KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

Cu o politețe suavă, dar aplecat deasupra unei gropi fără fund. Nu crezi că sunt om? Nu știu ce să spun, îl imită Mark. Tu ce părere ai? Ochii lui de erbivor alunecară spre o mișcare din spatele lui Weber. Hei! Păpușica Barbie! Weber se întoarse, surprins. Barbara Gillespie stătea chiar lângă el, într-un costum strâmt, ocru, potrivit pentru un interviu de angajare. Îl salută discret într-o fracțiune de secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
un costum strâmt, ocru, potrivit pentru un interviu de angajare. Îl salută discret într-o fracțiune de secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o schimbare totală de ulei. Mark îi aruncă o privire lui Weber, plină de veselie interzisă. — Stai liniștit. Nu e nici pe departe așa de interesant cum sună. Barbara îl privi pe Weber. —Să vin mai târziu? Aveți nevoie de mai mult timp numai voi doi? Complicitatea tacită îi tăie elanul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o schimbare totală de ulei. Mark îi aruncă o privire lui Weber, plină de veselie interzisă. — Stai liniștit. Nu e nici pe departe așa de interesant cum sună. Barbara îl privi pe Weber. —Să vin mai târziu? Aveți nevoie de mai mult timp numai voi doi? Complicitatea tacită îi tăie elanul lui Weber. — De fapt, tocmai puneam punct. Ea îi aruncă o privire furișă, aproape o interogație. Se întoarse spre Mark și arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
plină de veselie interzisă. — Stai liniștit. Nu e nici pe departe așa de interesant cum sună. Barbara îl privi pe Weber. —Să vin mai târziu? Aveți nevoie de mai mult timp numai voi doi? Complicitatea tacită îi tăie elanul lui Weber. — De fapt, tocmai puneam punct. Ea îi aruncă o privire furișă, aproape o interogație. Se întoarse spre Mark și arătă spre baie. —Ai auzit ce-a spus domnul doctor! Cu o sforțare, Mark se ridică în picioare. Intră pe ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Nu mai spune, dragă. De data asta să lași prosopul pe tine, da? Mi-a spus „dragă“. Ai auzit-o, nu-i așa, dom’ psihiatru? O să depui mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara se întoarse spre Weber. Îi susținu privirea: din nou, aceeași familiaritate intimidantă. —Puteți să notați, vă rog, că apetitul lui sexual nu pare deloc afectat? Weber își atinse lobul urechii. —Scuzați-mă dacă vă pun cea mai stupidă întrebare din lume. V-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
așa, dom’ psihiatru? O să depui mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara se întoarse spre Weber. Îi susținu privirea: din nou, aceeași familiaritate intimidantă. —Puteți să notați, vă rog, că apetitul lui sexual nu pare deloc afectat? Weber își atinse lobul urechii. —Scuzați-mă dacă vă pun cea mai stupidă întrebare din lume. V-am mai întâlnit cumva cu altă ocazie? — Adică mai demult, nu acum două zile? Weber nu reuși să zâmbească. Ajunsese la o vârstă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
rog, că apetitul lui sexual nu pare deloc afectat? Weber își atinse lobul urechii. —Scuzați-mă dacă vă pun cea mai stupidă întrebare din lume. V-am mai întâlnit cumva cu altă ocazie? — Adică mai demult, nu acum două zile? Weber nu reuși să zâmbească. Ajunsese la o vârstă la care toată lumea se încadra într-unul dintre cele treizeci și șase de tipare fizionomice disponibile. Numărul celor pe care-i cunoscuse la un moment dat, fără să-i revadă vreodată, căpătase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
case unul de altul, ar fi fost colegi de școală primară, și-ar fi scris sute de scrisori, ar fi flirtat într-o seară, testând apele mai adânci, apoi s-ar fi retras, rămânând rude onorifice de sânge pe viață. Weber își adună hârtiile și se retrase în hol. Obținuse ce voia, adunase datele necesare, văzuse de aproape una dintre cele mai bizare aberații de care putea suferi eul. Avea deja suficient material, dacă nu pentru un articol în literatura de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă o tăcere șocată. Doamne! Unde ești? Unde-ai fost? Weber îi aruncă o privire lui Gillespie. Îngrijitoarea se holba la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă o tăcere șocată. Doamne! Unde ești? Unde-ai fost? Weber îi aruncă o privire lui Gillespie. Îngrijitoarea se holba la el, intuind nu doar cine sunase, ci și implicarea lui Weber. Ochii ei îi puneau întrebări. Veni rândul lui să-și ferească privirea, vinovat. Vocea lui Mark se spărgea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă o tăcere șocată. Doamne! Unde ești? Unde-ai fost? Weber îi aruncă o privire lui Gillespie. Îngrijitoarea se holba la el, intuind nu doar cine sunase, ci și implicarea lui Weber. Ochii ei îi puneau întrebări. Veni rândul lui să-și ferească privirea, vinovat. Vocea lui Mark se spărgea și se înmuia, salutând întoarcerea din morți a unei persoane dragi. —Ești aici? Ești în Kearney? Doamne! Slavă cerului! Vino imediat încoace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mda. Mișcă-ți odată fundul. Okay. Nu. Stai. Nu discut. O să închid chiar acum. M-ai auzit? Se aplecă demonstrativ. Închid. Puse receptorul în furcă. Îl ridică din nou, ascultând. Se întoarse spre ceilalți, strălucind. Acceptă fără comentarii întoarcerea lui Weber. Plutea. —N-o să-ți vină să crezi cine era! Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
auzit? Se aplecă demonstrativ. Închid. Puse receptorul în furcă. Îl ridică din nou, ascultând. Se întoarse spre ceilalți, strălucind. Acceptă fără comentarii întoarcerea lui Weber. Plutea. —N-o să-ți vină să crezi cine era! Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl lăsă pe Mark, care radia, și o urmă pe coridor. —Domnișoară Gillespie, strigă el, ceea ce până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
întoarcerea lui Weber. Plutea. —N-o să-ți vină să crezi cine era! Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl lăsă pe Mark, care radia, și o urmă pe coridor. —Domnișoară Gillespie, strigă el, ceea ce până și pe el îl surprinse. Aveți o clipă? Ea se opri și clătină din cap, așteptând ca el să vină mai aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lui Weber. Plutea. —N-o să-ți vină să crezi cine era! Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl lăsă pe Mark, care radia, și o urmă pe coridor. —Domnișoară Gillespie, strigă el, ceea ce până și pe el îl surprinse. Aveți o clipă? Ea se opri și clătină din cap, așteptând ca el să vină mai aproape, pentru ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Să determinăm? Îmi pare rău, eu sunt o simplă infirmieră. Asistentele și terapeuții vă pot spune mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele mâini în sus. —Afurisita de soră-mea! Îți vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o grămadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele mâini în sus. —Afurisita de soră-mea! Îți vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o grămadă de explicații. Weber nu se așteptase ca experimentul să funcționeze într-adevăr. Subiectivitate experimentală, ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele mâini în sus. —Afurisita de soră-mea! Îți vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o grămadă de explicații. Weber nu se așteptase ca experimentul să funcționeze într-adevăr. Subiectivitate experimentală, ar fi spus doctorul Hayes. Redundant: simplul fapt de a propune un experiment trăda o așteptare. Da, bănuia că la mijloc era mai mult decât un simplu scurtcircuit. Ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
așteptare. Da, bănuia că la mijloc era mai mult decât un simplu scurtcircuit. Ideea că întreruperea conexiunii între amigdală și cortexul inferotemporal dădea peste cap întreaga cogniție superioară submina total încrederea în conștiință. Orice alte motive ar mai fi avut, Weber sperase pe undeva că o interacțiune dramatică prin telefon avea să se dovedească terapeutică. Și poate că asta era o cruzime mai mare, iluzia care justifica testele neautorizate pe subiecți reali. Mark se opri în loc când în pragul ușii apăru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
albastru și buze de culoarea caisei. O pereche de blugi decolorați și un tricou prea strâmt, cu o lăbuță de pisică pe sâni, pe care scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta Karin, cea de dinainte de Karin Gotica. Weber îi dăduse un fir de speranță oribil, iar ea se agățase de el. Se năpusti în cameră cu brațele întinse, cu chipul radiind de ușurare, gata să-i îmbrățișeze pe amândoi. Dar când se apropie, Mark dădu înapoi. Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se apropie, Mark dădu înapoi. Nu mă atinge! Tu erai la telefon? Nu m-ai torturat destul până acum? Trebuia să te dai drept ea? Ea unde e? Ce-ai făcut cu ea? Un strigăt răsună dinspre cei doi frați. Weber se întoarse cu spatele, în timp ce zgomotul străbătu coridorul, o ajunse din urmă pe Barbara Gillespie și-i dădu dreptate. Experimentul îi scăpase din mână. Dar rezultatele îi aparțineau cu totul. În seara aceea, rememoră cu Sylvie întâmplările zilei. Cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ar fi însemnat nimic. Cum cedase nervos Karin când îi văzuse. Cât de ciudat se comportase Mark la teste și cum își justificase fiecare eșec. Cum îi crescuseră aripi când auzise vocea surorii lui și cum urlase când o văzuse. Weber nu pomeni că infirmiera îl semiacuzase de lipsă de etică. Pentru fiecare poveste pe care i-o spunea, Sylvie îi servea înapoi propriile-i povești. Dar a doua zi dimineața avea deja senzația că el le inventase pe ale ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nu pomeni că infirmiera îl semiacuzase de lipsă de etică. Pentru fiecare poveste pe care i-o spunea, Sylvie îi servea înapoi propriile-i povești. Dar a doua zi dimineața avea deja senzația că el le inventase pe ale ei. Weber lucrase cu mai mulți pacienți care nu-și puteau recunoaște propriile părți din trup. Asomatognosia - apărea surprinzător de frecvent, mai mereu atunci când atacurile cerebrale din emisfera dreaptă paralizau victima pe partea stângă. În carte făcuse o combinație între subiecții săi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mine, pur și simplu. Îmi cade pe piept când dorm. De ce-o fi vrut să mi-l lase mie? E o povară groaznică pentru mine. Un mecanic auto în vârstă de patruzeci și opt de ani îi spusese lui Weber că brațul paralizat care stătea în pat lângă el era al soției lui. — Acum ea e-n spital. A făcut un atac. Nu-și mai poate folosi brațul. Așa că... uite-l. Presupun că mi l-a lăsat mie în grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]