4,908 matches
-
amiezii, care făcea să fiarbă sângele și să se zbată-n priviri, gata parcă să sară pe zidurile afumate ale blocurilor inscripționate cu lozinci suprapuse, șterse și modificate în fel și chip, spoite cu bidineaua cu var, cu grund, cu vopsea de toate culorile: Jos Dictatoru’, Jos Iliescu, FSN = PCR, Jos Rațiu, Jos Câmpeanu, Noi nu ne vindem țara, și uite-i ajungându-i din urmă un cârd de femei, vreo zece, dintre care pe unele le știa, prietene de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot felul de biscuiți și napolitane, ciocolate și bomboane în ambalaje multicolore, nemaiântâlnite pe aici, baxuri de sucuri și fructe exotice, jucării și jocuri pentru copii de toate vârstele, caiete, cărți, truse de creioane și pixuri, pensule și tuburi de vopsele pentru pictură, mingi, rachete de tenis, biciclete, combine muzicale, calculatoare, televizoare, aparate video, casete cu filme și camere video și câte și mai câte. Și cei din schimbul de noapte veniseră să pună umărul, și cei care apucaseră să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se aplicase verdele. Aceasta nu era o sală pentru tinerii și tinerele În plină ascensiune profesională, unde cotizațiile anuale plătite de membri să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la câteva sute de lire; era proprietatea Consiliului Local din Chalk Farm și funcționa cu un buget minimal, În ton cu tendințele modei. Decoratorii care se ocupaseră de lucrări fuseseră probabil fratele și amicul cuiva, echipați cu niscai cutii cu vopsea căzute dintr-un camion. Cu toate astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-și găsească altă slujbă. Omul În costum lasă jos servieta, o deschise și scoase un dosar. Îl puse apoi pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața celei mai serioase crăpături pentru a o acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cutie până aș face cârcei la gât. Încercarea mea de a glumi avusese totuși un rezultat bun, anume Îi mai calmase furia lui Janice. Roșeața pielii i se mai atenuase. Tenul ei, de obicei alb ca laptele (sau, În termenii vopselelor Dulux, lapte cu o nuanță de roz), părea acum tras și palid, iar ea, brusc foarte obosită. — Atunci, de ce Încerci să afli cine a omorât-o? mă Întrebă, coborându-și pentru prima dată glasul, până la un volum normal. Am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tata a trebuit să aștepte. Până a scos-o la capăt cu fotografia aceea de aducere aminte, a imitat de șapte ori cucul. Apoi au început pregătirile pentru meci. Tinerii au instalat porțile și au desenat marcajele din teren cu vopsea albă, folosind o mașină specială. Câțiva își făceau încălzirea și arătau fel de fel de figuri cu mingea. Fetele stăteau înșirate pe tușă, râzând de burta lui Nando și de picioarele de cocostârc ale lui Claudio. Bărbații nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care mergeam era atât de lung și de lat, că ar fi încăput în el și familia Flumian. Învelișul de burete al banchetelor era tăiat în câteva locuri, portiera din față, pe partea opusă șoferului, avea un cucui uriaș și vopseaua cojită. „Mașina e proprietatea dumnealui”, a spus domnul Sanowsky, arătând cu o mișcare din cap către fiul său. „Așa-i la noi. Nici nu împlinesc bine șaisprezece ani și încep să alerge de colo-colo pe roți. E înnebunit după mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
timp până la întâlnirea cu Ariana. De la intrare, o alee largă, cu dale de piatră albă, ducea la Monumentul Eroilor. Pe mijlocul ei erau straturi de flori, iar pe margine, așezate la distanțe egale, bănci vopsite în verde. Din loc în loc, vopseaua se jupuia. Imediat în spatele băncilor, porneau cărări printre copacii la umbra cărora se odihneau sau dormeau oameni. Perechi de îndrăgostiți, bețivi, țărani. Pe băncile înguste ședeau soldați în termen cu părinții un mic ștergar așternut între ei, iar pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o simplă chestiune de timp, și, dacă n-am ajuns să vedem În timp ce umblam pe aici, trebuie să fi fost doar pentru că n-am trăit suficient. După cum se pare, și ca să nu ne acuze cineva că am pictat totul cu vopsele din partea stângă a paletei, sunt unii care admit ipoteza că o adaptare pentru televiziune a Încântătoarei povestiri, după ce a cules-o un ziar de pe rafturile prăfuite ale memoriei colective, după ce s-au scuturat pânzele de păianjen, va putea contribui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi născut pentru a doua oară, mă grăbeam spre el, o lăsasem pe Noga la mama și pornisem la drum pe strada aceea lungă, imediat înainte de colț mă aștepta clădirea aceea puțin înclinată, iar la ultimul etaj, mansarda plină de vopsele și pânze și miros ascuțit de terebentină. El îmi deschide ușa, cu o pensulă în mână și ochii îngustați, ca o persoană cu vederea scurtă încercând să deslușească de la distanță semnele de circulație de pe stradă, și, deși nu spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se dezgolea căldura aceea dureroasă clipind înspre mine, cu ochii ei portocalii, mușcându-mă de sfârcuri, iar el mângâia pânza, cu buzele strânse, recompunându-le cu pensula lui, două puncte de culoare, accentuându-mi cu încăpățânare pelvisul, incendiind părul pubian, vopselele curg de-a lungul coapselor mele, iar eu sunt copleșită de dorință, îmi depărtez genunchii, arătându-i locul, cât de mult mi-aș dori să se apropie acum de mine, să-și dea jos pantalonii și să umple spațiul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar mă așteaptă cu loialitate la semafor, îmi face cu mâna și dispare pe o stradă cu totul nouă, pare a fi proaspăt pavată, covoare de asfalt se aștern în fața noastră, un bărbat în vârstă cu o cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre sensurile de mers. Unde suntem, nu am fost niciodată aici, de-a lungul drumului se ridică niște clădiri în construcție, palide, câteva dintre ele sunt acoperite de pălării roșii din țiglă, dar cele mai multe au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat chircit acolo de parcă rămăsese fără suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
grădină, alții la terapia în grup, iar alții prin pădure, la cules de plante. Fiecare își stabilește programul și-și vede cu rigurozitate de el. Hai să vedem ce face oare Naoko acum? Cred că ea urma să lucreze la vopsea și la tapet. Nu mai știu exact. Mai sunt și asemenea lucruri de făcut din când în când. Până la ora cinci. Reiko a intrat în clădirea marcată cu „C-7“, a urcat scările din capătul holului și a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care veniserăm. Trenul se opri, mecanicii coborîrĂ și tata Își luă rămas-bun de la Fred Cuthbert, care urma să aibă grijă de barcă În adăpostul său. — CÎnd te Întorci? — Fred, nu știu, spuse tata. DĂ-i și tu un strat de vopsea la primăvară. La revedere, Jimmy, spuse Fred. Aveți grijă de voi. — La revedere, Fred. Am dat mîna cu Fred și ne-am urcat În tren. Mecanicul se urcă În locomotivă și frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a reușit să evite renumele prost de care se „bucură“ acestea. Ne ducem la barul pe care-l frecventăm de obicei, pe la jumătatea străzii; e aproape ruinat, cu reclame la bere spaniolă și franțuzească pe pereți, atmosfera e stranie, căci vopseaua se coșcovește; este acolo și o masă de biliard, așezată în fața câtorva separeuri tapițate cu vinil roșu, absolut adorabile. Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington, dar atmosfera îți amintește de Hoxton Square: hainele le sunt intenționat pătate și destrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Bedmar, sau de Belmar conte Soltikoff. Arestat la Londra În 1745, unde strălucea ca muzician, cântând la vioară și la clavecin În saloane; trei ani după aceea, la Paris, Își oferă serviciile lui Ludovic al XV-lea, ca expert În vopsele, În schimbul unei șederi la castelul Chambord. Regele Îi dă misiuni diplomatice În Olanda, unde intră În niște Încurcături și fuge din nou la Londra. În 1762 Îl găsim În Rusia, apoi iarăși În Belgia. Acolo Îl Întâlnește Casanova, care povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
transformat o monedă În aur. În ’76 se află la curtea lui Frederic al II-lea, căruia-i prezintă diferite proiecte chimice, ca să moară după opt ani În Schleswig, la landgraful de Hesse, unde punea pe roate o fabrică de vopsele. Nimic ieșit din comun, cariera tipică a aventurierului de pe la 1700, având doar mai puține amoruri decât Casanova și escrocherii mai puțin teatrale decât cele ale lui Cagliostro. În fond, cu excepția câtorva incidente, se bucură de un anume credit pe lângă potentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a privi pe oricine cu aerul de a-i sfida posibilitățile amoroase, dar Într-un fel curios, ca și cum ar fi sugerat: „Te vreau, dar numai ca să-ți arăt că ți-e frică”. În seara aceea, auzind zgrepțănatul, unghiile care râcâiau vopseaua de pe tocul ușii, am Încercat o senzație nouă: mi-am dat seama că o doream pe Lorenza. Mi-am vârât capul sub pernă și m-am gândit la Lia. Vreau să fac un copil cu Lia, mi-am zis. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plin de speculații simbolice și trimiteri inițiatice: Desenatorul deschide ușa - nu-i spune nimeni să n-o facă - scârțâitul se întinde de-a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire cuprinde totul: alunecă, frecându-se de vopseaua uleioasă și pantofii săi clipocesc ca îmbibați cu apă. Mă uit la el fără să-l aud. Îmi vine să-l ciocănesc cu degetul între umeri, să-i spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească nimic nou și, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
preajmă, reia Poetul și rânjește nevăzut, în întuneric. Bun...! Dacă sunteți așa de deciși, amigos, haideți înăuntru! Mergem aveugle! Presupun că, la un moment dat, vom primi îndrumări de la regie, cât de cât, despre cum avem s-o scoatem la vopsea. Urcară treptele de la intrare și trecură pragul, printre cele două felinare metalice supradimensionate, de la exteriorul clădirii. Imediat, fură luați politicos tustrei, în primire: Bonsoir! Sunt profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade: un roșu sângeriu, urmat de roșuri mai diluate, dând impresia unor vopsele acrilice. Imediat sub bustul cambrat al femeii scria cu litere subțiri CRISAN SHAMPOON. Barba era gata. Mai rămânea mustața, o chestiune mai complicată, pentru că firele ei erau lungi, de vreo doi centimetri, și destul de dese. Purtase mustață nenorocitul, se gândi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avea dificultăți la înghițirea doctoriilor, dar de data asta avea să meargă. Clăti paharul care se aflase cu gura în jos pe etajera de sticlă și îl umplu cu apă. Pe paharul transparent și cu proporții robuste era imprimată cu vopsea verde zodia Gemenilor, doi copii ținîndu-se de mână. Dedesubt scria cu litere mari de tipar : GEMENI și data: 22 mai-21 iunie. Împărți pastilele în trei grămăjoare și le înghiți pe rând. Se întoarse în dormitor și se lungi pe patul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albe și roz, locuia fata care avea să fie cel mai monstruos de frumos lucru din viața mea. Mă fascina la această stradă aspectul lepros al câtorva ateliere și făbricuțe înșirate de-a lungul ei. Fuseseră vopsite pe dinafară cu vopsele acrilice, care în câțiva ani se jupuiseră, lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]