1,491 matches
-
uscați. Ca și cum oroarea asta ar fi fost prea îngrozitoare ca să poată fi exprimată prin lacrimi. Se auzi un sunet, cel al unei uși deschizându-se, al altcuiva intrând în cameră. Ajunge, spuse o voce la doar câțiva pași depărtare. Între vuietul din capul ei, bătăile puternice ale inimii și efortul de a-și înghiți lacrimile, nu reuși să priceapă ce era cu vocea aceea, nu reuși să-și dea seama dacă era același bărbat care vorbise mai devreme. Până când nu vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plin proces de adaptare la tensiunea din câmpul muncii. Deândată ce organismul meu se va deprinde cu biroul, voi face primul pas uriaș vizitând fabrica, inima tumultuoasă a firmei Levy Pants. Prin ușa fabricii am auzit destul de multe pârâituri și vuiete, dar starea mea cam iritabilă de acum exclude pentru moment o descindere în acest infern special. Din când în când, câte un muncitor din fabrică se abate pe la birou ca să pledeze, într-un limbaj de analfabet, o cauză oarecare (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
s-a-ntâmplat, Irene fetițo? orăcăi cu mult sentiment vocea de bariton a doamnei Battaglia. — Ignatius. Ce-a mai făcut, dragă? Spune-i lu’ Santa! — Stai o clipă. Vreau să văd dacă-i tot în cadă. Doamna Reilly ascultă temătoare vuietul ca de talazuri care se auzea din baie. Cu o pufnitură ca de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
OK, zise ea. O să sun la birou și o să le spun că întârzii. — Eu vin târziu, dar ține-mă la curent, spuse el. Capitolul 58 Boeing-ul 737 al lui Barton Williams opri pe terminalul privat Hopkins din Cleveland, Ohio, iar vuietul motoarelor se stinse. Interiorul avionului era amenajat foarte luxos. Existau două dormitoare, două băi cu duș și un compartiment cu opt locuri pentru servirea mesei. Dar dormitorul principal, care ocupa toată treimea din spate a avionului, cu un pat dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul de bătrâni despre care vreau să vorbesc. Lăsasem fereastra deschisă când mă culcasem și de-afară, de pe țărm, vuietul mării se auzea foarte clar în liniștea dimineții. Am tras pătura peste mine, încercând să adorm din nou. Dar îmi fugise somnul. Îmi părea rău că nu ajunsesem la sfârșitul visului și, ca să mă consolez, m-am gândit că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât să mă afund și mai rău și atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea decât vuietul mării, stins, ritmic, legănător și am readormit și m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaștină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
capul în pământ? Puțin mai devreme când m-am uitat printre scânduri să văd dacă a nins, întrucât am simțit un miros ciudat de zăpadă, cerul era încă plin de stele, dar o simt. O aud. Și dacă judec după vuietul vântului, e așa cum mi-am imaginat-o, așa cum mi-am dorit-o. Înfricoșătoare. Parcă lumea se năruie pentru a se naște din nou. O, fii binecuvântată noapte care naști! Da, domnule, destinul n-are decât să behăie acum ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i cheme pe cei de la etaj pentru a afla dacă Într-adevăr un broscoi pe nume Kevin Buonocore era prezent la petrecerea exclusivistă a fiicei lui Fioravanti. De la ferestrele deschise ale etajului select se revărsa În piață un asurzitor vuiet de voci infantile, care intonau un cântecel ce avea puterea magică de a-i aduna pe toți și care, În mod ciudat, părea să aibă ca subiect o cadă de baie (mă spăl, mă scufund, mă Învârt, mă răstorn, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se rotească, apoi să intre într-un vârtej, plăcut mai întâi și îmbătător pe urmă. Era ca o roată, ca un mosor, ca un tirbușon, amețit și fără gânduri, iar când tocmai începuse să iasă deasupra pământului a auzit vuietul speriat al glolelor: tavaaaanul. Lovitura n-a fost prea puternică. Stătea lungit pe pământul umed și-i venea să râdă, apoi a intrat brusc în hohotul de râs al glolelor. Lanțurile au sărit deodată. Era din nou Zogru, încrezător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prim-plan al sigiliului. Tavanul înalt era aproape integral acoperit de fantome, cele mai multe ale unor intelectuali români. Și pe când își căuta un loc, cineva din sală spusese clar: E în Heraldica lui Cernovodeanu. Și urmase o mirare generală, ca un vuiet: Oooo! Andrei Ionescu își dădea seama că e o ironie generală, dar spera că e îndreptată împotriva celei care vorbise, o studentă înaltă, care se ridicase imediat și făcuse reverențe spre public. Zogru și-a găsit în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pună de acord, se năpustiră spre ieșire În vreme ce vibrațiile se amplificau. Fragmente de stîncă Începură să se rostogolească precum o ploaie de meteoriți. Erau la doar cîțiva metri de libertate cînd faleza păru că se deschide În două, Într-un vuiet de infern. Fiind chiar În spatele Mariei, Lucas fu cît pe ce s-o izbească În momentul În care ea se opri brusc. Vacarmului Îi urmă liniștea. Pe cît de bruscă, pe atît de apăsătoare. Din ceea ce fusese ieșirea din grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei. O simți că revine spre centrul bazinului, că Începe să se rotească Încet. Mușchii gâtului i se relaxară brusc, Își simți capul foarte greu. Murmurul apei, slab la suprafață, se transforma la câțiva centimetri mai jos Într-un puternic vuiet submarin. Deasupra obrazului său, stelele se roteau Încet. Se liniști În brațele ei, sexul erect Îi ieși la suprafața apei. Ea Își Întinse ușor mâinile, Bruno abia le simțea mângâierea, era În stare de imponderabilitate totală. Părul lung al femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Părul lung al femeii Îi atinse pântecul, apoi limba ei Îi găsi glandul. Tot trupul i se Înfioră de fericire. Ea strânse buzele și Încet, foarte Încet, i-l luă În gură. El Închise ochii, străbătut de fiori de extaz. Vuietul submarin era extrem de liniștitor. Când buzele ei Îi atinseră rădăcina sexului, Începu să-i simtă mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se trântise pe pământ și nu mă slăbea din ochi. Nu mai era Înfricoșat, dar era Încordat ca o capră care tocmai se pregătește să sară din stâncă În stâncă, pe deasupra celui mai adânc hău. Hău. Da. Cuvântul acela precum vuietul surd de la Început de tot. Am coborât pe mal și m-am apropiat de un copac. Am apucat câteva crengi, să văd cât de tari erau. Of, of. Ce mai frânghii puteai să faci din ele... Și acum? Încotro s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-am acoperit creștetul cu frunziș și am scos capul numai puțin, cât să-i văd pe urmăritorii care ne pândeau. Tată, Tată, habar n-aveau că eram În viroaga aia! Vuietul apei se auzea și el tot mai tare, așa că, până la urmă, aveam și noi puțin noroc. - Ușor. M-am strecurat primul În mărăcinișul des și am tras de culcușul lui Enkim, În timp ce Runa, roșie la față, Îl Împingea din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât să-mi duc gândurile la bun sfârșit. Am pornit iarăși la drum dar, În noaptea aceea, Tatăl ne-a părăsit din nou. Încă vedeam stelele și luna când, deodată, s-a ridicat o pâclă. Apoi s-a auzit un vuiet surd și nisipul a Început să ne joace sub picioare. - Cutremur, a răcnit Enkim. Of, of - n-am avut noi norocul ăla! În clipa următoare, s-a pornit un vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la casa lui Resi, a mea și a lui Kraft. Tot drumul am fumat, am început să mă cred licurici. Am întâlnit mulți alți licurici. Uneori eu dădeam primul veselul semnal roșu, uneori ei. Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început să interceptez semnale de la licurici ca mine prinși în capcane la diferite etaje superioare. Undeva se tânguia o sirenă, o bocitoare plătită din banii contribuabililor. Când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ăia și sperie lumea și mi s-a arătat de trei ori că necaz mare vine spre noi, am întrebat-o și pe coana Andromanda, n-a vrut să-mi spună, zicea doar că știe și ea de ecoul ăla, vuiet ca de sorb că vine, nu știu de unde, de la mare depărtare vine, e poate chiar aici în oraș, nu știu ce poate fi, am auzit că a venit și profesoru ăla, Tomnea, și îl plimbă ai noștri peste tot și-i dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-i dea drumul - și, odată clientul servit, melodia reîncepea. Cumpărătorii întorc spatele și caută o masă. Ascultă radioul, poate vor să citească ziarul; atâtea muzici se îngrămădesc în capul lor. Prin ușa mereu deschisă și închisă își croiesc drum vuietele străzii. Oamenii vorbesc, stârniți de foamea și setea ce li se vor astâmpăra. Nu au nici o disciplină. E așa de obositor, nici măcar nu-și dau seama. Ei nu știu că restaurantul a învățat să-și pună ordine în gânduri, stabilind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul ascuțit din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii petalele clone Vară toridă din
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
picioare normale. Își Înfășură În jurul corpului un al doilea prosop și se duse spre dormitor. Moment În care o auzi pe Paola că strigă din bucătărie: — Casa asta nu are serviciu de menajerie inclus, Guido. Vocea ei era ridicată peste vuietul apei din mașina de spălat rufe. El o ignoră, se duse la dulap și se Îmbrăcă, stând pe pat cât Își puse o pereche nouă de șosete, examinându-și din nou picioarele. Încă arătau ca niște picioare. Scoase o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
peste lume, ca o tainică favoare. În pofida faptului că ambii fuseseră gata, din primul moment, să sară În laturi, unul din fața celuilalt, dimpotrivă, ceva, nevăzut, dar, asemuitor unui atotputernic magnet, Îi lipise și mai mult. Panica generată de seism trecu, vuietul acestuia se stinse către nord, iar cei doi tineri (asemeni imaginii dintr-o frumoasă poezie rusească, de pe la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, În care un ofițer ce se Întorcea din război voi să o ocrotească pe o tânără
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]