1,117 matches
-
doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu, fostul est-german: "Am trăit sub microscop, ca un microb..." Brusc, mi-a venit să vomit și, aproape alergând, am început să caut din ochi toaleta. Când m-am întors, omul dispăruse, iar recepționera, alta decât cea care-mi transmisese și confirmase mesajul "convocării", m-a privit mirată: "Domnul? Care domn? De ce domn întrebați?..." Trecuseră niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
soldat, gata să sară și să cadă rostogolindu-se în șanțul de apărare, dar, în ultima clipă, un al șaselea simț păru să-i fi dat de știre și se opri cu un picior în aer. Privi în jos și vomită tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vezi? Se întoarseră spre el: — Recente? — De acum trei zile. — Dumnezeule sfânt! Ce sălbăticie. Cine sunt? — Niște garimpeiros... Au invadat teritoriul yubani. Veți avea aceeași soartă dacă nu plecați de pe aceste pământuri. Trei dintre bărbați se îndepărtaseră câțiva metri și vomitau; ceilalți se strânseră instinctiv, înspăimântați: — Sunt aproape? întrebă un tractorist. — Nu vă temeți. Vor doar să plecați. — Păi, eu plec! spuse unul dintre cei ce încetaseră să mai vomite. Cred și eu că plec! Și chiar în clipa asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de pe aceste pământuri. Trei dintre bărbați se îndepărtaseră câțiva metri și vomitau; ceilalți se strânseră instinctiv, înspăimântați: — Sunt aproape? întrebă un tractorist. — Nu vă temeți. Vor doar să plecați. — Păi, eu plec! spuse unul dintre cei ce încetaseră să mai vomite. Cred și eu că plec! Și chiar în clipa asta. Nu merită treizeci de pesos pe zi, ca s-o sfârșești așa. — Și eu plec. — Un moment! Un moment... interveni cel care deschisese pachetul învelit și care cu siguranță era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat din nou fără să scot nimic. — O să-ți arăt ceva acum. Îți va fi greu să înțelegi la început, dar ceea ce reprezintă este pacea. Ridică mâna și apucă brațul ochelarilor de soare. — Nu, am sărit. Nu vreau. Nu vreau asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sensul, comunicația, înțelegerea, ideea fundamentală că ochii sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi-l amintesc e că după cinci minute, a început să-mi fie rău, să mă simt amețită și mă uit țintă la mesajul SEMNAL PIERDUT de pe monitor. — Așa, pur și simplu? Încuviință. — Am dat fuga în baie și am vomitat. S-a dovedit că Polly, sora mea mai mică, scosese cablul ca să dea un telefon și întrerupsese programul de „aranjament“. — Uau. — Știu. Întotdeauna făcea așa. Ne certam de multe ori pe chestia asta. — Ți-ai dat seama că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-o desprind cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe noptieră. Ideea de apă? Dacă hotarul dintre lumea fizică și cea conceptuală era acolo, nici nu reușeam să-l găsesc, darămite să-l mai și trec, așa că am luat în schimb pensula antică a lui Fidorous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele cenușii, mirosind a dezinfectant; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să mai facă un ban în plus în felul acesta. I se răsucește inima de invidie ori de câte ori vede vreo colegă cu un costum nou, cu bluză albă, sau cu pantofi noi cu toc. Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt superficiale și n‑au nimic în cap! Ea, în schimb, ca să dea o expresie exterioară atitudinii interioare, poartă numai blugi murdari și pulovere bărbătești mult prea largi. Psihiatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de gimnastică și face o mutră care spune multe. Ar trebui să te regulezi și tu și‑ai să vezi c‑o să‑ți treacă imediat dorințele astea. Deși poate că Anna a rămas gravidă, pentru Rainer - căruia îi vine să vomite - totul este o curiozitate biologică de prim rang. Acuși vin acasă tati și mami și găsesc aici un prieten nedorit. Intră mami și iată că tati țopăie și el în urma ei. Nu‑mi dai tu un pupic, mie, care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte vizibilă. Se îndreaptă spre Dumnezeu, dar o face în silă, deși tocmai el a fost cel mai tare chemat, fiindcă Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea și dezgustul, de aceea îl strigă cu un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul select al piariștilor, ar crește cu siguranță în ochii lui Dumnezeu, dar părinții lui n‑au bani de‑o asemenea școală. Ministranții bogați n‑au primit niciodată palme, ceea ce l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o chestie așa dezgustătoare n‑are nevoie acum, când Sophie îl consideră laș, în timp ce el e doar extrem de chibzuit. De fapt cine a plănuit și a pus în aplicare toate tâlhăriile, Sophie sau el? El, bineînțeles. Din păcate, Anna tot vomită, iar Sophie îi dă o batistă de hârtie, întorcându‑și fața într‑o parte. Apoi cu toții își schimbă locul, departe de borâtură. Acum Sophie tace și Rainer poate, în sfârșit, să explice totul în liniște. Întoarce lucrurile pe toate fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă asigure că totul a mers cum trebuie. Ar fi trebuit să mă liniștesc, s-a Întâmplat pe dos. Scufundat În apa fierbinte, simțeam cum Îngheț de frică. Icneam, tremuram, n-aveam aer. Am ieșit din cadă, am Încercat să vomit, n-a ieșit nimic din mine. Mi-am băgat degetele pe gât până mi-au dat lacrimile, n-am reușit să plâng. M-am stropit pe față cu apă rece, am băgat capul sub robinet, Încercând să mă dezmeticesc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
până la București fiindcă „drumu-i greu și plin de găuri". In realitate, așa cum va rezulta din cronologia pe care o voi prezenta mai jos, instanțele din România - atât cele socialiste, cât și cele democratice (puah, de o vreme, îmi vine să vomit numai cât aud acest cuvânt) - au jucat ping-pong cu dosarul. • 30 decembrie 1983, acțiunea este înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București; • 23 septembrie 1993, Judecătoria Sectorului 1 a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București. La această
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
deznădejde și jale. Asta i-a adus românului în acest stat, care se proclamă chiar de la articolul 1 a Constituției, „stat de drept, democratic și social". Nu-i așa nea Grigore, că împreună cu ceilalți români asemenea ție, îți vine să vomiți direct pe statul acesta al hoților cu statut legal? Vă amintiți cred că data de 16 martie 2011, odată cu Noul Cod al Muncii, are toate șansele de a rămâne în istorie ca moment al îngropării definitive al acestei idei la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Saab mi l-a cumpărat. Hai, merçi, ești drăguță. Stai! stai! Aoleu, era să uit! Mâine la prânz, să trimită încă unul la Mary. Nu, nu expatul de la Connex, maică-mea, măi! aașa! Da’ vezi să nu mănânce înainte, că vomită și mă dă de gol. Deschise ușa de la birou și o luă de-a lungul coridorului, direcția toaletă. Pașii lui Leo erau siguri; toată înfățișarea lui trăda seriozitate, experiență, ambiție, self-esteem. Pe pereți, din zece în zece metri erau camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
impenetrabilă. N-am încotro: îi încolăcesc genunchii cu brațul drept și o arunc pe umăr. Fug cu ea ca și cum aș duce un geamantan. O aud bolbrosind: Please, not...that...fast...or...I’ll puke. Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud la megafon vocea catifelată, cu gene lungi, care anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-urile alea puturoase. - De ce mi te adresezi ca unei femei? îl întrebă făptura desfigurată, încercând să scape din brațele fotoliului. - Pentru că transformarea ta e doar temporară, iubito! La auzul apelativului drăgăstos, Cosmin se prăbuși înapoi în fotoliu. Îi venea să vomite. Extaziat, psihiatrul cu înfățișare de Ștefan cel Mare ridică vocea: - Vei fi din nou femeie. Noi doi vom da naștere rasei androginilor. Penisul ăla, care mai mult te încurcă, îl voi reintroduce în tine, va redeveni vagin. Te voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
n-am fost lăsați să ne urcăm mai devreme În autobuz. Iritat, U. V. Costel Îi explică: — Dacă te țin un sfert de oră În căldura asta, când te iau la frământat Încolo, la deal, pe la Străjel, te iei de vomitat și-mi faci o mie de mizerii prin mașină. Că așa-i omu’: se ia de mâncat mere, se ia de mâncat pere și eu, În loc să-mi fac ziua liberă, stau și fac curat În mașină. Pentru cine n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Însoțeam eu și l-a Întrebat dacă nu joacă. N-a putut să refuze, dar În timp ce juca se făcea din ce În ce mai alb la față, era așa ca aluatu’ fața lui și pă urmă a stat toată noaptea la toaletă și a vomitat. Când ne-am Întors În țară, n-au trecut două săptămâni și am auzit că a murit În spital. Îi spusese doctorului din prima zi că el are de gând să moară!“ Directorul Își drese vocea Înainte de a reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decât a fost de foarte mult timp. Așa că lăsați-l în pace pe Saddam. Vă spun eu că este un om cu care putem face afaceri. Nu se întâmplă prea des ca o emisiune de televiziune să mă facă să vomit, dar seara trecută a fost o excepție. Există oare cineva în țara asta al cărui stomac să nu se fi întors pe dos când l-am văzut pe Saddam Hussein la știrile de la ora 9, aifșându-se cu așa-zișii ostateci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a Încercat să-l Înjunghie și mulțimea păstra tăcerea, pentru că era un taur tare și părea că ori moare taurul, ori matadorul, dar În cele din urmă a reușit. Apoi s-a lăsat jos, În nisip, și a Început să vomite; l-au acoperit cu o capă, În timp ce mulțimea huiduia și arunca cu diverse obiecte În arenă. Domnul și doamna Elliot Domnul și doamna Elliot Încercau din răsputeri să aibă un copil. Încercau de câte ori era dispusă doamna Elliot să suporte. Încercaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack se așeză pe pat cu capul În mâini. — Și asta cică-i viață, spuse el. Hogan aduse o sticlă de whisky și două pahare. — Nu vrei mai bine niște bere de ghimbir? Da’ tu ce crezi, că vreau să vomit pe-aici? — Te-am Întrebat doar, spuse Hogan. — Nu bei și tu un pahar? Întrebă Jack. Nu, mersi, spuse Hogan. Apoi ieși din cameră. Da’ tu, Jerry? O să beau unu’ cu tine. Jack turnă-n pahare. — Așa, spuse el, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
părea foarte bătrân și obosit de la căldură. — Cum le ziceți? — Cochon, spuse el cu delicatețe, ezitând Înainte de a folosi un cuvânt așa de dur. Erau ca niște cochon. C’est un mot très fort, Își ceru el scuze, dar să vomiți așa pe masă... Clătină din cap cu tristețe. — Cochons, spusei și eu. Asta și sunt - cochons. Salauds. Duritatea cuvintelor Îi era neplăcută lui Fontan. I-ar fi plăcut să schimbăm subiectul. — Il y a de gens très gentiles, très sensibles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]