1,530 matches
-
ridica întărituri și va ridica scutul împotriva ta. 9. Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale, și îți va surpa turnurile cu mașinile lui. 10. Mulțimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreților, roților și carălor, cînd va intra Nebucadnețar pe porțile tale cum se intră într-o cetate cucerită. 11. Va călca toate ulițele tale cu copitele cailor lui, și-ți va ucide poporul cu sabia, și stîlpii mîndriei tale vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peștii, și nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul am vorbit", zice Domnul, Dumnezeu. 15. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu despre Tir: "Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniților și de măcelul din mijlocul tău. 16. Toți voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele, și își leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, și stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
s-a coborît în locuința morților, am răspîndit jalea, am acoperit adîncul din pricina lui, și i-am oprit rîurile, apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe cîmp s-au uscat. 16. De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, cînd l-am aruncat în locuința morților, împreună cu cei ce se coboară în groapă, și s-au mîngîiat în adîncimile pămîntului toți copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, și veți învia. Și veți ști că Eu sunt Domnul." 7. Am proorocit cum mi se poruncise. Și pe cînd prooroceam, s-a făcut un vuiet, și iată că s-a făcut o mișcare, și oasele s-au apropiat unele de altele! 8. M-am uitat, și iată că le-au venit vine, carnea a crescut, și le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ș-aleargă A unui popol mort de suflete Lungi caravane... Asia-mbătată De visuri vechi, d-icoane de imperii, În fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii mor, Când evu *-apune cu a lui gândiri, Când se-nroșește cerul de-nserare, Când ziua unui ev cedează nopții, Când timpul nevăzut e în cutremur, Când am pierdut ideea-eternității, Eu singur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce poate capul cel sec și stins, Lucia voastră limbă, gheara ce-o ați întins, Acum să văd. (privind sub fereastră) Prin iarna neagră, -adâncă, pin lumea cea răcită, Tu treci, un mândru rege, tu treci ca ziua caldă, [2Și vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iarna neagră, -adâncă, pin lumea cea răcită, Tu treci, un mândru rege, tu treci ca ziua caldă, [2Și vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu pachetul hârtiilor Direptății {EminescuOpVIII 190} TABLOU MAIO, PETRU ACT. IV 1. ARBORE (singur) 2. ARBORE, MAIO 3. ARBORE, MIRA 4. PRECEDINȚII, ȘTEFAN, LUME (supliciul) 5. ȘTEFAN, MIRA ACT. V 1. MAIO, PETRU (se ascunde în tron) 2. Cortegiu. Cununie. Vuiet afară Lumea iese. Mira-n rugăciune. 3. MIRA, PETRU 4. MIRA, ȘTEFAN (moare) 5. MIRA (singură) 6. MIRA, MAIO 7. MIRA (singură puțin) 8. MIRA, PETRU, LUME ACT. V După ce Petru a lăsat-o într-o turburare asemenea nebuniei, ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec pin stîlpii-nalți ai scării Și prin țipătul mulțimii sună vuietele mării. * risipite Și pe frunți încoronate trec a calului copite. Sufletului plin de umbre tu dai liniștea uitării Și răsai ca un luceafăr pe cutremurele mării, Verși lumina ta cea dulce-n visu-mi [și-n] singurătate-mi, Dând viața valurilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căror împărat era el - împărțea aur la locuitorii pământului și avea viață vecinică ca împărații din basme - Într-o zi frate-meu dispăru... Eu îl căutam nebun și visător, căci îmi lipsea o parte din sufletul meu - dodată aud un vuiet prin popor, ridic ochii și văd în cocie de aur cu 12 cai pe un Domn cu barba lungă și neagră ca {EminescuOpVIII 247} un codru și sub muntele frunții cu doi ochi de vultur: era Mihai cel mare, ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nopții, vergin, blând ca o nălucă {EminescuOpVIII 295} Spunea: "Diodor, vezi tu zenitul dasupra ta? Este sufletul tău... Ce este sufletul?..... Este ființa unui înger înamorată într-o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu, dovadă că am un suflet. Cât de mare sunt eu! Zenitul meu - o stea, cine știi ce lume care poartă vuietul destinelor sale dasupra capului meu; oare, dacă mor eu, moare și ea, acea lume din zenit? Lira mea - o lume cu tremurul simțirilor ei. Simt, gândesc, inima mea - un ocean cu valuri nenumărate, creierii mei - un paladiu tămâiat de-nțelepciune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
seama că Bătrînul avusese dreptate, că din păcate nu se mai putea schimba nimic. Se pornește un vînt în rafale care ridică în aer nori de praf, spulberă pungi de plastic, bucăți de ziare, chiștoace de țigări, se aude un vuiet dinspre Giulești. A dat gol Rapidul, se gîndește, cade Potcoava, se cutremură podul Grant, anul ăsta o să prindă fără emoții Cupele Europene, s-ar fi bucurat de una ca asta dacă ar mai fi fost în viață. Cui crezi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
secundul a ieșit la marginea ierbii și a dat indicații. Nu se mai aude decît gura unei singure galerii, ceilalți sînt reduși la tăcere. — Și toată tevatura asta doar în jurul unui meci de fotbal? întreabă domnul Președinte cuprins de indignare. — Vuietul de gooool, făcut de suporterii Milițienilor, cred că a străbătut tot orașul, reia Sena. Mea culpa că exact în clipa cînd mingea a fost trimisă în ațe, eu eram cu privirea înspre oficială, pentu a urmări starea de spirit a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine cerul care stă să cadă, termină cu metaforele, îl întrerupe Roja cu blîndețe simțindu-l emoționat, ce-a fost asta? a dat unul cu ceva, tovarăși, așezati-vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de codul iluziilor și ascultați vuietul de șrapnel al urii În fiecare zi și fiecare oră și fiecare clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai întâi în salturi scurte, ca niște zdrențe în vânt. Apoi se înalță cu miile, ca un potop. Suprafața fâlfâitoare a lumii se înalță, o spirală propulsată în sus de curenți invizibili. Suntele îi poartă până la cer, croncăneli și pârâituri, vuiete, bubuituri, goarne, nori de sunet viu. Încet, masa se destramă în panglici și se risipește în albastrul cerului. Câtă bucurie există în viața asta. Și întotdeauna trece pe lângă noi. Câtă bucurie fără de sens. Își aude propria voce ieșind din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate, dar și cu mare grijă, pune pe o masă, ținându-l de urechi, cazanul cu apă clocotită. Flacăra albastră va pârli porcul cu linsul ei fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el, după care Își văzu mai departe de treaba lui cu piesele motorului. Adică, tăcu. Tăcu și el. Și se lăsă Într-adevăr o mare tăcere. Întâi o trepidație puternică. O bufnitură. Și totul Începu să se prăbușească cu un vuiet asurzitor Într-un nor de praf din care săreau așchii de scânduri, grinzi forfecate, cărămizi, fiare și cioburi de sticlă. I se păru că se petrece cea mai puternică explozie și prăbușire la care asistase sau la care se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scrii În chitanțier până te doare mâna. Pleci acasă cu vreo șapte lei În buzunar, nivelul bunăstării tale materiale s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de 750 de lei pe lună, În troleibuz citești nuvela Vuietul de Ion Lăncrăjan, publicată În ziarul Scânteia, iar acasă te Întâmpină privirea mută și Îndurerată a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi răspunzi: Cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
printre firele verzi ale algelor ude, lipite de piatră. Ochii lui priveau fix, rostind o Întrebare cruntă: De ce să iubești, dacă murind, nimic nu moare? Pe drumul de țară, apăru Chevroletul negru, care se apropia de țărm. Era doar liniștea vuietului mării, Înăsprindu-se În fiecare spic al lanului de grâu care se cocea. Era pustiu. Era doar marea, tumult de ape ale lumii, adunate la un loc, fără somn, fără vise, fără oprire. Pe cer plutea o teracotă albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Goebbelsprintre altele catalogase ideile rasiste ale nazismului nu o mare idioțenie ci o crimă oribilă prin care se suprimă popoareau făcut să fie trimis în țară la comanda unei noi unități ce trebuia pregătită pentru front. Tăcerea se prelungește. Afară, vuietul unor vehicule grele face să vibreze geamurile. Netulburat, comandantul său continuă să citească filele dactilografiate. Trebuie să mărturisesc că lectura dosarului tău este impresionantă, spune el într-un sfârșit, ridicându-și ochelarii cu ramă de baga pe nas, cu mijlociul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mergem mai departe. Doriți să aveți viața lui pe conștiință? Ochii albaștri șterși, încât par decolorați, ai jandarmului, privesc indiferent la ofițerul din fața lui. Din păcate nu am nici o putere. Mă supun unor ordine, la fel ca dumneavoastră. Ca un vuiet continuu, se aude zgomot înfundat de motoare. Printre norii de praf se arată boturile monstruoase ale unor camioane de mare tonaj. O coloană mecanizată germană. Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]