1,680 matches
-
a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela zace complet abandonat, stupid, nepăsător, pe scaunul opus, rezimând fericit cu fruntea tăblia tare de PFL, acoperită cu o mușama pe vremuri albă (probabil, cam prin zilele când armatele lui Hannibal traversaseră Alpii, spre însorita Italie), în prezent suficient de infectă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză comițială subită! Corpul lui Nae zace prăbușit pe prag, lipsit de tonus, ca și un cadavru, gol de la brâu în jos, cu trunchiul în înteriorul debaralei și cu picioarele (încă încălțate cu pantofii) în curte, pantalonii și slipul fiind abandonați, în pripă, pe coronamentul unui boschet
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu-ți mai repară nici un sfânt, cu capul! Tocmai a călcat tabu-ul dulcelui fruct oprit, din grădina Edenului. Se pregătește de remaniere. Măiculiță! A-nțărcat bălaia! Uită-te la el, săracul! îi răspunde Fratele, înclinând din cap către Îngerul care zace acum prostit, în scaun, indiferent, ataractic, cu simțirile retrase înlăuntru, supte, către ceva cu neputință de închipuit. O sală...? O instanță...? O sentință...? se întreabă Poetul. Un verdict? Apoi, spune: Dar, nu a fost vina lui! A fost provocat, atacat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Săriți! Ajutați-mă! Avocatul se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț reușise s-o înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cucoanei n-are să scape de-aici fără să mănânce o bătaie soră cu moartea, pentru că și el ar fi bătut rău de tot niște copii în Amara, alaltăieri. L-a luat în cârcă și l-a dus în odăiță, unde zace și acuma ca un bolovan, măcar că l-a spălat de sânge și l-a legat la cap... Ileana să-i spuie deci cucoanei, când se va trezi, ce s-a întîmplat, ca să chibzuiască dumneaei ce-i de făcut, deoarece, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grija cea mare îi era să apuce oarecare lucruri mai bune de mâncare, să-și poată ospăta o dată boierește muierea și copilașii, că prea mult au flămânzit. Era convins că biata femeie numai de nemâncare a căzut la pat și zace de atâta amar de vreme și că, hrănită zdravăn măcar câteva zile, s-ar împiciorongi mai bine decât cu orice leacuri. Apoi, văzând că oamenii numai prin hambare scotocesc, s-a repezit el singur la vătășelul Lazăr și l-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și pe urmă în lanțuri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse că a fost împușcat de boierul cel bătrân și că acuma zace acasă. Fu adus degrabă pe sus. Toată fața îi era o rană neagră. Rămase întins pe pământ, gemând. ― Sus! în picioare, tîlharule! urlă maiorul, izbindu-l cu botul cizmei în coaste. Țăranul se ridică. Ochii îi erau umflați și închiși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
activitate: literar, științific sau de altă natură. O astfel de carte din sfera literară este PENSIONARIADA, autor fiind Corneliu Văleanu, profesor de limba și literatura română (pensionară, care, după o perioadă îndelungată de publicistică, a editat și tipărit, în ultimii zace ani, alte trei volume, fiind prezent și în multe culegeri, respectiv, antologii literare. Volumul de față conține douăzeci de capitole distincte, unele dintre ele fiind publicate și în diferite reviste ca: LOHANUL, HAZ DE NECAZ (Câmpinaă, SINGURĂTETE etc. Această carte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
instinctele. Natura animalică, numită și umană, este puternică și acționează instantaneu, pe când natura divină trebuie dezvoltată. Autorul scrie „Înțelepciunea a apărut prima, dar instalarea ei în om nu durează de multă vreme, de aceea ea este încă fragilă, în timp ce instinctul zace foarte bine înrădăcinat”. Stefan Zweig în cartea „Triumful și destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam” scrie despre credința nestrămutată că istoria este un progres moral, în care specia umană se înalță de la animalitate la divinitate, de la forță brutală la
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
condiția ca raportul să fie, de fapt, exact invers... Cînd mă gîndesc ce consens public uriaș va trebui obținut ca peste trei ani să-mi degust în deplină siguranță sarmaua mea privată mă cuprinde o sarmaăanxiety iremediabilă ! Body orthodoxing Țara zace răpusă sub sarmale, ca de obicei. Nu mai e nimeni pe stradă. Și tot ca de obicei, colindătorii își beau banii din colindatul de peste noapte în cîrciuma satului, pe ritm de muzică neo-populară cu iz de manele. Și, tot conform
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Este tipul de discurs prin care marea industrie alimentară ne propune să ne salveze de marea industrie alimentară, recomandîndu-ne „produse naturale” și o alimentație ca pe vremea bunicii. Bunica noastră, nu a lor ! - au zis publiciștii români, intuind patriotismul ce zace mereu treaz în orice compatriot. Și s-au pus să lege bunica de glie, dînd astfel un caracter autohton unei strategii mondiale de marketing - în care unii specialiști în politicile alimentare nu ezită să vadă o reciclare și o instrumentare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte poștală și antena lungă, nichelată zace pe-o rână. Deschid dosarul, să treacă timpul cât mai repede. Este un zodiac xeroxat pe foi groase de hârtie. Zodiile sânt reprezentate prin viniete șterse, sofisticate; încep să citesc la întîmplare despre domnii născuți în zodia Gemenilor, dar mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ani? - Să însuflețim Pământul, și apoi sistemul solar, și galaxiile, și tot ce-o mai fi pe-acolo, și pe care nu le știm încă. Să le însuflețim, adică să le aducem la viață și să trezim spiritul care zace alienat în orice viață. Să binecuvântăm întreaga Creație, așa cum vă place la unii dintre dumneavoastră să spuneți. - Vasăzică, Zamfira avea dreptate. Ne-ai binecuvântat și pe noi. - Da și nu. Cum prea bine spunea doctorul Procopie... - Dar de unde știi dumneata
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, și toate celelalte clopote, și, foarte aproape de el, un altul, zbătîndu-se singuratec, deznădăjduit. "M-am speriat" își spuse, și începu să tremure. E din cauza apei, înțelese câteva clipe în urmă, dîndu-și seama că zace întins în băltoaca din marginea trotuarului. "M-a luat cu frig..." - Am văzut când l-a lovit trăsnetul, auzi aceeași voce gâfâită de bărbat speriat. Nu știu dacă mai trăiește. Mă uitam într-acolo, că era chiar sub semafor, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
silit să mă dau la o parte de la conducerea treburilor casei și o mulțime din vechile mele atribuții au adus-o pe Sophie la epuizare, spune Profesorul Mironescu. În casa noastră lucrurile merg mai prost ca altădată, în plus, feciorul zace, tocmai acum, de gâlci... Iar lunile viitoare se desenează atât de sumbru... — Ați auzit, nu ?, că rușii ar fi trecut pe la Isaccea, interveni, prompt, musafirul. — Dumneata, dragul meu, surâde cu amabilitate Profesorul, chiar abia venit din concentrare, ești mai la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de violența dorinței de a o lovi : sigur că dacă aș fi început, cu greu m-aș mai fi putut opri. Am și văzut-o în fața ochilor, terrassée, implorând cu privirea, iar slăbiciunea ei înverșunându-mă mai tare. Câtă cruzime zace în mine fără să știu nimic despre ea ? A fost ca și când, printr-o ușă întredeschisă, întrezărisem ceva ce nu voiam de fapt să văd, așa că am închis-o repede. Asemenea abisuri de cruzime să zacă în orișice om cultivat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care doarme, și tot într-un clănțănit o duc pân-la brutărie. Acolo, și mai frig, și mai întuneric, șade toți ciuciți, care poate, mai moțăie, care nu, nu-i mai tace gura, că s-a prăpădit și cutare, că ălălantu zace, că p-ăla îl îngroapă azi, că p-ăla mâine, că aia din colț care are un neamț la ea face rost de permis de vândut țuică, face rost și de lemne, dacă dai ceva, poa’ să-ți facă ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o concesie. Brian dorea alte femei cu o intensitate care ar fi uluit-o pe Gabriel, dacă ar fi bănuit măcar; dar se dovedea în stare să țină sub control acest aspect al fragilității lui. Unii spuneau că în Brian zace un George care nu așteaptă decât să scape din cătușe, dar până acum prezența ipotetică nu se manifestase. Gabriel era conștientă de necazurile ei, fără să se lase însă obsedată de ele. Cea mare dintre supărările ei, în afară de egoismul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pentru că sunt evreu! ...Evreul n-are ochi? ... Evreul n-are mâini, organe, nu e slab și nu e gras, n-are simțuri, dureri și patimi? ... Nu se hrănește și el cu aceeași hrană? Nu-l rănești cu aceleași arme? ... Nu zace de aceleași boli? ... Nu se vindecă cu aceleași leacuri? Nu-i e cald și nu-i e frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul? Dacă mă înțepi, nu sângerez? Dacă mă gâdili, nu chicotesc? Dacă îmi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Desigur, nu ca nostalgie, vag reacționară, a unui paradis pierdut, ci ca o înrădăcinare dinamică. Anamneză a unui substrat care revine în memoria noastră. O memorie colectivă care recapătă forță și vigoare. Așa cum o arată Heidegger, "începutul este încă. Nu zace în spatele nostru... ci se înalță în fața noastră"51. Acest lucru este în joc în moravurile în gestație. Nu mai este o morală de esență pur rațională, ci o etică în care afectul își are partea lui. Etos înrădăcinat care, disimulat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară s-a ridicat cu greu din cenușă... Nu se putea desprinde de imaginea calului căzut... După o vreme a oftat și a vorbit ca din altă lume: Dusu-te-ai și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Plânge Maica Sfântă Plânge Maica Sfântă,plânge îndurerată Inima ei iarăși este sfâșiată Căci din nou pe cruce zace răstignit Fiul ei prea dulce cu trupul zdrobit Plânge Maica Sfântă,și se tânguiește Când își vede rănit Fiul cel iubește ‘O,Iisuse blând,copilașul meu Cum te lași tu mamă răstignit mereu?’ Plânge Maica Sfântă și cu foc jelește
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93440]
-
n-am simțit mai acut pustiul.) Înnebuneam de grijă și tortură. Cerule, ce-i cu ea? E vie ― e moartă? Unde s-o găsesc? Am cutreierat ca un zănatic prin toate încăperile apartamentului. Poate o fi leșinat în dormitor, poate zace în baie și eu habar n-am. Nici nu îndrăzneam să râd de neghiobia ce-o făcusem căutînd-o prin casă. Masa era pusă, scaunul ei ședea gol și o aștepta și el. Toți o așteptam, și ea nu mai apărea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răcoroase sau a unei camere pline cu cărți. Pe terasă se joacă șah și se stă la taifas. " Vreți să vă ghicesc în cafea?" mă întreabă, râzând, soția unui prozator. "Nu, doamnă, mulțumesc". Nu-mi place ideea că destinul meu zace într-o ceașcă de cafea. Deși, în privința aceasta, trebuie să admit că s-a progresat. Pythiile erau, toate, analfabete. Acum au studii superioare. Brusc, îmi vin în minte frânturi din alte veri. Horia Lovinescu, prăbușit într-un fotoliu, pe terasă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Marea e agitată și acum. Cerul, închis. Nu e, însă frig. Sunt 12 grade afară", ne anunță o voce feminini la difuzor. Iar a câștigat Ulici la poker. Theo are probleme cu bicicleta, se pare. Poetul turc cu voce cavernoasă zace bolnav. În rest, singura noutate e că nu vom merge toți la Efes. Cel puțin, așa rezultă din "comunicatul" auzit mai devreme: "Cei ce nu doresc să meargă la Efes sunt rugați să anunțe asta până la ora 10, la recepție
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]