2,533 matches
-
clasice, reprezentată în ochii săi de Aristotel, Horațiu cere "ca un al patrulea personaj să nu se încumete să vorbească". În epoca clasică, scena greacă nu dispune niciodată de mai mult de trei actori care joacă pe rând totalitatea rolurilor vorbite. Dacă actorii sunt puțin numeroși, asta se întâmplă pentru că meseria necesită o îndelungată ucenicie, în cele trei tehnici ale declamației, cântului și dansului. De aceea, episoadele pun față în față două sau trei personaje. În rarele momente în care patru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
versul, în teatru, este o formă artificială care nu ar putea satisface idealul de verosomil. Cum remarcă Chapelain, în Scrisoarea despre cele douăzeci și patru de ore, versul francez, care impune rima, este o formă foarte diferită de cea adoptată în limba vorbită. În sfârșit, scrie el, în ceea ce privește ultima, în care nu sunteți de acord să se vorbească în versuri și chiar în rime31 în teatru, sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, și absurditatea acestui lucru mi se pare atât de mare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceasta nu-mi displace, mai ales în ultimele acte. Aceste personaje care se succed, și care nu aruncă decât câte un cuvânt în trecere, îmi dau impresia unei mari tulburări. Scene scurte, rapide, izolate, unele sub formă de pantomimă, altele vorbite, ar produce, mi se pare, și mai mult efect în tragedie. La începutul unei piese, aș vrea numai ca ele să nu dea prea mare viteză acțiunii, și să nu cauzeze obscuritate." 2.3.4. Al Patrulea Perete Grija aceasta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
treizeci de ani". Prin urmare, mai multe evenimente au legătură cu războiul, și posedând o oarecare autonomie față de istoria lui Courage (recrutanții, prostituatele etc.), întrerup acțiunea principală care, în construcția ei, este atomizată. Secvența care poate fi vorbită, pantomimată, sau vorbită și pantomimată în același timp devine unitate de semnificație. Scena, care constituie o unitate în teatrul de iluzie, nu este aici decât o juxtapunere de secvențe. Secvențele, când se succed cu repeziciune într-un singur loc, când sunt concomitente și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
introdus, mai exact, cinematograful în decorul de teatru, făcând deosebirea dintre "filmul dramatic" și "filmul de comentariu" pe care îl compară corului antic. El le definește astfel, în Teatrul politic: "Filmul dramatic intervine în desfășurarea acțiunii. El se substituie scenei vorbite. Acolo unde teatrul pierde timp cu explicațiile și dialogurile, filmul lămurește situația prin câteva imagini rapide. Numai minimul necesar (...) Filmul de comentariu acompaniază acțiunea în maniera unui cor. El se adresează direct spectatorului, îl interpelează. Filmul de comentariu atrage atenția
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comedie-balet și că muzica și dansul stabilesc o legătură între diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de Arnoul Gréban, în mai multe rânduri, o scenă de pantomimă mută se desfășoară în același timp cu o scenă vorbită. Dispozitivul medieval simultan lipsit de relief permite o asemenea simultaneitate. Îi putem vedea, de exemplu, în cursul Primei Zile, pe doctorii legii care, într-un colț silențios al scenei, reprezentând Ierusalimul, cercetează cărți, fac socoteli, în timp ce, mergând către un alt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale stilului caragialian, comentată de majoritatea cercetătorilor operei sale, este oralitatea, generată în primul rând de caracterul dialogic al tuturor textelor sale, inclusiv al celor din publicistică și din corespondență. Atunci când afirma că marele Caragiale "s-a cheltuit în literatură vorbită"165, Zarifopol face mai mult decât un reproș la adresa lenei de meridional a prietenului său, întrucât indică și specificul profund scenic al creației acestuia, în sensul că textul întreține un permanent dialog cu cititorii intentionați. Oralitatea și "stilul simpatetic"166
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Acest tip de polifonism "de sorginte caragialiană"184 este principiu de structurare internă și a romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineața pierdută, veritabilă simfonie textuală dirijată din umbră de un autor care "refuză să apară pur și simplu"185. Partiturile conținând discursurile vorbite sau doar gândite ale personajelor se intersectează, se completează sau se contrazic, într-un dialog care se rotește concentric în jurul unor teme înnăbușite de pluralitatea perspectivelor. Un avertisment în privința capcanelor acestui joc polifonic "de societate", prin care, în ciuda sau tocmai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar în banda desenată imaginea nu este doar un suport al textului, nu există un "divorț" între acestea, precum în romantism ori în imageria Épinal, iar în banda modernă se impune chiar o nouă notație a textului, a unei "limbi vorbite", într-un real efort de "sonorizare" în care cuvântul este de multe ori izolat, localizat, cu roluri diferite (vorbire, gând, ecou, voce apropiată sau îndepărtată, sunet etc.), iar scrisul poate fi uniform, monoton (mai ales în ziare), dar și expresiv
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
12 ore din 24 între copii cu autism. Și transformarea asta a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât urmările se văd și azi, inclusiv la nivel de limbaj. Când îți petreci timpul între persoane cu autism, limbajul vorbit se restrânge considerabil la câteva, aceleași cuvinte. Trăiești zile în șir într-un poem de Constantin Acosmei : (stau lungit pe burtă în patul cu arcuri după un paravan făcut dintr-o pătură la o veioză făcută dintr-o cutie de
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
actriță și ăsta-i adevărul. Probabil ai ghicit că n-avea cine știe ce talent, iar asta-i la fel de adevărat. Beth îmi citea piese de teatru. Juca toate rolurile și era bâtă rău de tot. Era de-a dreptul îngrozitoare. Înțeleg limba vorbită, așa că ai încredere în mine, știu ce zic. Beth era în schimb bună la scris. Intram la film la Majestic, iar Beth îmi descria scenele, ca să-mi fac o imagine care să se potrivească cu dialogurile. Era formidabilă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
este Întotdeauna și un poet. Jurnalul lui M. Țin acest jurnal dintr-o proastă obișnuință. Mi se pare că așa mențin mai autentică Întâmplarea concretă. Prea repede, În jur, totul se transformă În discurs. Nu mă mai satisface deloc discursul vorbit. Cu atât mai puțin cel scris. Dacă aș fi avut la mine În permanență un aparat de fotografiat, era simplu: toate imaginile vieții mele ar fi rămas fixate, n-aș putea spune cât de autentic, dar oricum mai concrete. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că tot ce-i povestesc este adevărat, altfel m-ar „prinde“ că falsific și s-ar plictisi repede. Oare este posibil să te schimbi total, să te schimbi chiar În faptele tale și să-ți asumi altă identitate scrisă sau vorbită numai pentru a comunica cu celălalt? Nevoia de comunicare creează o altă realitate sau modifică dimensiunile cunoscute ale realului; noi nu eredităm decât ceea ce Încape În tiparele povestirii, căci toate impresiile noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de un glonț de plastic“. Iar cuvântul „probabil“ Îl făcu să clocotească de furie. De asemenea se enervă, la modul mai general, din cauza verbelor la diateza pasivă care Începeau să pună stăpânire pe limbajul comunicatelor oficiale, ca și pe limba vorbită. Deși era foarte posibil ca tocmai un sentiment sănătos și lăudabil de rușine să fi fost cel care ne Împiedica să anunțăm pur și simplu: un soldat evreu a tras Într-un tânăr arab și l-a omorât. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe sine ca o piatră prețioasă neagră și rece... — Ei, a mers bine? — Da, rîse Helen cu timiditate. De ce să nu fi mers? Nu știu. Dar Binkie auzise. Și ea o cunoștea pe Julia, dar destul de puțin. — De Julia Standing vorbiți? — Da, zise Kay fără chef. Helen a Întîlnit-o azi. — Așa-i, Helen? Ce mai face? Arată ca deobicei, de parcă și-ar fi petrecut războiul mîncînd friptură cu sos tartar și ar fi băut pahare după pahare de lapte? — Ei, clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
impunea Clerului, cu condiția deținerii unei instruiri adecvate, să depășească dezavantajul creat de acest neajuns. S-a dorit, pe drept cuvînt, ca el să fi adăugat o dezaprobare explicită a opiniei acelora care erau în favoarea oficierii sfintei liturghii în limba vorbită, opinie cenzurată de Biserică. Aceste observații și cele precedente au fost satisfăcute de autor în prezenta ediție. Mai mult, nemulțumindu-se numai cu observațiile făcute de ceilalți, autorul însuși, parcurgînd cu grijă lucrarea, a corectat în multe locuri, care nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Biserica Cuvîntului; mort prin sine însuși, își așteaptă viața de la înțelepciunea Clerului. 19. Dar nu numai riturile vorbesc creștinilor. Acțiunii și semnelor vizibile, Cristos și Biserica, atunci cînd s-a instituit cultul, le-au adăugat și semnele auditive, deci cuvîntul vorbit, și acesta trebuie în mod necesar să se diversifice în funcție de diversitatea neamurilor. Totuși, împotriva acestui impediment al comunicării imediate, Providența i-a alăturat Imperiul Roman, care, formînd o singură comuniune din nenumărate națiuni, purtase limba latină pînă la capătul Pămîntului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fi însănătoșită, care va fi leacul? Și cine i-l va administra? Oricît am fi descris dezavantajul de a fi renunțat poporul la folosirea limbii latine, totuși, departe de sufletul nostru gîndul că sfînta liturghie ar trebui tradusă în limba vorbită. Nu numai Biserica Latină, ci și cea Greacă și Orientală țin în mod constant Liturghia în limbile vechi în care au fost scrise, și o divină cunoaștere ajută Biserica Catolica în hotărîrile sale dogmatice și morale, ca și în dispozițiile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și în dispozițiile disciplinare. La această cunoaștere alăturăm pe deplin 56. Recunoaștem totuși că dezavantajul unei limbi care nu este înțeleasă de popor în cadrul sfîntului serviciu este compensat de unele avantaje, iar a vrea să reduci Sacrele Ritualuri la limba vorbită ar fi un dezavantaj încă și mai mare, iar remediul ar fi mai mult decît rău. Avantajele oferite de păstrarea limbilor vechi sînt în mod principal faptul că vechile Liturghii mențin credința neschimbată; unirea multelor popoare creștine într-un singur
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
putea contribui mult; cealaltă cale constă în explicarea atentă a funcțiilor sacre poporului creștin, introducînd în afara uzanței ca toți credincioșii care știu să citească (și toți ar trebui să știe), cei care asistă la oficiile ecleziastice să găsească în limba vorbită, prin cărțile potrivite, echivalentul celor care sînt rostite în limba latină, în Biserică. Dar, ne întrebăm, cine va aplica aceste remedii salutare? Clerul. Numai Clerul catolic este acela care va putea mai întîi să pregătească și, apoi, să obțină vindecarea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Cernei a continuat să fie activă în concerte și recitaluri până chiar cu șase luni înaintea plecării de pe această lume. S-a dedicat profesoratului, concursurilor internaționale de canto ca membră în prestigioase jurii și cercetărilor științifice legate de mecanismele vocii vorbite și cântate elaborând principii metodologice personalizate de evaluare și cultivare a vocilor organizate doctrinar și publicate editorial. Astăzi, putem spune că Elena Cernei este învingătoarea vremurilor trăite grație unei parabole umane și artistice în care sobrietatea, realismul, sensibilitatea, luciditatea, au
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
secolul al XIX-lea și citește-l. Te "dregi" de greața de literatură și chiar de greața existențială. Sau un volum de poeme. De pildă, Bacovia. E atât de puternic drogul liric încât te dezmeticești pe loc... "Sastisirea" de care vorbiți este un sentiment mai delicat și mai primejdios pentru că apare în timp, încet și sigur, și când apare nu se grăbește să plece... Mi-a plăcut, trebuie să mărturisesc, să fiu profesor - Activitatea dumneavoastră literară este completată de cea didactică
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
portretul pe care vi-l face în paginile cărții. Autorul prezintă evoluția personală și profesională a dumneavoastră și nu vă găsește absolut niciun cusur. Chiar nu există nimic la dumneavoastră care să (vă) nemulțumească, domnule Eugen Simion?... - "Expulzarea" de care vorbiți era, așa, o mică supărare. Mi-a trecut repede. I-a trecut și "expulzatului" tot atât de repede. A scris, apoi, cu adevărat o carte despre mine (Andrei Grigor). M-a lăudat prea tare ? N-am observat. Nu mi-a găsit cusururi
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
rezerva pe care Dragomir o avea față de virtuțile estetice ale scrisului nu veneau dintr-o judecată de gust, ci dintr-o deficiență interioară. Dragomir nu avea aptitudinea scrisului. Era un gînditor pentru care singura ipostază autentică a ideii era cuvîntul vorbit. Tocmai de aceea scria fără plăcerea de a scrie, chinuindu-se cît timp scria și simțindu-se ușurat de îndată ce termina de scris. Rămîne un mister cum de un om avînd o relație atît de proastă cu scrisul a putut să
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
epoci ( stil gotic, stil baroc, stil rococo etc.). Stilistica (teoria stilului) se manifestă în domeniul limbii și al creației sale. Există o stilistică lingvistică și o stilistică literară. Stilistica lingvistică (sau stilistica expresiei ) se ocupă de resursele expresive ale limbii vorbite la nivelul fonetic, gramatical sau lexical, evitând studiul expresivității limbii operelor literare. Spre deosebire de ea, stilistica literară studiază modul în care individul se folosește de resursele stilistice ale limbii, preocupându-se de problemele psihologice și estetice pe care le implică stilul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]