natura se dezmorțește. Ghiocelul cel iubit Acum iar a înflorit. Culoare, lumea a primit Și pe toți ne-a-nveselit. Primăvară, ai venit Tot în jur ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și simt că nu mai pot, Când gândul meu străbate Meleaguri, sate, porți, Mă-ntorc cu duioșie La anii din copilărie. La fata cea micuță Ce veselă alerga Din zori și până-n seară. Ce bine mai era! Inima mi-era voioasă, Că eram mereu acasă Și visam cu bucurie La ziua ce va să vie. Pe deal mergeam adesea Și flori eu culegeam, Făceam buchete multe Și mamei le dădeam. Glasuri mândre de copii Se-auzeau în orice zi Și pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe hol, te uitai pe fereastra deschisă, gânditoare. M-ai observat; parcă nu-mi doream asta. Doream să te contemplu, să știi de existența mea, dar să nu-mi dai importanță (întocmai ca o umbră?). Salut! M-ai salutat băiețește, voioasă. Asta m-a surprins! Bună... Uite, poftim. Ți-am dăruit lalele. Ai șovăit o clipă, ai privit în jur, ai vrut să te convingi că ție îți sunt dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adversarului, a lovit puternic cu coada și l-a răpus îndată. Toți erau învinși, pierzând astfel posibilitatea de a urca pe tron. Cel din urmă revenit în Campus le sugeră celorlalți: Haideți să luptăm în echipă! Ce spuneți? Da! Spuseră voioși vrăjitorii fără a mai sta pe gânduri. Se pare că iar vine Nago, zise descurajat Hall-Shi. Într-adevăr, balaurul încercase să-i ia prin surprindere pe toți, dar aceștia formându-și echipa de luptă cu câteva secunde înainte au fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost una din rarele dăți când chiar a ridicat vocea la mine: - Ori mă ajuți, ori rămâi acasă cu nevestele fraților tăi. N-a fost nevoie să spună mai mult. Călătoria a durat doar câteva zile și a fost una voioasă. Am cântat pe drum, în timp ce ne aranjam podoabele, bucuroși că eram o ceată așa frumoasă, pentru că până și animalele fuseseră alese dintre cele mai arătoase ca dar pentru Bunica. Iacob își începea dimineața mergând lângă Rahela, îi sorbea parfumul, zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
generalitatea lor condițiile topologice ale diviziunii celulare. La școala primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ciocolată în pahare. Mă simt ca într-un univers paralel. Totul o să iasă la lumină. E doar o chestie de timp. Ce mă fac ? — Ai văzut protestul de afară ? îl întreabă Trish pe Eddie în clipa în care acesta intră voios în bucătărie. Chiar în fața porților noastre ! Cred c-ar trebui să-i trimitem la plimbare. Nu e un protest, spune acesta, deschizând frigiderul și uitându-se în el. Sunt niște ziariști. — Ziariști ? Trish se uită siderată la el. Dar ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
anulat meciul de squash În ideea că poate ieșiți În oraș diseară, dacă vrei. A, spun, cu un licăr de Încîntare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci cînd te mușcă un cîine sau te Înțeapă o albină... Nu trebuie decît să-mi amintesc că am un prieten - și, brusc, lucrurile nu mai par chiar atît de oribile. Sau, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care Nev o să termine cu glumele lui idioate despre cariera mea, și am să-i pot da banii Înapoi lui tata. Toată lumea o să fie extrem de impresionată - și va fi fantastic ! Luni dimineață, mă trezesc cît se poate de optimistă și voioasă și mă Îmbrac cu hainele mele obișnuite de mers la serviciu, adică blugi și un top simpatic, de data asta unul de la French Connection. Mă rog, nu chiar de la French Connection. Sinceră să fiu, mi l-am luat de la Oxfam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă trimită la plimbare cu tinicheaua de coadă, pentru că am mințit cu nerușinare și nimeni n-o să mă mai angajeze vreodată și am să ajung subiect În documentarul „Cele mai groaznice slujbe din Marea Britanie“, strîngînd baligă de vacă și spunînd voioasă „Nu e chiar atît de rău cum se spune“. OK. Nu intra În panică. Trebuie să pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire pe care acum Îl regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe ambii obraji, iar eu chicotesc. — Ai o masă și pentru noi ? — A... Face o față lungă. Scumpa mea, azi avem Închis ! — Poftim ? Mă uit la el nedumerită. Dar... nu e Închis. E plin de oameni ! Mă uit la chipurile voioase din jurul meu. — E o petrecere privată ! Ridică paharul către cineva din partea opusă a sălii și strigă ceva În italiană. E nunta nepotului meu. L-ai cunoscut ? Guido. A fost chelner aici acum cîteva veri. — Nu... știu sigur. — A Întîlnit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fără bunicul, fără Kerry și fără Nev. E ca și cum ne-am fi Întors cu cincisprezece ani În timp sau așa ceva. Am putea să intrăm acolo, spun, În clipa În care ajungem la cafeneaua italiană. — O idee foarte bună ! spune tata voios și Împinge ușa. Ieri l-am văzut pe prietenul tău Jack Harper la televizor, adaugă În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la o masă de lemn și un chelner ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fata veterinarei, apoi se oprise, când aceea tocmai încerca să sară gardul dinspre poștă. Își adusese brusc aminte că ea ascunsese playerul în cutia de pantofi din șifonier, când plecaseră cu mortul spre biserică. - L-am găsit, Emilian! flutura femeia voioasă din mâini. Eu îl ascunsesem să nu-l fure nenorociții ăștia și de emoționarea cu cimitiru’ am uitat. Abia acușica mi-am amintit, când fugeam după zăluda aia. Poți să-l chemi pe taica părinte să vină să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oră distanță, pe o străduță interioară oarecare, în apropiere de King’s Cross, îndeajuns de aproape de Angel pentru ca agenții imobiliari să poată numi amplasamentul Islington. Am luat o curbă strânsă către Pentonville Road, cu caseta mea favorită de atunci căutând voios pe fundal; era o compilație thrash-metal, cu câteva interludii sentimentale, mai potrivită pentru cursele de pe autostrăzile americane cu un camion imens, decât pentru târâș-grăpișul de pe străduțele interioare ale Londrei. Soarele strălucea și câteva voci bărbătești americane urlau o combinație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai învățat replicile în taxi, pe drumul de la aeroport? Sugeră Hugo. —Foarte bine. Și Hazel îl știe, spuse MM calm, ignorându-l. Asta o să ușureze foarte mult lucrurile. Cine e Hazel? întrebă Violet, într-o doară. — Draga mea, interveni Hugo voios. Ce minunăție ne așteaptă. *** —Are ceva Philip Cantley asta, comentai eu mai târziu, când am ajuns pe un teren mai sigur, care mă face să mă dau doi pași în spate și să-mi atârn niște usturoi de gât. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asta la o parte, să trecem peste considerațiile terminologice seci și să ajungem la problema cea mai importantă: până la urmă de ce dracu’ te-ai apucat să-ți injectezi chestia asta? A, păi nu se injectează în venă, zise Violet, aproape voioasă. E foarte ușor. Doza este deja măsurată și o primești în niște creionașe care se distribuie diabeticilor. Se numesc ActRapid. Sau EpiPen. Le înfigi ușor în mușchi, abia dacă simți ceva. Ne-ai cam pierdut pe drum, zisei eu. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de toată jena? — Mda. La faza asta chiar nu aveam ce spune. — E un restaurant destul de drăguț pe lângă mine. Îți arăt eu cum să ajungem acolo dacă te ocupi tu de transport. — Nici că se putea mai bine, zisei eu, voioasă. Osatura lui Hugo, cu nasul acvilin și cu pomeții înalți, era foarte fotogenică și putea părea mult prea masivă sau extrem de frumoasă, în funcție de unghiul din care îl priveai. În acel moment, lumina pica bine, iar el era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scoțând la iveală o sticlă de șampanie pe care o țineam la spate și fluturând-o prin aer. Adu niște căni și hai să bem. Unde e Bez? Acesta apăru din camera personalului. —Detectez băutura de la o poștă, zise el voios. Hai, să bem! Șampanie, nu? E, așa mai zic și eu să începi petrecerea din vreme. Vii la petrecere, nu, Sam? făcu Lurch îngrijorat. E acasă la Matthew. Știe deja, prostule, spuse Bez, trăgându-i una peste ceafă. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aproape mereu. La capătul celor cinci rânduri de scări, trase de ușa de intrare În clădire și dădu peste Puccetti, un recrut care intrase În forțele de poliție de mai puțin de cinci luni. — Buon giorno, signor commissario, zise Puccetti voios și salută, făcând prea multă gălăgie și mișcându-se mai mult decât i se părea lui Brunetti potrivit la acea oră. Brunetti răspunse cu o fluturare din mână și se-ndreptă În jos pe Îngusta calle pe care locuia. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ale lui Ion, zic că Celia ar avea dreptate. Să ne mai destindem, să ne mai relaxăm... E doar un joc scurt, nu face nimănui rău. Lasă-le pe slujnicele alea să vorbească până și-or răci gura. Celia săltă voioasă și o luă pe anemica Odette de lângă Victor; cu greutate, căci erau precum rădăcinile împletite. Doamnele plecară precipitate. Ion se uită superficial la ceasul de mână, c-un aer important, apoi îl ținti pe Victor cu privirea; tuși cu subînțeles
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]