1,162 matches
-
și era mereu bai, fiindcă lucram În două schimburi, și ziua și noaptea, și toată lumea arunca acolo. Și cei de dimineață ziceau: „Nu noi suntem vinovați, cei de noapte”, iar cei de noapte ziceau: „Noi n-am făcut asta”. Meșterul zbiera mereu: „Sabotaj! Sabotaj!”, dar nu s-a Întâmplat nimic. Ne mai Învățau, nu se știe de unde veneau zvonurile, venea și ne spunea: „Mai stricați mașina”. Și atunci puteam să ne mai odihnim un pic, cât o reparau. Acolo am lucrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Kipur au adus ciorbă de fasole - cine a văzut acolo fasole? Nimeni nu s-a atins de mâncare. Și cum supravegheau tot timpul, au văzut că nu se mănâncă. „Dar ce este?” - au aflat că-i post. Au Început să zbiere că ne dau foc la toți. Imediat s-au apucat să mănânce - nu toți. Eu - nici moartă. Am rămas cu farfuria plină - n-am mâncat și nu m-au omorât. (februarie 2003) „Am fost martor la gazarea țiganilor” interviu cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
moralitate, și ca fel de a fi, și ca educație... Să-i vezi Într-o asemenea stare... La Gherla aveau niște pături În care dormeam cu sora mea, iar mama cu tata... Și noaptea ne trezeam, pentru că erau oameni care zbierau, fiindcă erau bătuți și chinuiți, să dea bijuteriile și banii. - Cine Îi bătea? DAVIDOVICI: Jandarmii unguri. - Exista un loc special pentru asta? DAVIDOVICI: Da. - Cum arătau aceste ghetouri? ADLER: Erau un fel de șoproane fără pereți laterali decât la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
șină din aia grea... E adevărat că erau zece-douăzeci de oameni, că oameni erau destui, dar toți eram slăbiți... Nu ridică toți la fel și dacă nu ridicau toți la fel, la un moment dat te prăbușeai sub greutate. Iar zbierau kapo la tine, iar dădeau În tine cu ce dădeau... Între timp dădeai peste vagoane răsturnate. Am găsit vagoane răsturnate, cu zahăr... - am mâncat zahăr și ne-am umplut buzunarele. Fumătorii au dat de vagoane cu tutun brut răsturnate În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era un fel de, ce să spun, cel puțin Sfântul Petru - un fel de Sfântul Petru amestecat cu doi arhangheli. Când venea ăsta era ceva extraordinar. Adică ne număra și pleca. Ăsta, Blockaltester-ul, cât mai era el Încă pe drum, zbiera „pe loc repaus” și cu asta se termina apelul. Era o mare sărbătoare când se termina apelul. - Cât dura apelul? - Șase-șapte ore. Dura zdravăn de tot. După care mai stăteam tot câte cinci, ne lăsau să ne mai răsfirăm, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
marinar... De obicei, kapo nu stăteau cu noi. Ăsta - printre noi. Cum venea cineva se repezea la tine și făceai pe tine când vedeai huiduma aia - dădea doi pumni și zicea: „Aruncă-te jos!”. Te aruncai jos și Începeai să zbieri. Erau și oameni din ăștia. N-am să uit niciodată. Era extraordinar. N-am fost niciodată la Stettin. Acum este Szczecin, În Polonia. Dar chiar dacă a scăpat din lagăr, cred că nu s-a mai dus În Polonia. El, neamț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
încetează, încetează!“, simțeam că dacă mai continuă un minut în plus, am să înnebunesc pe loc, simțeam că trebuie s-o fac cu orice chip să tacă, chiar dac-ar fi s-o ucid; am zgâlțâit-o din nou, am zbierat la ea, am alergat la ușă, m-am întors. N-am să uit în viața mea imaginea fioroasă a acelei fețe, a acelei măști, ritmicitatea barbară, continuă a țipetelor... În cele din urmă a încetat, pentru că tot ce-i înfiorător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pradă. Îmbătați de propriile lor glasuri, acum urlau în gura mare, din nou și din nou, eu vocea mustos baritonală a lui Gilbert, cea de tenor pseudo-napolitan a lui Titus și cea de puternic dar aspru contralto a Rosinei. Am zbierat: — Încetați! Încetați! Încetați cu larma asta asurzitoare! Dar continuară să-mi cânte în față, ațintindu-mă cu ochii lor strălucitori, umezi de râs, și mișcându-și brațele în ritmul melodiei; până când, în cele din urmă, osteniră, încetară cântecul și izbucniră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai departe... Dar, mă rog, abia împlinisem atuncea 18 ani... În sfârșit. Erau vreo 6, 7 în jurul meu... Făceau cu schimbul. Bine, bătaia la tălpi nu era ceva care să mă sperie... nu ziceam nimica, nici nu strigam, nici nu zbieram... Dar aveau o bâtă destul de groasă cu care dădeau și se schimbau. Mă gândeam că mă strânge cu unghiile la ușă, că mi le scoate, că ăstea... Eram pregătit pentru anumite treburi... M-au luat de păr și m-au
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
plecat la baie și eu am rămas în dispensar la chirurgie... Și pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în Gherla... Mă rog, că în interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Dom’ne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. Ce Dumnezeu o fi? Nu puteam să-mi imaginez ce se poate întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe toți, da’ io nu mă despart de copii! Atunci s-a înfuriat: Da’ ce crezi dumneata, că noi suntem criminali? Fetița cea mare deja o priceput ceva și când m-o văzut pe mine că plâng o-nceput să zbiere. Aia mică s-o speriat de noi, cum plângem, și-onceput și ea... Era o tragedie acolo. Soțul meu era galben ca lămâia, și zice: Luați-mă pe mine, lăsați-o pe ea cu copii! Nu, zice el, că ea vine
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
privea înnebunit când o văzut că plec... De la ușă m-am mai întors odată și i-am privit, și n-am să uit toată viața tabloul pe care l-am văzut: soțul meu înnebunit de groază cu fetițele în brațe zbierând... Și v-au dus la post, așa cum au spus? Da, m-au dus la post, dar nici vorbă să dau declarație... M-au ținut acolo până dimineață, până i-au arestat pe toți ceialalți, deci pe verișorii mei, pe soț
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
În cărțile mele de până acum am "comunicat" ce am avut de spus! Dar, nevindecat de tainele scrisului, mai am pe șantier unele proiecte. V.P.: Mulțumesc, dragă Poete Calistrat Costin pentru acest dialog. "Aproape-am isprăvit și cuvintele și tăcerea,/zbier la mine însumi prin semne-/nu înțeleg mai nimic-/". V-ați prins? V-am citat! Iași-Bacău, 2014-2015 Comentarii critice "SATIRĂ DUHURILOR MELE... (1980), subintitulată parodii și nu prea, efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin și o apariție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
coarne?” “N-am tăiat vită mare”. Mai erau doi țărani. Nici ei nu știau. A scos el stiletul și a dat între coarne. A nimerit în os. A mai dat o dată: la fel. A treia oară: degeaba. Vițelul începuse să zbiere. Dincuță era cu zece ani mai mare și-i ziceam Moșu. Avea un cuțit făcut de țigan. Tăia ca briciul. “Vițelu’ ne demască!” I-am pus mâna stângă după gât, mâna dreaptă i-am băgat-o în nări, i-am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu pa-tru ani ca înainte filozoful Alain, mentor al radical-socialiștilor, să comenteze ascensiunea lui Hitler în următorii termeni: "De cînd mă știu pe lume, Germania mi-a fost arătată ca o ființă [...] care amenință, înșeală, torturează, care înghite bere și zbiară tot felul de refrene. Nu am crezut nimic din toate acestea și aș dori ca și conducătorii noștri să se debaraseze de astfel de idei. Dimpotrivă, în fiecare german pe care l-am întîlnit, am recunoscut imediat omul."360 De
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nelipsiți din apartament doi amici, ambii holtei. Unul, iubitor de jazz, ne ironiza entuziasmul cu care primeam noutăți futile, gen Amarok sau Islands. Desigur, aprecia și el solistele lui Oldfield, dar nu atât de mult ca pe focoasele negrese ce zbierau (spuneam eu, să-l irit) aceleași onomatopee scăpate la coborârea din baobab. Celălalt, iubitor de progressiv-rock, avea ochi aproape identici cu cei ai tinerei neveste, pe care nu se sfia să-i studieze de la distanța minimă la care miopia Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mai bună caracterizare a geniului victimizării la români. O blondă intră într-o casă de schimb valutar. „Vreau să-mi schimbați 100 de euro!“ Angajatul se uită lung și spune: „Banii ăștia-s falși“! După un moment de uluială, blonda zbiară: „Vai, am fost violată!“ DAMELE GAZETIERE Știrile de la ora cinci, în variantă netelevizată Emilia CHISCOP Preocuparea gazetelor pentru senzațional nu este de ieri sau de azi, ci este la fel de veche ca presa însăși. Găsim articole din categoria intitulată azi a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
luat cu forța în horă. Au. Ce mă fac. Acuma lăutarii au schimbat macazul pe manele. Hai să țopăi și eu puțin ca să nu zică ginerele că-s mofluz. Uf, ce-am mai transpirat. Și omul ăsta din formație îmi zbiară în ureche banii care-i am stă la mine-n buzunar. Simt nevoia imperioasă de a opri toată nunta ca să-l corectez. Să-l învăț cum se zice. Au. Era să cad. Am cam amețit. Hopa. Hopa. Au. Au. Gâl
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cheamă un taxi. Și eu îi zic să-nchidă telefonul, și-n același timp ea vorbește cu operatoarea aia de la taxi și-i zice adresa și blocul și toate alea. Și eu iar îi zic să-nchidă telefonul, și deja zbier așa nasol, că-s convins că m-aude și operatoarea aia de la taxi. Și ea, nimic, așteaptă să-i caute aia mașină. Și după aia închide. Și eu o întreb ce-a zis aia, operatoarea. Și ea zice că vine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și nici perne în pantaloni. Încerc să mă uit în altă parte. Apare chelnerul și-mi pune în față o farfurie plină cu creveți. Îi mulțumesc, apuc furculița, apuc cuțitul, le schimb dintr-o mână-ntr-alta. În spatele meu, bebeloiul zbiară. Un gând. Creveții se mănâncă cu mâna. Mda. Las jos tacâmurile, mă uit spre Nick Nolte, care așteaptă un chelner sau sfârșitul lumii. Privirea lui se oprește în ochii mei. Vreau să-mi cobor ochii spre farfurie, dar nu reușesc
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în picioare. Am fost să caut casă, acolo am fost! Ai fost la crâșmă! strigă mătușa. La crâșmă, bețivule! Unchiul înaintă prudent câțiva pași, se apropie de un dulap mare din lemn și începu să-l izbească sacadat cu pumnii zbierând: Acolo am fost, la casă, acolo!!! Frumos... spuse mătușa retrăgându-se înspăimântată câțiva pași. Ai înnebunit. Băutura te-a înnebunit... Unchiul lovea cu pumnii mai tare, mai hotărât. Vezi că vin vecinii îndrăzni mătușa ezitând. Apoi privi spre mine îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mâna alor mei, tot biata Virginia ar fi sărit să mă apere. Îl socoteam pe Toderică ipocrit, și aveam pică pe el, deoarece, când mama mă trimitea la băcănia ovreiului din colț să mai cumpăr câte ceva, scorțișoară sau piper, eu zbieram revoltat, dând nărăvaș din picioare: „Acum iar să mă duc, acum iar să mă duc!“ deși nu mai fusesem, iar vărul meu „se băga pe fir“ mieros: „Lasă tanti, că mă duc eu.“ Cuvântul „jidani“ era o formă pur metaforică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că acest cuvânt inspiră teroare. — Ia spune: ce-ai făcut? Eu, calm: — N-am făcut nimic. Nu-i o eroare la mijloc? — Asta-i bună! Vasăzică, nu-ți aduci aminte ce-ai făcut? Ia gândește-te! Și a început să zbiere, vrând să mă oblige să semnez o declarație despre „ce făcusem“. Dar, cum eram în ajunul zilei de 23 august, probabil că erau și ei obligați s-o sărbătorească pe la cine știe ce defilare. Aveam impresia că mă scoseseră din celulă mai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
că m-am făcut "mare sculă" când am intrat la liceu. Cică alergam de ici-colo în cizmele de călărie ale lui frate-meu și le ordonam "puștilor" să ne grebleze prin grădină. Kurra a alergat după taxiul meu și a zbierat peste Sveavägen1: "Lelle, nu ești băiat rău!" Aș fi pierdut avionul de Visby dacă n-ar fi fost decalat din cauza unei sosiri întârziate. Un pic de greață în timpul zborului. Stau cu jurnalul pe genunchi, ca singură modalitate de a mă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Mă pun pe culoar, după un paravan. Nu pot să dorm. Când secția s-a mai liniștit infirmiera de noapte mi-a oferit un ceai. L-au apucat din senin "pandaliile" pe un tânăr cu piciorul fracturat. A început să zbiere și să sfâșie așternutul. "Mai mare rușinea, n-ar trebui să interneze alcoolici la o secție de chirurgie". 25 septembrie Externare. "Ați stat destul". Recomandare către profesorul de fizioterapie din Hemse. Concediu medical parțial. Control radiologic al încheieturii peste patru
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]