7,506 matches
-
Și totuși ca ogarii amușină zarea sînii fetelor lăutarului dezgoliți în tufișuri. dintr-un salcîm o frunză de aur lent se desprinde, punînd în grădina cît palma temelia morții lui viitoare. iar eu beau la fereastră laptele dulce-nspumat al serii de vară tîrzie și lumea
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
nălțau să te-admire Popoare întregi de ciuperci Cu mîna luai cîte-un flutur De áripe și-l scuturai Cădeau prafuri moi peste ciuturi Adînci sub pojghițe de ceai Erai atît de-adormită! Cu sufletul te îndoiam Rîzînd peste margini de zare Făcîndu-i pe sfinți să se mire De-asemenea izuri bizare De roua prăjită pe plita În dulcea-ne destrăbălare!
Caligrafie pentru Satannici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10658_a_11983]
-
nu vindeci boala. Zadarnice sînt teama, îndoiala și rugăciunea simplă ce-o-ncropim. Din care arc săgeata a pornit? Spre ce mă-ndrept? Ce culme a țintit? Lui Johannes Brahms întins în straturi sînt de mîndre flori ce-n necuprinse zări ai risipit de viitor. Să nalț am năzuit spre-azur cîntarea dulce de viori. Azi mă lipsesc, căci pentru-a te cinsti nu-i de ajuns deșarta osteneală numită îndeobște cu pripeală și îngîmfare arta de-a slăvi Spre-a te
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
le preschimbe. Mîini nu am s-o fac. De piatră sînt. Stau nemișcat și tac. Să spun nu pot dacă-ndărătnicia pe care-o văd de mîine-i sau de ieri. Surpate-s cele două chipuri, pier. Proteu Nainte de-al zări pe Odiseu cu-ai săi vîslași ce marea o brăzdează, nebănuite chipuri se schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
sînt Vin' sufletul să-ți încînt C-o scrisoare din rărunchi Lunganco cu rochia-n scai Piciorul rupt la rotulă Cît mai dau și cît mai dai Din mînă iarbă la cai Inima mi-e nesătulă Lunganco cu rochia-n zări Piciorul cu julitură Cît mai sper și cît mai speri Scoate-mă din disperări Dă-mi ochi verzi și creață gură Sub un stog sau pe-arătură Că-s și eu om cu răbdări Prăjite în saramură Lunganco cu rochia
Lunganco cu rochia-n vînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10594_a_11919]
-
-mă cu inima ta, soarele mă scrutează profund în larga, sălbatica rană în alergarea tălpilor de argint peceți rupând cu ardoare azvârle-ți lanțurile - adolescentule - zic ca într-o doară morișca vorbelor macină macină-ntruna strepezite sunete clarul de lună zarea amară stop. flori uscate nicicând nu-ți vor atinge cununa trup și ce flacără, spuză pe limbă. creierul - evanescență la infinit treptele sângelui - o provocare - sprinten cu foamea de-a te rosti - tu te-ai zidit în alergarea tălpilor ce
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
umbră a noastră o perfidie care îl paște pe fiecare Ea e praful stelar de pe bocancii soldatului... Este miriștea din suflet extazul văratec și boala omului nemuncit. Între mine și ea este gardul cel viu foișurul/ cireșul/plopul/ograda și zarea Gloria începe și se sfârșește continuu la cimitir Poză 5 in memoriam Mircea Nedelciu Cazarma pare o zonă închisă pe simulacrul de gând o Doftană pe câmp mărșăluind în cuvinte este-o speranță. Poate un fort libertin poate o pâine
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
sfințeniei păgâne Pe gânduri stele mari și arzătoare călătorind din galilea ajung să cadă împăcate în mreaja tainelor pe gânduri pentru fiecare gând străluminarea unei jertfe înveșnicește timpul de demult și semnele făgăduinței Vârcolacii amurgirea împrejmuie ochiul cu fluturi albaștri zarea freamătă semne neînțelese silind norii să-și uite o clipită petrecerea la noapte către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară planetele aburind neștiutul răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind întuneric înmerismează nestins flăcări mocnite Zarea deschisă nesfârșitul deșertului nisipurile călătoare pregătesc dincolo de vălurirea grea a văzduhului înălțarea predicii pădurile surde s'au strămutat pe colina auzului lăsând deschisă zarea întreagă și cărarea cuvântului din veac făgăduit Dezrăstignire aripile păsării răstignite pe muchea șovăită a orizontului
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind întuneric înmerismează nestins flăcări mocnite Zarea deschisă nesfârșitul deșertului nisipurile călătoare pregătesc dincolo de vălurirea grea a văzduhului înălțarea predicii pădurile surde s'au strămutat pe colina auzului lăsând deschisă zarea întreagă și cărarea cuvântului din veac făgăduit Dezrăstignire aripile păsării răstignite pe muchea șovăită a orizontului peste noapte dă muguri de rouă străvezie și polen albastru de peste apele văzului vin ochi oglindiți în fără-de-moarte o lumină ciudată desrăstignește zburătoarea din
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
nu cred, profetic, într-un viitor mai bun, nu speră într-o răzbunare a timpurilor sau într-o mântuire colectivă care să schimbe sensul nefast al istoriei. Unde duce totul o spune concluziv ultimul paragraf al romanului: ,Câmpia Sorocii... O zare rotundă de horboțică albastră, întinsuri largi, fermecătoare, o soartă grea și încurcată, un suflet blând, împovărat de propria sa bunătate - atâta primește acest fiu al pământului în ziua nașterii sale, atâta poate porunci pe patul de moarte, căci - vede sfântul
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
de tulpini uscate Cu rădăcini adând înfipte în stârvuri aruncate de veacuri pe câmp, în spatele mugurilor prăfuiți de cicoare. Și peste lanuri, frumusețe românească pură, Pungi de plastic duse de vânt Din floare în floare Să poarte polenul în patru zări. O, și cum ne hrănim de veacuri Cu porumbul ăsta Și poveștile mașinilor trase pe dreapta.
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
nu i-ar fi preferat pe zdravenii, potenții frați Jderi, iubitului Romeo? Personajele se salvează de plictiseala (uneori milenară!) de a se repeta aceleași frămîntări carnale, aceleași sentimente subțiate de creatori severi și cîrciobari. Ele caută Cititorul cu disperare,acea zare atotcuprinzătoare, defularea infinită, splendidă... Dar el, Cititorul, își poate asuma această răspundere de dincolo de bine și rău...de "marfă" și "nașpa"? Bau-Bau!!!
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
În lemnul ei cu crengi încă verzi Și-un surâs al cuiva printre brazii maturi S-a risipit ca un cântec albastru-n păduri. Țipa un munte-ntors din mâini în ape, Ca o lumină-n noaptea grea, opacă; Și peste zarea spartă ce nu mai încape Se-nalță-nvingătoare întâia-ne baracă. Luceafărul, nr. 5, 1 martie 1963 Viața cercurilor literare: Andrei Steiu Cântec de dragoste Iată am venit. Și ți-am adus câmpiile și vântul Și răsăritul lunii în ceasurile rare Și
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
trupului tău de bărbat ca să le stingă luminile? În cetate foșnesc jivine roșcate sau sunt numai ruinile... Ruguri au izbucnit în câmpie. Au părul lung, luna răsare din el, dar de o viață nu mai e lună, e numai o zare de lupi înflorită, înflorită. Se aud vorbele străjilor și lăncile lucitoare, amarele... Ruguri s-au aprins în câmpie, iubitule, se ard vrăjitoarele. Decembrie Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Ninge cu femei fără trup
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
a perfectiunii. Respectiv, Domniile Sale ne spun următoarele: Cristian Petru Bălan (S.U.A., prof., dr., acad., prozator, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător și artist plastic) prin versurile sale se aprofundează discret în tainele luminii, a fiorului vieții ce zboară mereu peste zări, astfel spunându-ne: „Discret, pătrund în gându-ți prin trepte de lumină/ Răscumpărând visarea reginei fără tron,/ În nopți de rai vibrarea din lună o răstorn/ Pe nimbul ființei tale de candidă regină”/ Ești taina mea pe care la nimeni
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
nevoile imediate ale clasei (poezioare, scenete, piese de teatru în română sau în engleză etc.), ori de alte situații de viață cu ecou în sufletul ei...: „Am mai sculptat o poezie,/ dar, ca un puf de păpădie,/ s-a-mprăștiat în patru zări.../ Îi simt și-acum mirosu-n nări.” (spune un Catren). Vasile Mircescu (România, scriitor, poet) vorbește despre sine, în versuri, în modul următor: „Am venit pe lume, mai devreme decât mulți dintre voi. Sunt născut in Ploiești, județul Prahova și aici
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
-n soli de primăvară. Dă-mi lacrima s-o înfășor în dulce zbor... Cu drum etern imaculat și de albastru. În care se unesc nemuritor, Iubirea și credința, purtând în piept extazul. Dă-mi iarna ta să o adun în zări, Cu iarna mea ce lumea înălbește. Să așteptăm în tihnă primăveri, Iubind curat, etern, dumnezeiește. Cluj Napoca 14 februarie 2016 Poveste de iarnă Pe drumuri de fulgi de zăpadă, Sufletu-mi zboară cântând... Ascult o cerească fanfară, Când ninge afară tăcut
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
Iubit îmi ești, de roua, cănd dimineți albastre coboară dintre astre cu zvon de viață nouă... Iubit îmi ești, de foc, când se aprind cuvinte si-aducerile-aminte de-atât nenoroc... Iubit îmi ești, de apă, cănd ploile curg line spre alte zări senine ce se ascund sub pleoapa... Iubit îmi ești, de taină, când se strivesc pe trup atingeri care curg si-alunga orice spaimă... Iubit îmi ești, licoare, cănd sorbi cu ochi flămânzi fiori pe umeri uzi, de dor și de
IUBIT IMI ESTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373702_a_375031]
-
NEGLIJENȚA CLIPEI Căci neglijența clipei a sosit ! Tot ce-a rămas în urmă e speranță. Cu toate că am fost primul venit De dor, îți voi cânta mereu romanță. Văd pe alee umbre-mbătrânite E doar a pașilor grăbiți ce pleacă. Spre alte zări, curate dar pripite Iar visul nostru asiăzi îl dezbracă. Era frumos când te știam alături În gând mi te ascunzi sau te pitești. Nu-ți voi uita, atingerea, sărutul Chiar daca-i râs și-acuma tu glumești. Eu am vărsat cerneala
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
PLÂNGE PE ALEE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNA PLÂNGE PE ALEE Plânge toamna pe alee Picurâd din frunză jalea, Eu te caut din privire, Tu cu tine-mi umpli zarea. Te-așteptam la întâlnire, Frunza des mă lăcrima, Dar c-ai să-ntârzii o viață Inima nu îmi spunea. Toamna tristă de pe alee Își stergea pleoapa c-o frunză Și mi-a zis, n-o să mai vină, Pentr-o clipă
TOAMNA PLÂNGE PE ALEE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373712_a_375041]
-
mai văd o dată. Și-acum zac în toamna care A crescut în ființa-mi toată Și-a adus cu ea și-aleea Unde te-așteptam odată. Plânge toamna pe alee În suspin adânc și mut, Iar eu văd cum curge zarea Pest-un chip necunoscut. Printre lacrimile toamnei Ce plâng peste aleea tristă Văd și doru-mi printre patimi Cum s-adună-ntr-o batistă. Chiar dacă m-ai dat uitării Și mi-ai luat și amintirea De pe-aleea tristă a toamnei Nimeni nu-mi va
TOAMNA PLÂNGE PE ALEE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373712_a_375041]
-
vis, tu nu mi-ai fi aș fi doar lacrimă-ncrustata-n șoapte în ziua fără tine și câte-or mai veni . de nu ți-aș fi , si nu mi-ai fi iubire și nu te-aș mai găsi în prag de zări aș aruncă din mine și ultim-amintire iar tu vei rătăci doar în uitări . Referință Bibliografica: de nu ți-aș fi, / Loredana Nicoleta Vițelaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DE NU TI-AS FI, de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373725_a_375054]
-
lume, ajunge și în Grecia, de unde trimite în pagină aceste impresii actuale, revelatoare și pentru mine, care cunoscusem parcă o altă Eladă. “Grecii sunt autodistrugători, ca și românii. Și totuși, Acropole e acolo măreț de mii de ani. Priveam în zare și mă gândeam la greci și la Grecia lor. Cum e posibil ca o țară cu atâta istorie și filosofie să fie atât de bezmetică azi? Să ai atâtea mări albastre, atâtea bucurii de mii de ani și să te
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL DE RODICA ELENA LUPU, EDITURA ANAMAROL, BUCUREŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373693_a_375022]
-
cu degetul ei alb Un vers pe câmpia de nea îmbrăcată... Brazii din munții înalți i-a pictat, Într-o notă de viață curată. Pe cerul albastru a mai scris, Un stih de iubire și viață. Cu brațe de aer zarea a deschis, Razelor de soare dimineață. A mai șoptit iarna asta în zori, În haina ei cea albă - argintie, Un nemaipomenit poem din flori, Sculptate noaptea ca o suvenire. Cu buzele a sărutat iar geamul Lăsându-l plin de stele
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]