1,218 matches
-
mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe masă o sticlă cu apă minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Scânteia" făcut sul, și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât i se văzu vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă, îi atrase atenția Ilici Vasile. Îl bag în mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul să-l prevestească. Moartea ce avea să vină Înainte de cu-ziuă. Ce-i cu turma, De-i pierzi urma Și a jale zbiară-ntruna De parc-ar veni furtuna? Baciule ce-mi ieși în cale, Mulțumescu-ți dumitale De n-am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că dincolo de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-o ferești, s-o ocrotești de cumplitul deznodământ. Această rugăminte mi-a ajuns la inimă. În acea fracțiune de secundă în care inima a preluat conducerea, îl împing zbierând pe tati, bietul tati al meu, să ocolească căprioara. Acel simplu gest a fost de-ajuns pentru a-l face să piardă controlul mașinii. Cu o smucitură bruscă, mașina derapează pe șoseaua îmbibată de apă. Acum vezi căprioara și-n
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a ierbii ude, a parfumurilor misterioase, a cerului divin, a sufletelor muribunde și a celor victorioase. Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec’hed mat!“ Apoi se Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd am cîștigat trofeul Vendée Globe... - Eu i-am construit prima barcă! zbieră Gildas. - Dar eu l-am Învățat cum să manevreze sub vînt! urlă Loïc. Un concert de glasuri se alătură celor ale fraților Kermeur. - Mda, numai că el o să fie cel care o să plece În cursa Transat peste opt zile! - Cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reținu o Înjurătură prinzîndu-și degetele Într-un sertar. Chiar avea nevoie acum de chiștocul ăla! Dacă nu cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am verificat. În afară de verighete, portofel, cîteva fotografii și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit cînd tresări. Scrisoarea anonimă! Drace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vilei lui Pérec. Lucas, tot Încercînd să evalueze În oglinda ecranului de protecție solară starea În care se găsea nasul lui tumefiat, era aruncat dintr-o parte În alta În mașinuța Méhari care se legăna la viraje. PÎnă la urmă zbieră: - O să te bag la arest preventiv! - Asta nu te va ajuta să dezlegi limbile. Mai ales cînd se va afla că ai răscolit și tulburat familia Pérec doar pe baza unor vagi presupuneri... Lucas se uită la ea pieziș. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aproape cu ușurare. - Am auzit zgomot de voci, era aproape ora trei, au trecut la cîțiva metri de noi, fără să ne vadă... Yves Îl ocăra pe Gildas... - L-a amenințat? - Da, șopti ea concentrată asupra a ceea ce Își amintea. Zbiera că va face totul ca să-l facă să tacă... Împreună cu Nicolas, am fugit cît mai iute, ne-am Întors fiecare la el acasă... - Și cînd ai aflat de moartea lui Gildas, te-ai gîndit că Yves e vinovat. Și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic... Cum?... Dar potolește-te odată! Vin imediat. Închise telefonul, trase adînc aer În piept și se sili să expire cît mai lent spre a-și recăpăta calmul și gîndirea limpede. Se uită la Christian, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
complet țicnit să iasă În larg, Îngăimă el. - Ei bine, procedează ca și cum ucigașul ar fi complet țicnit, Morineau, Îi replică Lucas, maimuțărindu-l cu răutate pe tînărul jandarm. Apoi arătă spre Loïc. - Ce mai aștepți ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui Gwen În hotel, făcînd să zboare În trecere niște foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dusese din nou să dea tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele ar fi plecat de ieri, așa cum am cerut, n-ar fi blocate acum pe continent așteptînd ca furtuna să binevoiască să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor banderola galbenă folosită de poliție, cu care se lupta Stéphane și care tocmai Îi scăpase, luată pe sus de o rafală. - Se vede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete de către o femeie despletită, care dădu năvală, gîfÎind, În bar. Cu un aer rătăcit, Îi privi pe bărbații care-și zbierau entuziasmul și cu un singur strigăt aspru le curmă brusc bucuria: - Ty Kern! La Ty Kern sîngele curge pe un alt menhir! Sub primele raze ale soarelui, prelingîndu-se parcă din granit, chiar sub semnul În formă de pește, două lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nenorocirea de cînd te-ai Întors! Bretonii nu uită niciodată, fato! Ai să descoperi poate adevărul, dar ai să-l plătești foarte scump! Și n-o să mai ai niciodată loc pe această insulă! - Băgați-o pe vrăjitoarea asta În celulă! zbieră atunci Lucas, văzînd chipul livid al Mariei. De Îndată ce ușa biroului se Închise În urma jandarmilor care o duceau pe Yvonne, Lucas nu rezistă ispitei de a o lua pe Marie În brațe. - N-o asculta pe baba asta nebună, e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui marca Cerruti era serios feștelit, dar el era În viață. Spaimei prin care trecuse Îi urmă un val de mînie. - Poți să-mi spui ce-ai venit să faci aici de unul singur? - Castele de nisip, nu se vede? zbieră el, furios din motive identice. Dar ești udă leoarcă. Ce-ai făcut? - Am fost noaptea la scăldat Împreună cu Gwen. Marie arătă spre mașina În care stătea așezată fiica Yvonnei. - Ce mai e și povestea asta cu telefonul? - M-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trimisese scrisoarea anonimă la castel. - Dacă Îți Închipui că am să te las să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și eu am fost agresat, am fost bătut cu sălbăticie, dar de asta nici că vă pasă... - N-ai nici o urmă, nici de rană, nici de lovitură, cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să zbiere: - Nu pricep! Nu pricep o iotă din toată povestea asta smintită! La urma urmei, e rolul vostru să pricepeți, ce dracu’! Asta e treaba voastră de polițai, n-aveți decît s-o faceți! Trebuie cumva ca toată lumea să fie lichidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descotorosim de bătrîn! urlă PM. Ryan scutură din cap, scîrbit. - Termină, PM. Tu ești cel care mi-a dezvăluit că tata a ucis-o pe Mary, tu ești cel care i-ai ucis pe Gildas, pe Yves... PM Începu să zbiere ca un apucat: totul era fals, tipul nu putea fi decît un mincinos, un nebun! El nu ucisese pe nimeni, avea alibiuri... - Soția dumitale a revenit asupra mărturiei, a spus că nu te aflai la castel În nopțile acelea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce spune îngerul, chiar dacă câteodată se înșală: Ce este? Ce omul nu poate găsi singur? Ce nu i se mai poate lua După ce odată i s-a dat. Și ce el nu recunoaște Decât după ce l-a pierdut? Iubirea, iubirea! zbierau îngerii survolând deasupra ta din toate direcțiile. Dacă ți-ai răspuns la această ghicitoare, nimic din ce ți se va întâmpla de-acum înainte nu va mai necesita vreo explicație, nimic nu ți se va mai părea imposibil. Lucrătura Aspidei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-ar Întâmpla cu un lichid care păstrează forma recipientului În care a fost vărsat? Între timp, Antilia Își schimbase direcția. Părea că, de această dată, se hotărâse să Își termine spectacolul la masa unui grup de negustori chercheliți care zbierau lângă cămin. Dante se scutură cu un efort de voință, acordându-i din nou atenție celui ce Îi vorbise. Desigur, canțona lui Guido... Cred că iubirea e o comoție a sufletului. Dar că nu se naște din influxul radiant, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
negre ale nărilor și o gură plină de dinți În ceva ce putea fi un zâmbet, un rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura ființă vie de pe scenă Îmbrăcată Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera un mic grup de actori costumați cu niște tunici țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aminti de prăvălia negustorului de pielărie, la mijlocul arcadei, cu mirosul ei dezgustător de urină de cal pentru tăbăcit. În spate era o scară. Pe acolo te puteai urca pe acoperișul prăvăliilor și puteai trece podul trecând peste capetele pungașilor care zbierau dedesubt. De mulți ani nu se mai gândise la ea. Din fericire, scara Încă mai exista, deși mult mai părăginită decât cum și-o amintea el. Speră că Îi va putea suporta greutatea. De pe partea cealaltă a podului, Negrii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o vreme Și care-apoi ca fumul pier ... E toată toamna-n crizanteme, Privind gingaș spre albastrul cer. Nevoi ce te-ncolțesc, supreme, Alungă gândul spre-un prier, în care frigul nu mai geme Iar eu să sper că nu mai zbier, Că toată toamna-i criza-n teme ... Rondelul curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat De spaima gripei aviare ... Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
seară. Când n-o să fie pe scenă, stripperii o să servească băuturi! Iar celor de la vânzări o să le fie oferite dansuri în poală din partea casei- asta o să condimenteze atmosfera! La ușă o să se dea ca premii desuuri comestibile! Fabulos! — Doamne-Dumnezeule! a zbierat Lulu. Ești un adevărat geniu, Vivian! Cum reușești? Iar petrecerea asta e genială! Genială! Depășește imaginația! Fata asta o peria mai bine decât ar fi reușit un aspirator Hoover. — știu, Lulu. De asta sunt cu două capete deasupra tuturor celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]