KorAP: Find »[drukola/base=votcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 44 >

1,091 matches

Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761

doi aveau o zi proastă: le era taaareee sete, și nu aveau un chior. Cozorici mai avea și repetiție. Rauțchi o ia încet spre Peștera, localul unde-și alinau necazurile cotidiene. Trist, ca omul care-ar bea o sticlă de votcă, dar n-are bani decît pentru "una mică". Se așează posomorît la masă, căutînd din priviri vreun Mecena. La Național, Cozorici repeta și el cam fără chef, gîndindu-se la posibili investitori în patima-i notorie. Cum stătea așa năcăjit, iată

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
nu se dă de băut!... Cînd, în fine, bădia Ghiță este liber, un mașinist îi atrage atenția că la Peștera Rauțchi împarte... hîrtii de-o sută consumatorilor. Marele actor grăbește pasul. Cînd intră, Rauțchi, care-avea la bord cîteva sute de votcă, înșirase bețivanii la o mică coadă și, după ce-i privea lung, le înmîna cîte-o hîrtie de o sută. Prietenul său fuge spre el să împiedice dezastrul. Costache îi spune, scurt: "Treci la rînd!". Știind că n-are cu cine vorbi

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
un vicios. Îi va da de băut... raței. Ca s-o frăgezească. Sobru, se așează la masa-i preferată. Chelnerul se apropie cu un surîs familiar: Ca de obicei, domnul Nuni? Ca de obicei, dar eu voi consuma doar apa. Votca o va bea rața. Ospătarul nu-nțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă paharul de votcă, pe gît. Rața are un frison greu ghicibil, pe care Anestin

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
la masa-i preferată. Chelnerul se apropie cu un surîs familiar: Ca de obicei, domnul Nuni? Ca de obicei, dar eu voi consuma doar apa. Votca o va bea rața. Ospătarul nu-nțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă paharul de votcă, pe gît. Rața are un frison greu ghicibil, pe care Anestin în decriptează ca plăcere: Aha, îți place, nu? Dăduși de gust? Chelner, încă o votcă

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
domnul Nuni? Ca de obicei, dar eu voi consuma doar apa. Votca o va bea rața. Ospătarul nu-nțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă paharul de votcă, pe gît. Rața are un frison greu ghicibil, pe care Anestin în decriptează ca plăcere: Aha, îți place, nu? Dăduși de gust? Chelner, încă o votcă! Uimit, angajatul barului mai aduce o votcă. Nuni i-o toarnă și pe asta

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă paharul de votcă, pe gît. Rața are un frison greu ghicibil, pe care Anestin în decriptează ca plăcere: Aha, îți place, nu? Dăduși de gust? Chelner, încă o votcă! Uimit, angajatul barului mai aduce o votcă. Nuni i-o toarnă și pe asta pe gît păsării. Rața se clătina vibil, măcăind în surdină și ratînd piruete. Deodată, actorul îi aruncă o privire sălbatecă: Nu ți-e rușine, bestie? Tu

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
pe masă și-i toarnă paharul de votcă, pe gît. Rața are un frison greu ghicibil, pe care Anestin în decriptează ca plăcere: Aha, îți place, nu? Dăduși de gust? Chelner, încă o votcă! Uimit, angajatul barului mai aduce o votcă. Nuni i-o toarnă și pe asta pe gît păsării. Rața se clătina vibil, măcăind în surdină și ratînd piruete. Deodată, actorul îi aruncă o privire sălbatecă: Nu ți-e rușine, bestie? Tu bei, și eu nu? Încă 200 de

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
Nuni i-o toarnă și pe asta pe gît păsării. Rața se clătina vibil, măcăind în surdină și ratînd piruete. Deodată, actorul îi aruncă o privire sălbatecă: Nu ți-e rușine, bestie? Tu bei, și eu nu? Încă 200 de votcă, să recuperez! A mai recuperat încă 500. Ebrietat, are mustrări de conștiință: Ce fac eu cu tine? Te duc la oala cu varză! Criminal ce sînt... mai bine-ți redau libertatea... Zboară, vulture! Și aruncă "vulturul" spre zări albastre. Numai

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
dați seama că bieții ofițeri n-au mai avut nici un chef de... chef... Altădată, Lupu este chemat la învățămînt politic, dimineața la 10 (oră imposibilă pentru el, deoarece la 10 se deschidea Prahova, și el trebuia să-și bea prima votcă). Se gîndește cum să scape rapid de corvoadă. Găsește soluția era inteligent, ce mai! La 10 fix, intră-n sala în care urma să se desfășoare inutila lecție și spune, scurt: Am auzit că azi se va discuta despre legea

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
nu există. O dovadă? Tata, fost deținut politic, pensie 4.000 de lei. Mama, fostă membră de partid, pensie 1.600. Vă salut! Și a ajuns la restaurant cu o întîrziere de numai 5 minute. Cînd era la a patra votcă, au venit și actorii scăpați de la învățămînt și s-au așezat la masă, privindu-l cu invidie. I-au povestit că secretarul de partid a avut nevoie de îngrijiri medicale... Altădată, la un festival, omul nostru l-a jignit pe

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
o condiție fizică remarcabilă, din vremea parașutismului meu recent). Nu mai știu cum ne-am întîlnit: actorul, Dan, m-a așteptat la restaurantul Pescarul, într-o dimineață, la ora 11. Am fost punctual. Distanți, cu figuri glaciale, am băut prima votcă. La a doua, am și ciocnit, simbolic. La a treia, aproape că ne simpatizam, deja (uitasem de ce ne-am întîlnit!). După încă o oră, eram amici. Pe la orele 18, devenisem prieteni. Chiar o uram pe Marga, amîndoi, fiindcă... era să

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
taciturnul Pucă, mare grafician al epocii. Din cauza aceasta, cînd intra în anturajul tău, poetul te frisona oleacă, neștiind la ce te poți aștepta. În seara cu pricina, Pîcă părea că ne ignoră: a făcut semn chelnerului și a cerut o votcă. Cînd vroia o votcă, nu vă imaginați că era vorba de una mică (50 ml.), ori una mare (100 ml.). Pîcă nu comanda decît... cu sticla. Inhibați de societatea nedorită & imprevizibilă a personajului, și noi am redus turația dialogurilor. În

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
al epocii. Din cauza aceasta, cînd intra în anturajul tău, poetul te frisona oleacă, neștiind la ce te poți aștepta. În seara cu pricina, Pîcă părea că ne ignoră: a făcut semn chelnerului și a cerut o votcă. Cînd vroia o votcă, nu vă imaginați că era vorba de una mică (50 ml.), ori una mare (100 ml.). Pîcă nu comanda decît... cu sticla. Inhibați de societatea nedorită & imprevizibilă a personajului, și noi am redus turația dialogurilor. În fine, dă Domnul și

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
imprevizibilă a personajului, și noi am redus turația dialogurilor. În fine, dă Domnul și boemul termină sticla. Se ridică, ignorîndu-ne în continuare, și dă să plece. Vigilent, dar și neinspirat, ospătarul îi iese-n drum și-i spune cît face votcă băută. Aici, inegalabilul Pîcă izbucnește într-un urlet isteric, ceva gen "Ceee??? Eu să plătesc? Animalule! Beau de o viață-n cîrciumi și n-am plătit niciodată! Cum îți permiți? Să vină responsabilul! Condica!"...(mai era puțin și striga "Poliția

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
striga "Poliția!"). Șeful de sală, cunoscînd personajul și speriat de clientela care privea, indignată, incidentul, și-a cerut scuze și l-a condus pe Pîcă, respectuos, la ușă. Noi am reluat conversația, ușurați. Evident, la plecare, Bănică a plătit și votca lui Pîcă. Dacă Scrisul i-a oferit actorului, în ziua aceea, 210 lei, și Teatrul s-a revanșat, seara, plătindu-i Poeziei o sticlă de votcă. Cum era supratitlul rubricii din "România literară"? Așa, exact, Confluențe... Bine găsit! O mare

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
la ușă. Noi am reluat conversația, ușurați. Evident, la plecare, Bănică a plătit și votca lui Pîcă. Dacă Scrisul i-a oferit actorului, în ziua aceea, 210 lei, și Teatrul s-a revanșat, seara, plătindu-i Poeziei o sticlă de votcă. Cum era supratitlul rubricii din "România literară"? Așa, exact, Confluențe... Bine găsit! O mare directoare! Deceniul nouă. Mă duc la doamna Elena Deleanu în birou, la Teatrul "Giulești", să-i propun un spectacol. E un spectacol ciudat, de gaguri. Aprobă

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
Este celebră scena de la restaurantul Berlin (unde și mie tare-mi mai plăcea, prin anii 70 și)! Simțind că ospătarii îl înșeală la nota de plată, marele actor a luat decizia să plătească la fiecare comandă. I se aducea o votcă mare, cerea plata. La a doua, la fel. După ce a băut mai multe, își amintește că e ziua mamei sale. Ia o sticlă de votcă și se urcă-n tren. Pînă a ajuns la destinație, evident, a lichidat sticla. Mama

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
plată, marele actor a luat decizia să plătească la fiecare comandă. I se aducea o votcă mare, cerea plata. La a doua, la fel. După ce a băut mai multe, își amintește că e ziua mamei sale. Ia o sticlă de votcă și se urcă-n tren. Pînă a ajuns la destinație, evident, a lichidat sticla. Mama, emoționată și fericită, îi pune pe masă ce-avea prin casă. Dinică cere și o votcă. Biata bătrînă îi dă o țuică. În virtutea inerției, cere

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
că e ziua mamei sale. Ia o sticlă de votcă și se urcă-n tren. Pînă a ajuns la destinație, evident, a lichidat sticla. Mama, emoționată și fericită, îi pune pe masă ce-avea prin casă. Dinică cere și o votcă. Biata bătrînă îi dă o țuică. În virtutea inerției, cere plata. Mama lui rămîne siderată: Gigi, mamă, ești acasă, aici nu trebuie să plătești! A, mai și comentezi? Condica! * 2000. La Teatru German din Timișoara s-a petrecut un fapt incredibil

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
O! Ce frumos!... După repetiția de dimineață, m-am suit într-o mașină care m-a depus la Cantemir, împreună cu amicul meu Urschi. Cum am intrat în sala de protocol a crescătoriei de porci, am fost întîmpinați, conform cutumei, cu votcă și șampanie(asociere imposibilă, dar ospitalitatea trebuie respectată). Urschi mi-a sugerat să intrăm în saună. Aș fi acceptat, dacă nu aș fi văzut, la cinci metri distanță, o masă mare, plină cu farfurii pe care erau ordonate... suluri de

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
să anunț Guiness Bookul; n-am făcut-o nu numai că n-am avut dolarii pentru deplasarea experților, ci și pentru că ăia de-acolo, sînt convins, habar n-au ce-i minunatul șoric de porc, fraged, bine pîrlit și indispensabil votcii, murăturilor și șprițului de vin alb, sec, mult, rece și gratis... Pofte bune, hăpăitori vicioși! Un doctorat la Chișinău 2009. O colegă de la Universitate mă-ntreabă dacă accept să fac parte dintr-o comisie de doctorat la Chișinău. Zic da

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
am putut fi lîngă el într-un moment important. Altfel, deși trecuseră cincisprezece ani, relația mea cu Basarabia rămăsese la fel de neclară... P.S. Domnul Dănilă mi-a făcut o confesiune năucitoare: toată viața n-a băut decît un fel de tărie votcă. Chapeau! Un mare om de cultură 1973. L-am cunoscut, la Restaurantul Casei Scriitorilor din București, pe marele om de teatru N. Carandino. A făcut publicistică de clasă, a tradus piese importante, a scris vreo patru cărți de valoare, una

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
medicină?! Nu. S-a întins pe pat, s-a lăsat familiar-lasciv pe spate și mi-a comandat... un whisky, plus un Kent. Nu altceva. Culmea e că aveam atunci un Kent în bar; nu și whisky. Am servit-o cu votcă Krepkaya care se găsea atunci peste tot. A sorbit o gură, a tras un fum și, vai!, a dat să se dezbrace, spunînd că vrea să doarmă. Am înlemnit. Nu știu de ce, nu eram de acord. Simțeam că nu e

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
nici la biroooouri... nici la cabiiiine... nici pe scenăăăă... (apoi încet, dar încet de tot, dădu un ordin scurt și neclar)... Bagă mîna în coșul de hîrtii!... (președintele sindicatului execută porunca și, cu uimire, scoase de-acolo o sticlă de votcă "Stolicinaia")... așa, tovarășe, musai să executăm dispoziția partidului și-a guvernului!... (iarăși, încet)... desfă dopu'! (liderul sindical se execută, cu oarecare voioșie, chiar)... cum ziceam (tare) s-au dus vremurile de chefuri continue, în detrimentul producției... (încet) bea dracu' fo' două-trei

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
fost scurt: de după o draperie, a apărut capul portarului teatrului, un individ mic și chel, care mă privea suspicios. I-am explicat că nu fac nimic rău, ci doar ascult... tăcerea scenei. Și cum aveam la mine o sticlă de votcă, l-am îmbiat să tragă o gură: nu m-a refuzat (portarii de teatru sînt întotdeauna sensibili la asemenea argumente!). Apoi, s-a petrecut un alt spectacol, uluitor: pe scena goală, slab luminată de un bec de serviciu, portarul acela

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]