1,082 matches
-
și astăzi (Leonăchescu, 2001). Școala Pentru a face comerț de tranzit la 1500 și pentru a face față judecății cu proprietarii de pământ și cu administrația locală abuzivă, pentru a face petiții și a răspunde la scrisori, pentru a întocmi zapise și jălbi, stroeștenii de frunte trebuiau să știe să scrie și să citească (Leonăchescu, 2000). Doritorii învățau să scrie și să citească pe lângă biserică și proveneau, de regulă, din familii de preoți și de diaconi. Un caz deosebit îl reprezintă
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
după cum dovedește următorul document: " Cuvioșiei Cat. Egumen Kir Kirile, Cu părintească Blagoslovire „Pentru biserica ce va să facă preotul Neculai Sbârcea pe moșia Curița a Mănăstirii Cașin, de vreme ce sunt în mijloc presupusuri ca acelea, se cade să dea numitul preot zapis mănăstirii și într-acel chip îi vei da și Cuvioșia ta voie să o facă, căci noi nu poftim pagubă Mănăstirei. Și cu această suntem cuvioșiei tale părinte sfletesc.”" Până acum 90 de ani, preoții Cașinului făceau serviciu religios în
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Blândești este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Blândești (reședința), Cerchejeni și Șoldănești. 5 martie 1638, dar ca vechime se ia data de 4 august 1632 legată de satul Talpa (azi Blândești), dată desprinsă dintr-un zapis de vânzare prin care nepoții popei Lupșe și ai Lupului Coșciug au vândut cu 90 zloți părțile lor de moșie de la Bălușeni. Plata s-a făcut în prezența mai multor martori, printre care și „Dronea ot Blândești” Comune învecinate: la
Comuna Blândești, Botoșani () [Corola-website/Science/300892_a_302221]
-
la 2 km de la această șosea. Este situat pe așa numitul Dealul Mare, având ca vecini la Nord - satul Vânători, la Sud - satul Ionășeni, la Est - comuna Albești și la Vest - satul Talpa. Este atestat documentar în anul 1628, prin zapisul din data de 5 aprilie, document păstrat în Documenta Romaniae Historica, vol. XIX (1626 - 1628), pag. 461 : „Eu Titea, fata lui Șoldan din Șoldănești, însă - mi mărturisesc cu acest zapis al mieu cum am dat lui Toader Gânscă și feciorilor
Șoldănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300926_a_302255]
-
Vest - satul Talpa. Este atestat documentar în anul 1628, prin zapisul din data de 5 aprilie, document păstrat în Documenta Romaniae Historica, vol. XIX (1626 - 1628), pag. 461 : „Eu Titea, fata lui Șoldan din Șoldănești, însă - mi mărturisesc cu acest zapis al mieu cum am dat lui Toader Gânscă și feciorilor lui, nepoților mei, partea mea din Șoldănești, ce -a fost a lui Șoldan ...”. Acest Șoldan pare să -și fi primit numele de la pasiunea lui pentru șoldani ( iepuri) , care erau destul de
Șoldănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300926_a_302255]
-
printre care și a treia parte din Toderești, în zăpodie, la Jijia. Cel mai vechi document istoric scris care amintește despre Todireni, datează din anul 1591, din timpul domniei lui Petru Voievod, domn al Moldovei. Al doilea document este un "zapis" de vânzare, prin care Lupul și Ion ficiorii lui Cucută vând cu 60 taleri lui Pătrașcu Udrea partea lui din Todireni, din 22 ghenar 7139 (1631). Iar cel de-al treilea document istoric scris prin care: "Moise Moghilă Vodă întărește
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
din județul Vaslui, Moldova, România. Se află în partea de nord-vest a județului, în Podișul Central Moldovenesc. La recensământul din 2002 avea o populație de 941 locuitori. Nod feroviar. Prima mențiune a sa datează din 1599-1600, datat 7108 pe un zapis, însă e posibil ca referire la Buhăiești să se fi făcut și într-un jurămînt de credință față de regele Poloniei, datat la Liov la 19 septembrie 1442, unde găsim un pan (din slavă, domn, adică un boier) „Stanciul Bahaetskîi”. Acel
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
Liov la 19 septembrie 1442, unde găsim un pan (din slavă, domn, adică un boier) „Stanciul Bahaetskîi”. Acel Stanciu ar putea fi din Buhăiești, cum nu se mai cunoaște decât un Bugaiciouți, pe Răut, derivat de la același antroponim. Revenind la zapisul din 1599-1600, se poate întrevedea situația satului cu măcar jumătate de veac înainte, adică pe la mijlocul secolului al XVI-lea, când Alexandru Lăpușneanu trebuie să-l fi întărit pe Văscan pârcălabul asupra a jumătate din sat, transmisă apoi fiului Costea, vel
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
din acea vreme Ioan Roșca Codreanu, tatăl lui Gheorghe Roșca Codreanu. A ars până la temelie in anul 2002 in urma unui trăznet. Școala primară "Gheorghe Roșca Codreanu" Văleni a fost înființată în anul 1962. La 5 iulie 1633 aflam un zapis de la Tule șoltuzul si 12 pârgari ai Bârladului, pentru vânzarea unei părți din moșia Văleni (județul Fălciu) "Precum au venit înaintea lor Mărica si sora ei, Grozava, nepoatele lui Ioan stolnicul, fetele Balaci din Văleni, și-au vândut a lor
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
avut-o ca zestre de la socrul său Ștefan Scărlet fost mare armaș și fratele său Dabija Scărlet fost mare paharnic. Deoarece Lupul Costachi nu avea dreptul să cumpere moșie acolo, Antiohie Jora, „fiind moșinaș vechi”, de 30 de ani, cu zapise de danie și cumpărătură de la răzeși, se învoiesc ca Antiohie să întoarcă banii în schimbul moșiei. În anul 1801 moșia Văleni trece în proprietatea familiei Roșca Codreanu ca urmare a casatoriei dintre Ioan Roșca Codreanu cu Ecaterina Jora. În 1837 comisul
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
Iancu Jianu este o comună în județul Olt, Oltenia, România, formată din satele Dobriceni, Iancu Jianu (reședința) și Preotești. Atestările documentare, acte și zapise ce depășesc 600 de ani, precum și atestări arheologice, cum ar fi mormântul unui soldat trac, descoperit pe Dealul lui Bucică din satul Dobriceni din comună, vin să întărească o certitudine, că ne aflăm pe aceste meleaguri de mii de ani
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
localității a fost păstrată până astăzi. Astfel, în 1625 prin hrisovul dat de Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din Băbeni cumpăra moșia din Preutese (Vâlcea), jumătate din sat și din funia Robotească de la Dobre fiul lui Radu din Diculești ”. Într-un zapis pentru cumpărarea unui țigan în 1642 este trecut ca martor și Dobre logofătul de Diculești. În anul 1720 satul Diculești este părăsit de locuitori „fie din cauza răzmeriții și a birurilor grele sau a ciumei” . O altă informație despre satul Diculești
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
la vărsarea râului Corboaia în Olteț, la est de actuala vatra a acestuia. Satul a făcut parte din moșia Buzeștilor și, la ctitoria acestora Mănăstirea Călui, au învățat carte și fiii dobricenarilor până la înființarea școlilor din jur, după cum urmează: Acte, zapise, cărți de boieresc invocate pentru a dovedi vechimea satului, sunt găzduite de muzeul sătesc din Dobriceni ce ființează într-o fosta sala de clasa a școlii din Dobriceni, construită în anul 1934, recondiționata în primăvara anului 2007,structurată în cele
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
Botoșani, Moldova, România. Satul Bașeu, are casele construite pe versantul de pe malul drept al râului Bașeu de la care și-a luat și denumirea de Bașeu. În vechime i se spunea "Peste Bașeu". Este menționat încă din anul 1605 într-un zapis întocmit cu ocazia vînzării unei părți de ocină de către Măriuța fata lui Toader din Comăneștii lui Coman Berechet. "S-au scris în Bașău (1605) mart.8...". Altă mențiune este din 20 ianuarie 1634, cu ocazia unui proces între proprietarii de pe
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
cumpărare. La 2 aug. 1671 Miron Stîrcea a răscumpărat de la vecinii s. Culicani o parte din moșia s. Grimăncăuți, pentru care aceștia plătiseră o moarte de om cu 6 boi și 10 bani de aur. S-a păstrat și un zapis de vânzare al lui Toader, fiul lui Nacu Stolnic, pentru s. Grimăncăuți, cumpărate de la ei de marele vistiernic Iordache Russet cu 300 galbeni. Hotarele moșiei satului au fost alese de Costea Chirilovici, pîrcălabul de Hotin, și de Ion Căpitanul оn
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
cu orașele din vecinătate. Satul și-a încheiat existența în anul 376, când a fost devastat și incendiat în urma invaziei hunilor”. Actualul sat a fost menționat în scris la 14 septembrie 1621 în timpul domniei voievodului Iliaș. S-a păstrat un zapis al marilor boieri de la Curtea Domnească, prin care Ionașcu Negruță, feciorul lui Negruță bătrânul, vinde o jumătate de moșie din satul Mereșeni lui Enache postelnicul cu 30 de galbeni. Satul ființa, căci despre vechimea lui, același zapis stipulează "...ale cărui
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
a păstrat un zapis al marilor boieri de la Curtea Domnească, prin care Ionașcu Negruță, feciorul lui Negruță bătrânul, vinde o jumătate de moșie din satul Mereșeni lui Enache postelnicul cu 30 de galbeni. Satul ființa, căci despre vechimea lui, același zapis stipulează "...ale cărui privilegiu le-a pierdut din cauza tătarilor, când a venit Ștefan Tomșa la domnie". Domnitorul Radu Mihnea confirma această cumpărătură la 25 martie 1624. Arhivele au păstrat și alte hrisoave - din 30 mai 1669, 25 mai 1731, 30
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
întărit lor pre acel de mai sus zis satu ce se cheamă Beliciu...” La 20 august 1588, cînd Petru Vodă dăruiește Zavodinele lui Andrei Hatmanul, e pomenit ca punct de hotar Beliciul, stăpînit de vatag. S-a mai păstrat un zapis în limba sârbească, din care aflăm, că în 1600 Ionașcu Barboșel din Biliceni a vândut a cincea parte din moșia s. Dereneu drept 66 taleri lui Nicoară logofătul. La 31 martie 1615 Dilea din Biliceni vinde un loc de prisacă
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
lui Nicoară logofătul. La 31 martie 1615 Dilea din Biliceni vinde un loc de prisacă la Dereneu lui Ioachim, fost vornic de Suceava, care apoi îl face danie Mănăstirii Bistrița. Draga din Biliceni apare la 13 iulie ca martor în zapisul prin care Drăgan și fiul său vând lui Matiaș Sturza o parte de moșie la Sămășcani drept 60 taleri. Iar la 5 august 1646 domnitorul Vasile Lupu întărește stăpînirea lui Andrei, căpitanul de curteni, asupra unor părți de ocină din
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
au luat și cartea de ocină . La 19 noiembrie 1631, Leon Tomșa valida lui Pârvu vii și ocine la Urlați /în dealul Urlaților numit Gruiu; în Dealul Făgețelului; în Broștineasca și în ocina Necșetească/ . Din 24 mai 1659, se păstrează zapisul de vânzare al lui Pătru ficeorul lu Bogoslov ot Fundeanca d(e) pri Criocuvu către Butea Roșnul ot Fundeanca pentru niște pămnt, contrasemnat ca martori de popa Mihai Neagri ot Urlați, vornicul Dumitru ot Fundeanca și comisul Mihai ot Cioceanca
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
al lui Pătru ficeorul lu Bogoslov ot Fundeanca d(e) pri Criocuvu către Butea Roșnul ot Fundeanca pentru niște pămnt, contrasemnat ca martori de popa Mihai Neagri ot Urlați, vornicul Dumitru ot Fundeanca și comisul Mihai ot Cioceanca . Tot un zapis e și documentul din 1668, pentru vânzarea unei case în gura văii Nucetului (...) den margena pădurii păn în drumul cel mare al Mocanilor din partea lui Nan snă eg. Vladu Ursescu ot Urlați (Ibidem, 201). Și tot un zapis este documentul
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Tot un zapis e și documentul din 1668, pentru vânzarea unei case în gura văii Nucetului (...) den margena pădurii păn în drumul cel mare al Mocanilor din partea lui Nan snă eg. Vladu Ursescu ot Urlați (Ibidem, 201). Și tot un zapis este documentul, din 1686, prin care Dumitrașco biv căpt. Ușurelul vindea lui Iordachi biv vel stolnic Catacozino, o moșie în gura Urlaților în câmpu... (Ibidem, p. 213). Într-un document de prin 1697, Constantin Brâncoveanu poruncea marelui ciohodar (mai marele
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
sat este a Mănăstirii Putna, care a primit-o de la răposatul Calistru, fost episcop de Rădăuți. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Antonie a devenit deja în toamna anului 1729 mitropolit al țării. El întări în 12 martie 1731 zapisul lui Miron Gafenco uricariul, către Nicolai Talpă privitor la jumătate din Crasna, la care renunțase el mai înainte împreună cu Misail, egumenul Mănăstirii Putna. La 12 ianuarie 1736, Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, stabilește lui Macarie egumenul și soborului
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
Cantacuzino printr-un hrisov dat la 12 mai 1679, scutește „bucatele” Streharețului de dijma către curte. La 21 aprilie 1693 jupâneasa Voica „ce-a fost a lui Murga post ot Turia”, cu fiică-sa Florica - diaconeasa și văru-său Cristea dau zapis la mâna Egumenului Filotei (urmașul lui Veniamin), prin care dăruiesc toată partea lor de moșie mănăstirii Strehareț. Tot în 1693, Constantin Vodă Brâncoveanu dă un hrisov prin care se scutesc bucatele schitului de dijmă. Până în anul 1802 schitul Strehareț a
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
apare ca o ctitorie apreotului Maftei din Spinești, iar dintr-un alt document acesta are ca sprijin întreaga obște din Vrancea și un anume Asanache Panfile din Odobești. Iată primul document: „Adec eu, preot Mafteiu ot Spinești, dat-am adevărat zapis meu la mâna Gavrileștilor, anume Ioan i Toader Irimie i Dumitrașcu i Gavrilă, Io [a] na sora lor ot Spinești precum avându și o parte și de de (sic) moșie peste Valea Niagră, în Poduri, ce se chiamă parte Gavrileștilor
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]