11,806 matches
-
Horia Zilieru Teamă mi-e că vine-un mâne că trec lume-n altă lume și în urma mea rămâne numai umbra altui nume. Deschide graiul psaltire într-o limbă mai bătrână de adânca învățare nici o slovă nu rămână la vorbire cerșetoare. Pune sonda trandafire aburilor din țărână cât suspină în stupină o leoaică de albină filtre cu hemoglobină după rang a împărți la înalte-mpărății pe unde treceau profeții stihuiți în ceara ceții. Povestește-le fântână măștile caleștile ducând Doamna
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
o carte poștală care nu-ți cere nicio recompensă în schimbul zilei de mâine. Bani sau obiecte? Totuna! Oare câte capete tăiate au pretins lipsa de viitor a zilei în care, pe o tipsie de argint, ți s-a anunțat trădarea? VORBIRE Urma trupului tău se risipește în iarbă și, deodată, lumina devine o altă formă a vorbirii. CONCERT Sunt singur în parcul cu femei care nu știu să moară. Somnul indeciziei s-a așternut pe pajiștea cu copii alergând în așteptarea
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
Totuna! Oare câte capete tăiate au pretins lipsa de viitor a zilei în care, pe o tipsie de argint, ți s-a anunțat trădarea? VORBIRE Urma trupului tău se risipește în iarbă și, deodată, lumina devine o altă formă a vorbirii. CONCERT Sunt singur în parcul cu femei care nu știu să moară. Somnul indeciziei s-a așternut pe pajiștea cu copii alergând în așteptarea zăpezii: să trăiască, sau să se nască din nou? Și, mai ales, în ce țară, în
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
aceeași clipă. Procedeul mai are o caracteristică proprie oricărei ironii, un anumit aer de superioritate care decurge din faptul că nu vrea să fie înțeles imediat, chiar dacă vrea să fie înțeles, ceea ce-l face să se uite de sus la vorbirea simplă și directă, pe care oricine o pricepe îndată; călătorește, ca să zicem așa, într-un distins incognito, și din locul său de la înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră. În viața de zi cu zi, procedeul ironic apare mai ales în
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
chiar dacă vrea să fie înțeles, ceea ce-l face să se uite de sus la vorbirea simplă și directă, pe care oricine o pricepe îndată; călătorește, ca să zicem așa, într-un distins incognito, și din locul său de la înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră. În viața de zi cu zi, procedeul ironic apare mai ales în cercurile înalte, fiind un prerogativ din aceeași categorie ca bon ton-ul care pretinde surâsul față de nevinovăție și considerarea virtuții ca mărginire, chiar dacă se crede în
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis, mut până atunci, o nouă ipostază a personajului din primul roman, se întâlnește întâmplător cu scriitorul; în urma unui accident, ,omul cu joben", adică Ferdinand Sinidis, își recapătă vorbirea și, odată cu ea, memoria, reconstituindu-și o identitate pulverizată și chinuită. Autorul însuși gândește cu ajutorul mărturisirilor lui Sinidis proiectul unei cărți, în prezența personajului pe care îl transcrie. Sinidis suferă de singurătate, gelozie, angoasă, teamă de moarte, și caută în
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
un val de liniște și împăcare ne umple sufletul și mintea! POȘTA ,CRONICII" l Dl. Ion Iliescu, senator, București. Scrieți, în Epistola I, către pesedeni (anunțată pe toate canalele de televiziune): ,Vă îndemn, fraților, să aveți toți același fel de vorbire și să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit, în același gând și în aceeași judecată. Căci, fraților, am aflat că între voi sunt certuri. Și vreau să spun că fiecare dintre voi zice: Eu
Microbiștii - urmași ai vitejilor daci? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11175_a_12500]
-
Noica și doctorul Daniel Damian sunt și vor fi totdeauna complet ignorați, cu toate că de ei depind viețile atâtor oameni și că zilnic la t.v. ni se arată în schimb tot timpul în prim plan antropozi cu uzul recent al vorbirii. Mă întreb, până când?...
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
existau logografi îndoctrinați ideologic, cu reflexe de activiști clonați, neavând habar de disciplina oratoriei clasice. Ieșiți din granițele logicii, ignoranți lipsiți de un minim bagaj de cultură, complexați ca și patronii lor politici, nu-și ascundeau ura viscerală față de intelectuali. Vorbirea era discurs gol, auzit ca instrument de teroare verbală, dar nu ascultat. Un paralizant al oricărui act de voință. Iar actio nu era rezultat al elocinței convingătoare, ci mișcare automată determinată de teama semănată prin aparatul represiv nevăzut, neauzit. Gol
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
ca o discuție la apariția unei cărți dar a fost, firește, o bună ocazie de-a mai lămuri una-alta. O filă cam amăruie, mai ales pentru cine cunoaște circumstanțele de care se face, fără nume (mai bine fără nume...), vorbire. Dau un singur citat, ca să nu ne enervăm și să sperăm că la vita (o, da, și literară, și prin redacții...) e bella: Îmi place entuziasmul, iubesc lumea cînd el apare, sînt foarte fericită cînd lumea îmi dă motive s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
alegeri..., cu o lună înainte, sătul, ca mai toți, ? nu-i prima dată... Numai să scăpăm noi pă moment de belea... ? și când scăpăm, cădem noi în alta... * Cum citim și pe prima pagină a cărțuliei de versuri a primei vorbiri alese: ...ne fűt-ce que pour vous en donner l^idée ? Stéphane Mallarmé c (Villiers) ? de n-ar fi decât să vă dau despre acest lucru ideea... ... (un eșantion)... * Cu literele, să nu te joci. Să luăm anul 1930... în Europa
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
alegeri..., cu o lună înainte, sătul, ca mai toți, ? nu-i prima dată... Numai să scăpăm noi pă moment de belea... ? și când scăpăm, cădem noi în alta... * Cum citim și pe prima pagină a cărțuliei de versuri a primei vorbiri alese: ...ne fűt-ce que pour vous en donner l^idée ? Stéphane Mallarmé c (Villiers) ? de n-ar fi decât să vă dau despre acest lucru ideea... ... (un eșantion)... * Cu literele, să nu te joci. Să luăm anul 1930... în Europa
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
marele opus enescian, Sonata a 3-a ,în caracter popular românesc", în circuitul cel mare, internațional, al vieții de concert. Ne-au cucerit prin naturalețea expresiei, prin savoarea depănării discursului enescian, prin limpiditatea subtil colorată a tonului violonistic, prin farmecul vorbirii pianului, prin înțelegerea particularităților acestei originale construcții muzicale. Astăzi, după aproape jumătate de secol, maestrul Ștefan Gheorghiu a luat loc în sală. Pe podiumul de concert a rămas Valentin Gheorghiu, o prezență artistică uimitoare, tonică, înțeleaptă, inspiratoare pentru avântul muzical
Ștefan Gheorghiu 80 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10705_a_12030]
-
ei procedând la adăugarea desinențelor limbii materne la cuvintele rusești respective. Dar acest proces a dus la schimbări serioase, mai întâi în atitudinea vorbitorilor față de limbile lor materne. Actualmente, în multe cazuri, funcționarea acestor limbi se reduce la nivel de vorbire populară sătească, mai rar - orășenească, iar utilizarea lor la nivel oficial, statal și profesional, cu regret trebuie să spun, poartă de obicei un caracter de paradă sau se transformă în vorbirea macaronică. Iată două exemple. În ianuarie '93, am participat
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
cazuri, funcționarea acestor limbi se reduce la nivel de vorbire populară sătească, mai rar - orășenească, iar utilizarea lor la nivel oficial, statal și profesional, cu regret trebuie să spun, poartă de obicei un caracter de paradă sau se transformă în vorbirea macaronică. Iată două exemple. În ianuarie '93, am participat, cu referatul Problemele lingvistice pe teritoriul Moldovei în perioada postsovietică, la Conferința științifico-practică Interesele de stat și rolul organelor de interne în asigurarea ordinei constituționale, a drepturilor și libertăților omului în
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
în nevoie, înainte chiar de a i se solicită sprijinul. Părintele Dumitru Stăniloaie scria despre el: „Am observat la poet o mare modestie, o fugă de exprimări și o demnitate care nu caută să se impună, evitând politică și controversele, vorbirea de sine. Sunt un mare admirator al poeziei și prozei lui. Socotesc că poezia lui Vasile Voiculescu este cea mai substanțială și mai originală poezie românească după aceea a lui Eminescu, deoarece exprimă, în comparație cu orice altă poezie românească, un sentiment
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe față, ne topim de fericire în fața acestui miracol - Iată Omul! Felul cum se hrănește ne arată că putem trăi fără să ucidem animalele, iar apariția dinților este necesara nu pentru hrană, în primul rând, ci ca un suport pentru vorbire, pentru comunicare! Felul cum doarme ne arată că suntem legați pe vecie de energiile cosmice cu care trebuie să ne reîncărcam permanent. Cât suntem de fragili! Când începe să se joace, ne dă lecții despre cum a fost creată lumea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nevoile, elanurile, aducând umor, ironie, dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este considerabil lărgit, iar întrebuințarea vorbirii curente, a viziunilor și sonorităților unui secol mașinist, a procedeelor științifice și gazetărești - îmbinate adesea cu o vastă cultură umanista - le conferă mijloace de expresie mult mai variate și mai adecvate, apropiindu-i pe ei, poeții, de ceilalți muritori cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
unei fraze: operație delicată, plină de riscuri, de cele mai multe ori sortită dacă nu unui eșec total, unui semi-eșec. În raport cu complexitatea și subtilitatea vieții conștiinței, scrisul e un instrument de expresie grosolan, extrem de greu de mânuit. Și asta din pricină că scrisul, spre deosebire de vorbire, începe întotdeauna într-un gol contextual. Scrisul e în proporție de 90% muncă de salahor, pregătire a expresiei, cheltuială de efort pentru ridicarea unei întregi schelării contextuale, și doar în proporție de 10%, în cazurile fericite, expresie. Fără această schelărie
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
stai înnebunit de gândul că omul de lângă tine face și drege este cel mai chinuitor lucru" (ele.ro). Distanța luată față de acțiunile despre care se vorbește - agitație văzută de sus, cu ironie - e foarte des prezentă în discursul relatat, în vorbirea directă sau indirectă. Face și drege e și unul dintre clișeele eufemistice ale pseudocitării, procedeu descris de Magdalena Vulpe (alături de: c-o fi, c-o păți; că așa, că pe dincolo; că treacă, că meargă; că sucită, că-nvârtită; că-n
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
în bună măsură suprapuse). Opoziția dintre formele unu și unul ține în acest caz nu de specializarea gramaticală sau lexicală, ci de registrul limbii, corespunzînd păstrării lui -l final din articolul horărît, în limba cultă scrisă, spre deosebire de pierderea lui în vorbirea orală și populară (omul / omu'). Așadar, chiar dacă rostim în genere Am adus ziaru', sau A intrat unu din zece, vom scrie, potrivit codului limbii standard, Am adus ziarul și A intrat unul din zece. Forma unu e marcată stilistic: chiar
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
diferență socio-culturală deja perceptibilă, din cauza căreia folosirea adverbială a lui momentan a fost în genere evitată în stilul scris mai supravegheat. Probabil că la originea disonanței stilistice a termenului a stat calitatea sa inițială de împrumut recent, intrat rapid în vorbirea neglijentă a oamenilor simpli. E ceea ce s-ar deduce și dintr-un citat atribuit unui personaj din Femeia în roșu (a lui Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș): , frec mangalu' într-un magazin dă unelte agricole". De fapt, momentan
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
popoare în epoca modernă." Faptul e confirmat și de cele două volume de Corespondență (emisă și primită) a lui Jan Urban Jarnik editate de Traian Ionescu-Nișcov în 1980, 1983. în prelungirea lor se situează și cartea de față Scrisori și vorbiri către ardeleni, rămasă inedită, editorul pregătind o versiune aproape gata de tipar. O desăvârșește acum fiica lui, Viorica Nișcov, ea însăși o eminentă cercetătoare și traducătoare, colaționând întregul material cu manuscrisele sau textele deja publicate, fie în periodice, fie în
Cehi și români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10981_a_12306]
-
consolidarea legăturilor culturale dintre cele două țări (acum, trei țări). Opera ei este continuată azi cu fervoare, cu același devotament și prețuire pentru limba și literatura română de Libuse Válentová la Praga și Libuse Vajdová la Bratislava. Ediția Scrisori și vorbiri către ardeleni, îngrijită de Viorica Nișcov deschide și mai larg fereastra înspre o literatură de care ne simțim legați de peste mai bine de un secol.
Cehi și români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10981_a_12306]
-
consul general al României la Montreal. Atunci, în semn de mulțumire și prețuire pentru conferința prezentată de mine - Mircea Eliade Pulsațiile spiritului creator, Dl. Alex Cetățeanu, directorul revistei Destine Literare (care se tipărește în România), mi-a solicitat să transform vorbirea în text periodicului său, înmânându-mi și crestomația alcătuită de Gabriel Stănescu, în varianta românească, în 1994, la Editura „Semne”. Iată-mă intrat în posesia unei cărți de mult dorite, pe care am alăturat-o șirului de critică și istorie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]