4,194 matches
-
Gabriellé privi totuși cu interes încăperea: Deci aici face dragoste Condurache când își aduce iubitele", gândi ea cu o anumită nuanță de curiozitate în gând. "Și ce pat mare are. Îi mai lipsește baldachinul ca să fie unul din poveștile cu zâne și cu prinți. Văd că zâna este deja pictată pe tăblie. El o fi oare prințul ?" În spatele ei apăru profesorul care și-a dat seama că fata a greșit ușa de acces spre living room. - Ai fost curioasă să-mi
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Deci aici face dragoste Condurache când își aduce iubitele", gândi ea cu o anumită nuanță de curiozitate în gând. "Și ce pat mare are. Îi mai lipsește baldachinul ca să fie unul din poveștile cu zâne și cu prinți. Văd că zâna este deja pictată pe tăblie. El o fi oare prințul ?" În spatele ei apăru profesorul care și-a dat seama că fata a greșit ușa de acces spre living room. - Ai fost curioasă să-mi vezi dormitorul? o întrebă Condurache luând
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Teodora Raicea Publicat în: Ediția nr. 68 din 09 martie 2011 Toate Articolele Autorului Te iubesc pe tine, Te iubesc pe tine, Mai mult decat pe-oricine. Dar vrei să-ți spun, acum, Ce ești tu, mama, pe pamant? O zână grațioasa, O fată preafrumoasa, Un înger necăjit, Un om nefericit. Fecioara mică, Lacrima pitica, O inimă zdrobita, O flacăra topită. O floare ofilita, O Doamnă umilită, O cruce uitată, O stea colorată. Pădure retezata, Nădejde spulberata, Trandafir gătit, Porumbel rănit
MAMA PE PAMANT de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350443_a_351772]
-
cu care visează să se contopească. Aici se regăsesc timpul și copilăria, fixate în rugăciunile mamei, aici trăiește starea de grație care-l mută în poveste, ca în poemul „Farmec”: „Mai apoi din feerie/ Gândul și-ar dori soție/ Însă zânele prind veste/ Și se mută în poveste“. (pag.21) E un univers admirat de filiera maternă ocrotind visele copilului predestinat poeziei; Chemarea Cuvântului Întrupat în profilul Poetului se desprinde astfel ca o primă și semnificativă neliniște între motivele conținute în
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
nu mai știu că mă rog/și că sunt” - cf. Theodor Damian/SUA, Ca mireasa); 2-a doua secțiune este închinată Prozei.care, în multe cazuri, prin prinosul adus Revelației, se întretaie cu granițele poetice: 13 „închinători” la Calliope/Zeița/Zâna Poeziei Epice.care, chiar dacă indică „proză scurtă”, această „scurtime” nu împiedică deloc, ba chiar potențează reverberațiile epopeice! Spre exemplu, schița Cezarinei Adamescu (De ce nu se vând măslinele cu bucata?), care valorează cât un întreg raft de romane sociale și grotesc
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
mi-ai spus atunci că viața e o simplă chenzină că salariile se dau acum când e lună plină ori bună că vei renunța la mine într-o oarecare săptămână săptămâna a cincea din lună știi iubito ai fost chiar zâna cea bună Nesăbuință Mai târziu, când m-ai cunoscut tu, Umblam după muzică Depășită de vreme, îmi plăcea să-i ascult pe Bach și Bachus Cu aceeași nesăbuită plăcere... Apoi, am văzut altă față a nesăbuinței mele: am iubit Chiar
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
Adam care ar fi trăit vreo nouă sute de ani! Și șanse existau, căci omenirea trecuse în alte dimensiuni, iar procesul de îmbătrânire începea acum abia după o sută optzeci de ani! Din când în când o prințesă frumoasă ca o zână apărea în diminețile de început ale fiecărui anotimp și poposea câteva zile în vila sa. Aceasta era născută într-o altă dimensiune și nu avea nevoie de niciun mijloc de transport, teleportându-se dintr-un loc în altul cu viteza gândului
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAŢI (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348533_a_349862]
-
Caut chipuri înflorite De Narcise, Florentine... Mă trezesc pe negândite, Cu o forfotă sangvină, Să le vreau a-mi fi iubite Și o Roză, și o Ină... Dar în lumea citadină, Evadat ca dintre stânci, Văd pășind cu chip de zână Nu doar flori, ci cocostârci!... de Gabriel Todică 13.03.2015 Foto: tablou de Artush Voskanyan (Armenia) Referință Bibliografică: Elegie de primăvară / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ELEGIE DE PRIMĂVARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348687_a_350016]
-
dar jur că m-am simțit ca în rai, savurând-o încet. Problema a apărut în momentul în care Mara a dat semnalul de plecare. -- N-am putea rămâne aici? -- Pentru totdeauna? Ar fi frumos, îmi surâse Mara ca o zână a munților ce era. Ce-am putut debita? Doar nu era să stau înțepenit la Cabana Dochia, în vârful Ceahlăului, cufundat în ceață! -- Dacă vrem să ajungem la Duruitoarea, e timpul să plecăm, e deja trecut de amiază! Geo își
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului Ha ha! Pe față am zâmbete superioare, am camere-ntregi ornate cu lacrimi, sentimente abandonate de tinere, apoi refăcute, vopsite, coafate-n cosițe scumpe pierdute de zâne... am păcălit cete de îngeri cu unghiere străine, din unghiile lor am făcut amulete fine. Ha ha! Privește-mi zâmbetul! Multe slugi mute în expediții secrete pentru o așchie mică... din sabie de heruvim. Am păstorit în taine lungi un
CURRICULUM VITAE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349414_a_350743]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ȘI CE DACĂ ACUM... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1299 din 22 iulie 2014 Toate Articolele Autorului nu ajung până la raftul de sus al dulapului cu zâne albastre urc pe scăunelul închipuirii ori de câte ori vreau scot din jobenul secundei porumbei peltici de cuvânt și te fac să zâmbești sunt și voi fi mereu prințesa ta zburdalnică tu doar învăță-mă cum și când să pun diezi viselor cum
ŞI CE DACĂ ACUM... de AURA POPA în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349447_a_350776]
-
am văzut și m-am gândit Cât din viața am dormit, Cât din viața am grăbit, Câte minuni că el, nu am trăit Cât de tare m-am trezit Căci acuma l-am zărit Și cum mișc eu că o zână Universuri mii și mii Și sub soare și sub luna! Viața mi-a raspuns acum Că-s o minune de fărâma Și ca-n imaginea cu melcul S-a scris secret cum mișc eu lumea Și sub soare și sub
AZI AM INTALNIT UN MELC de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349843_a_351172]
-
ascult sirenele, din moarte, cum mă cheamă. O clipă doar... Și-aș vrea să mai rămână o veșnicie clipa asta-n loc, lângă iubirea-ți limpede fântână și totodată rug cuprins de foc. Să mă îmbăt cu dragostea-ți de zână și fericit, în cel din urmă joc, să îți fiu sclav și tu să-mi fii stăpână. O clipă doar... Dar clipa-abia mai este și în curând cu umbra-i mă cunun. Însă-nainte de a trece peste marginea clipei
O CLIPÃ DOAR... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349941_a_351270]
-
dorul tău mă usuc ... Odorul meu drag și scump! Măicuță, când te strigam. Un an jumătate-aveam... Și-mi ziceai: „Îngerul meu!” Iar acum de-ți pare rău, Și ți-e dor și milă-mi ai, Vino cu mine să stai!... Zâna mea bună, din Rai. Dor îmi e să mă alinți... Și cu drag să mă săruți; Tare-i greu că n-am părinți, Vorba dulce să le-ascult... Că sunt singur pe pământ; Doamne, cu ce-s vinovat Că Măicuța
IUBIŢI COPIII! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349999_a_351328]
-
pași de dans, cântece tradiționale ucrainiene: „Rozprichaite hlopți coni”, „Oi ciornaia seciorna”, „Oi na hori dva dupchi”, „Oi u poli krinecinka”. În timpul dansului fetele, datorită costumelor și grației cu care dansează, ne lasă impresia că prin fața noastră se succed fie zâne ale florilor, fie lebede, fie prințese, iar băieții prin costume par a fi purtătorii unui exotism oriental, întrupare a vechilor hani, iar prin flexibilitatea cu care dansează par niște spiriduși pasionați de dansul modern. Cântecul „Rozprichaite hlopți coni” prezintă o
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
să-mi vorbească cu milă si patos, Să simt c-aș lupta chiar cu Dumnezeu. Din visuri să cad în Hades mereu. Îmi venea să-mi rup veșmintele sărace Numai să te am doar o clipă ,drace! Drac,înger ,femeie, zână din povești... Nu-ți mai știu un nume,nu mai știu ce ești! Nici nu-mi mai găsesc de multe ori cuvinte, De sunt printre oameni,îngeri sau morminte, Printre pomi în floare sau cruci mucegăite, Împarați ai clipei sau
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Flancată la o lungime de braț de șiruri de pescăruși năstrușnic-flămânzi, năbădăioși, obraznici, apucători și gureși cât cuprinde, gata să-ți fure din zbor firimitura. Departe, în zare - creste de munți, într-o ceață diafană, ca faldurile unei rochii de zână. Dincoace, țărmul mării, însemnat de cetăți și fortificații creștine cu nume de basm: Dochiaru, Xenofont, Xeropotamu, Gregoriu, Dionisiu, Sfântul Panteleimon, Pantocrator, Vatopedi, Stavronikita, Iviron, Karakalu, Prodromu ... Iar marea, sub noi, maică iubitoare și amenințătoare, virgină, lascivă și crudă, leagăn, altar
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
cu stelele candelabru auriu sau palate-n lună sau pe cine știe ce contelație... - Unde acasă? - întrebă Mihai, zâmbind de năstrușnicele lui palate imaginare... Și o luară-ncet pe podul acela care despărțea viața lor în două: într-o parte, el, cu Zâna Mirandonitz, în cealaltă, Veronica, femeia reală, cea căsătorită cu Ștefan Micle care avea două copile, femeia din Iași care venise pentru o cură de câteva luni la Viena și care urma să dispară și ea ca o nălucă... CAP.12
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
De iarba ce s-a uscat, De când neica mi-a plecat; Că mergea la braț cu mine Și-i cântam de fericire, Și-i cântam de fericire. Ține-mă, Doamne, pe lume, lele! La Pestișani în pădure, lele! La izvorul zânelor... Unde-i dragoste și dor. Tinerețea n-o răpune, Neica să stea lângă mine, Să nu știu toamna când vine. Neica să stea lângă mine, Să nu știu toamna cândvine. Referință Bibliografică: SUS ÎN LEAL, LA PESTIȘANI / Marin Voican Ghioroiu
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]
-
de toate culorile... Se împodobise toată numai flori, flori albe, flori roșii, galbene, albastre, viorii... Se privi în oglinda apei, ce frumoasă era așa împodobită! Își despletise părul și-i venea până-n călcâie, un păr galben-auriu, mătăsos, era parcă o zână cu rochița ei albă, o zână din poveștile ei de copilă... Deodată se auzi o voce de bariton: „Ce-i cu tine aici, fetițo, pe teritoriul meu?” „Dar cine ești tu?” - întrebă ea cu curaj. „Eu sunt căpcăunul!” - se auzi
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
numai flori, flori albe, flori roșii, galbene, albastre, viorii... Se privi în oglinda apei, ce frumoasă era așa împodobită! Își despletise părul și-i venea până-n călcâie, un păr galben-auriu, mătăsos, era parcă o zână cu rochița ei albă, o zână din poveștile ei de copilă... Deodată se auzi o voce de bariton: „Ce-i cu tine aici, fetițo, pe teritoriul meu?” „Dar cine ești tu?” - întrebă ea cu curaj. „Eu sunt căpcăunul!” - se auzi vocea lui și i se păru
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
de-abia îl puteai cuprinde cu privirea. Ochii îți alunecau peste paharele și cupele de un alb cristalin sau colorate, pește vazele de flori, bombonierele sau sticluțele de parfum cu irizații și modele pictate parcă de baghetă magică a unei zâne ... și totuși totul era realizat de mână unor oameni, adevărați artiști. După vizitarea acestei expoziții, am vizionat un film de 10 minute, în limba engleză, despre istoria sticlei Moser și a fabricării acesteia, după care a urmat, după părerea mea
ATELIER DE STICLA MOSER de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348247_a_349576]
-
ca de obicei băuse mai mult spre a-și îneca nemulțumirile, văzându-mă pe lângă cortul lui, m-a chemat înăuntru și mi-a spus: - Trebuie să-ți începi și tu viața! Ai crescut mare, ești frumoasă, ai un corp de zână și primul om care are toate drepturile de viață asupra ta sunt, precum știi prea bine, numai eu. Cine ar fi îndrăznit să se opună și cum? Dellu nu a crezut-o. Bulibașa nu are un asemenea comportament în șatră
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
Nu îndrăznesc să le mângâi, Căci le-aș topi cu răsuflarea mea. Vom fi o lacrimă la primăvară Ne-om transforma în ghiocei Iar soarele întâia oară Se va-nclina sublim la ei. Cenușăreasa Eu sunt Cenușăreasa cea trudită. O zână m-a-nțeles, m-a ajutat Și-acum, în rochie de bal, gătită Mă-nființez cuminte la palat! În jur sunt prinți și sunt prințese: Se învârtesc în cercuri mari de viață. În pieptul meu o vrajă tainic țese Iubirea
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
cu vântul, Pe-un colț de infinit te-am alungat, Zăpezile uitării au albit pământul, Iar trenul viselor se lasă așteptat. Ca două umbre rătăcite-n noapte Ne căutăm cu felinare de-mprumut, Tu ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe munții ninși, Chemările prin farduri se destramă, De vrei să pleci, de ce ai ochii plânși? Tu știi că iarna însăși este-o dramă. Cocori înzăpeziți prin ceruri zboară, Ei nu vor
COCORI ÎNZĂPEZIŢI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350155_a_351484]