1,148 matches
-
profesori naționali de idei greșite. Principala maladie a mileniului trei va fi, probabil, culturofobia. Suntem la cheremul imediatului. Unii scriitori își comentează sub pseudonim cărțile. Așa cum vârstnicii își dau singuri de pomană. Xenofobia este un naționalism ajuns în stadiul de vomă. Nici geniile nu-și pot ameliora prea ușor caracterul. Ne invadează "intelectualii" de tip obor. Presa exploatează în scopuri comerciale toate miasmele purulente ale vieții. In coșul zilnic, agitat mereu de politicieni, nimeni nu s-a gândit să strecoare și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de rană, bând direct acel lichid respingător de care știa cu siguranță că depindea viața sa. Bău până la ultimul strop, deși setea i se potolise și simțea că stomacul său era pe punctul de a plesni. își stăpâni aceesele de vomă, străduindu-se să se gândească la altceva și să uite mirosul și gustul apei ce stătuse mai bine de cinci zile în pântecele cămilei, și avu nevoie de toată voința lui de targuí hotărât să supraviețuiască pentru a reuși. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai mic efort să scape de ea, ca niște animale care nu puteau înțelege că existența era mult mai plăcută dacă nu erau obligați să se scarpine încontinuu și să suporte un miros care aproape că provoca o stare de vomă. Sub braț, hainele le erau îmbibate de o sudoare acra și se putea afirmă, fără teama de a greși, că fiecare centimetru pătrat al acestor haine se transformase într-un cuib de paraziți, la fel ca și părul lor lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și o umbră deasă întuneca puțin drumul moșului. Se uita în toate părțile, numai pe unde călca, nu. Din acest motiv, a călcat drept într-o... mizerie. Anafura mă-tii de spurcat! Aici ți-ai găsit să... Scîrbit pînă la vomă, se curăță prin buruieni cum poate și se supără pe toată lumea aceasta nesimțită, care... Ce mai, este nesimțită rău și ar merita cîteva măsurători cu măciulia de la bățul moșului. La vreo cîțiva metri vede o umbră a iepurelui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rămas, totuși, ceva de la părinți. Tu ce le lași? Blestemele mele, asta le las. Ăia sînt copii? se amestecă baba în vorbă. Dar ce-s? întreb iritat. Diavoli, ca motanul acela afurisit. Văd realitatea goală și am o senzație de vomă. Și cum s-a terminat cu motanul? Eu am reușit să-i prind coada și Gheorghiță (hopa!) îl înțăncușa cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea! Mă uit la cele două zbîrcituri umane. Baba era mai urîtă și mai antipatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de rațiune dacă mori doamnă Oprișan pe mine cine o să mă ajute cine o să-mi vîre degetul pe gît cine o să-mi sufle În gură aerul ei cine o să-mi țină limba să nu mi-o Înghit să-mi șteargă voma să-mi tragă palme și să mă Înjure ca să mă trezească la viață așa cum ai face și acum dacă ai putea Nu muri! strig prin casă Nu muri! Nu mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să stai treaz. Cine urmează ce urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în casa aceea. A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De data asta însă n-am scos decât un icnet care m-a congestionat întreaga față. Apoi încă unul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De data asta însă n-am scos decât un icnet care m-a congestionat întreaga față. Apoi încă unul, și încă unul. În cele din urmă, m-am ridicat, tremurând și ștergându-mi lacrimile de pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a fugi, așteptându-mă la ceva brusc și îngrozitor; ca el să sară de pe scaun și să se aproprie țipând în gura mare, inuman, de mine. Nu făcu asta. Înclină capul, mutându-și atenția de la mine la balta groasă de vomă de la picioarele mele. — O, măiculiță, făcu el, e greu atunci când se întâmplă. M-am aplecat în față și am riscat să arunc o privire spre locul în care se uita el. Ceva se mișca înăuntrul vomei. Am sărit ca electrocutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la balta groasă de vomă de la picioarele mele. — O, măiculiță, făcu el, e greu atunci când se întâmplă. M-am aplecat în față și am riscat să arunc o privire spre locul în care se uita el. Ceva se mișca înăuntrul vomei. Am sărit ca electrocutat în picioare, trântind scaunul pe podea, în spatele meu. Acel ceva se desprinse încet de mucus și fiere și alunecă-înotă prin aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-l Întreții În continuare și care Îți va supraviețui. Michel se ridică, se duse până la bucătărie să bea un pahar de apă. Vedea roți colorate rotindu-se prin aer la jumătatea camerei și Începea să simtă o senzație de vomă. Mai Întâi trebuia să-și oprească tremurul mâinilor. Bruno avea dreptate, dragostea paternă este o ficțiune, o minciună. O minciună este utilă dacă permite să schimbi realitatea, se gândi el; când Însă schimbarea eșuează, nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și Întortocheată a lui Bruno avea să se desprindă un mesaj; vor fi rostite niște cuvinte, iar aceste cuvinte vor avea - pentru Întâia oară - un sens definitiv. Michel se ridică, se Închise În baie. Foarte discret, fără să facă zgomot, vomă. Apoi Își dădu cu puțină apă pe obraz, reveni În salon. — Ești un om fără inimă, zise Bruno Încet, ridicându-și privirea spre el. Am simțit asta de la Început, văzând cum te purtai cu Annabelle. Oricum, ești interlocutorul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lată a băiatului strălucea. - Ești, tu, băiat bun, Ovidiule. Să știi că nu vă țin mult. Madlen începu să spargă în măsele nuci. Nu încetă nici cu Titi în culmea extazului. Senzația de a doua zi, la curs, era de vomă. Ca o lamelă de microscop rău potrivită ca distanță, ceea ce simțeam pentru colega mea se depărta în pîclă. Obosisem să mai adun din cioburi puritatea. N-am putut suporta privirea fetei. Abia tîrziu furișai către dânsa o ochire. Tot trupul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
albă ca neaua pe lângă ea și o acoperă apoi cu totul. Sophie - avalanșa. Vii după‑amiază pe la mine? O.K. Anna pompează cu putere și perseverență, totuși nu iese nici sânge (ca atunci), nici cerneală, nici sirop de zmeură, nici vomă. Sophie o atinge delicat, în treacăt, și iese afară, la lumină. Unde e atâta lumină, încât Sophie nu se mai distinge și dispare fără urmă. # Tatăl lui Hans Sepp provenea din mișcarea muncitorească și a fost ucis pe treptele morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie scoate capul și inspectează împrejurimile; poate o să împroaște totul pe parbriz și‑apoi va trebui să cureți. Rainer își înghite voma care nu mai are un gust la fel de bun ca înainte, când șnițelul era intact și nedigerat. Omul ăsta îi face mamei toate chestiile astea, se gândește el. Iar ea le acceptă ca pe o datorie conjugală. Și cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un fel de clișeu emoțional: Împlinirea sentimentului de singurătate și nesiguranță pe un itinerariu post-atomic. Ca să explic: noaptea de dinainte fusese ultima a festivalului berii. Acum, străzile pustii erau acoperite de cioburi, de bucăți de plastic arse, de pete de vomă. De unde și nevroza mea. Exagerez. Adică mă truchez, ca de obicei. Fiindcă aveam toate motivele s-o iau razna. Le țineam Însă Închise Într-un balon plutind pe-un flux de senzații simple, epidermice. Bun, mi-era greață, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a făcut greață. Încercam să respir adânc, să mă liniștesc, credeam c-o să-mi treacă. A trebuit să ies din vestiar, mă gândeam să ies și din club, să iau aer. N-am apucat, m-a Înecat un val de vomă amară, l-am Înghițit pe jumătate, am apucat să ajung la budă. M-am Închis Într-o cabină, am Început să icnesc fiindcă nu prea aveam ce borî, m-am chinuit o vreme, apoi m-am liniștit, m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sînt mari amatori de această plantă și chiar a văzut că o bagă În gură și o mestecă; totuși, cînd au Încercat oamenii lui să facă acest lucru, s-au săturat repede și unii au fost cuprinși de accese de vomă sau de greață. Cea din urmă Întrebuințare ce se dă acestei plante Îi pare atît de neobișnuită Încît se teme că nimeni nu va da crezare povestirii sale, căci, Înșirînd zeci de jurăminte și dovezi ale autenticității spuselor sale, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu cearșafu’ ăla. Nu poți să te lași dus de treaba aia, Billy. William Campbell Își Închise ochii. Începea să simtă o greață ușoară. Știa că senzația o să crească treptat, fără să aibă Însă parte de ușurarea care vine odată cu voma, asta până făcea ceva ca s-o potolească. Atunci i-a sugerat domnului Turner să bea Împreună un pahar. Domnul Turner l-a refuzat. William Campbell luă o gură din sticlă. Era o măsură temporară. Domnul Turner Îl privea atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iarnă. Moartea părinților cuiva. A vecinilor. A unui bun prieten. O dezamăgire În dragoste. O indigestie. O eclipsă. Un film despre viața plină de bucurii a unui scriitor. Un documentar cu vampiri. Prima beție, senzația de plutire și senzația de vomă, liceul gotic, din Balta Albă, zborul unui liliac iarna, o facultate cu profesori cu halate și mustăți false, oameni circulînd rapid printre cadavre ținîndu-ți carnetul de note În mîinile Întinse drept Înainte, fata de la opt, un examen pierdut, divorțul cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pompei de desfundat canalizarea, zgomotul unei ventuze, zgomot de muci, apoi zgomot neprecizat, un fel de du-te-vino vag, limfatic, dar pe care dacă-l identifici primești drept premiu o casetă cu manele finale ori un tampax muzical, din nou o vomă irezistibilă, În jet, răspîndindu-se În cîmpul presetat Theater și, pentru a Încheia această simfonie În maniera unui sonet Închipuit, se va reînregistra rîgÎitul inițial, devenit acum continuu, dar În difuzoarele din spate. Astfel, prin intervenții radiofonice Îndrăznețe, poate fi modelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a trezit fără soție În arestul nostru ca să ne ajute la investigații. McLaughlin e o alegere bună pentru așa ceva: un nemernic roșcat mîrșav cu un nume de papistaș jegos și de rahat, nu-i mason, un jet odios de vomă rasistă. E un noroc să am așa o scuză ca să nu-i pun pile Confratelui Blades. Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scîrboasă să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]